Memories on a plate

Pui Gong Bao

2011-12-02T23:31:00.001+02:00

Hello hello again, dragii mei :)
Zilele trecute cand eram la prietenul meu am primit un mail de la cei de la Wu Xing in care ma invitau sa il vizionez pe maestrul lor bucatar Tushin cum gateste renumitul lor pui Gong Bao (pui cu alune). Mai mult impinsa de curiozitate si de faptul ca fiind fana restaurantului Wu Xing puiul cu alune este favoritul meu absolut am decis sa aflu reteta. Si acum sunt cea mai fericita ca am luat decizia asta. Am luat una bucata foaie de hartie si am scris toate ingredientele si modul de preparare. Ieri am pus in practica in sfarsit reteta cu putina teama ca nu o sa imi iasa si o sa ajung dezamagita de talentul meu de bucatar. Dar la sfarsit cand am luat betisoarele magice sa gust puiul, am constat cu stupoare ca a iesit chiar bine. Evident, nu se compara cu originalul, dar ma gandesc ca dupa ceva antrenament o sa ma perfectionez. Asa ca cine ma solicita pentru o sesiune de gatit ma gaseste pe cele doua numere de telefon, pe facebook sau mail. Astept mesajele voastre :D Pana una alta am pus si cateva poze cu produsul final si cu haosul creat de mine la bucatarie.

V-am pupaaat!

Shorts Up Street Fashion

2011-11-22T21:57:00.001+02:00

Iata ca a venit si editia din luna noiembrie a super event-ului de scurtmetraje, ShortsUp.

E dificil sa gasesti echilibrul intre haute-couture si ce porti pe strada. Selectat anul acesta in programul Panorama de la Berlinale, De ce, doamna / Warum Madame Warum (regia Michael Bidner, John Edward Heys, Germania, 2011) prezinta un personaj excentric care se plimba pe strazile Berlinului mancand ostentativ crenvursti. Este strada podiumul nostru?

Masura moderna / By Modern Measure (r. Matthew Lessner, SUA, 2006), realizat in stilul Noului Val Francez, ironizeaza influenta exagerata a culturii pop asupra a doi tineri americani. A obtinut, intre altele, mentiune la Sundance Film Festival.

In animatia Haina il face pe om / It’s What You Wear (r. Jayro Bustamante, Franta, 2006), selectata in mai multe festivaluri importante, un manechin dintr-o vitrina ajunge sa creada ca va fi tratat ca un om obisnuit daca ar purta ce trebuie… Doar hainele fac diferenta?

Omul perfect / Det perfekte menneske (r. Jørgen Leth, Danemarca, 1967), regizat de cunoscutul documentarist danez Jørgen Leth este “o comedie serioasa” despre ciocnirea dintre imaginatie si realitate. Pornind de la acest scurtmetraj, Lars von Trier i-a propus lui Leth sa faca impreuna un experiment ce avea sa se finalizeze cu omniubusul “The Five Obstructions” (2003).

Film Selectorul de la ShortsUP, Alexandra Safriuc, mai adauga un argument la descrierile de mai sus: “Mi-a placut foarte mult ideea echipei din Bangkok prezenta la Bienala de Arhitectura din Venetia: modul in care ne imbracam influenteaza arhitectura spatiului. Fiecare dintre noi poate sa faca strada pe care trece sau locul in care sta mai frumoase doar prin prezenta. Nu trebuie sa atragem atentia, ci doar sa fim in armonie cu spatiul din care facem parte. Iar filmele de la Street Fashion si personajele care “defileaza” in ele vor fi, sper, in armonie cu spectatorii de la Sala Dalles, pe 25 noiembrie.”

Pe langa scurtmetraje, evenimentul va include o instalatie cu fotografii de street fashion local si international, Young Romanian Designers Expo, adica mini-expozitii ce surprind spiritul urban al Bucurestiului, precum si Live Make Up Area.

Biletele pot fi cumparate de la intrare la pretul de 20 de lei. Accesul include participarea la toate formele de arta contemporana din cadrul evenimentului ShortsUP Street Fashion.

Va avea loc vineri, 25 noiembrie, de la 20.00, la Sala Dalles din capitala.

Iata aici si event-ul de pe Facebook asa ca va asteptam cu mare placere si va garantam, ca de fiecare data, o seara pe cinste! :)

via ShortsUp

Toamna sau iarna?

2011-11-14T23:26:00.001+02:00

As fi vrut sa spun ca a venit toamna. Dar nu simt perioada asta a anului ca o toamna. Acum o luna nici atat. Ma simt de parca deja a inceput iarna, nu pot sa imi explic de ce (exceptand temperaturile exagerat de mici care ma duc cu gandul fix la iarna). Nu mai exista perioada aia de tranzitie de ceva timp. Frunzele parca au cazut deodata, nu cate una asa cum o faceau acum ceva timp. Stau si ma gandesc cum de am fost atenta la detaliile astea si am ajuns la concluzia ca dimineata in drum spre facultate, in timp ce ascult cele 5 melodii din playlist care ma obsedeaza pe moment, ma mai uit la ce se intampla in jurul meu si ma chiar reflectez la lucrurile astea pe moment. Cred ca randament mai mare nu se poate la ora aia ca altfel nu imi explic...Azi spre exemplu stateam in statie la autobuz la Eroilor si ma uitam la un nene cum strange frunzele de pe jos. Si eram putin derutata pentru ca nu intelegeam cand au cazut miile...miliardele alea de frunze si eu nu le-am vazut! Peste tot vad numai galben si ruginiu si oameni din ce in ce mai mohorati. Din cand in cand mai fixez cu privirea vreo persoana si incep sa ma gandesc care e povestea lui. I know, lame, dar voi nu o faceti niciodata? In autobuz vad atatea tipologii de oameni...oameni batrani suparati care se uita visatori pe geam, tineri grabiti si ingandurati, persoane care vorbesc la telefon si isi spun cele mai mari probleme in fata a 30 de straini fara sa ii intereseze ca cineva ar putea sa ii judece...People are strange. Tocmai de asta mi-as dori sa pot sa citesc ganduri. Sa pot sa ii descifrez mereu. Ce-i drept dupa aia ar fi putin ciudat sa stiu totul despre toti...n-ar mai exista nici un mister si toata lumea m-ar plictisi.

Imagine this:
"Buna, sunt X"
"Da, stiu."
"..."

Ar fi putin penal ce-i drept. N-ar mai exista dialogurile. Nu ar mai exista perioada aia ciudata si neplacuta de acomodare de la inceputul unei prietenii in care incepi sa cunosti o persoana. Mult spus neplacuta, pentru ca asa incomod cum e uneori sa ai cate o pauza in discutie si sa nu mai stii ce sa spui, totusi ne place la toti. E cea mai frumoasa perioada pentru ca nu stii ce deznodamant o sa aiba povestea, incerci sa aflii, esti curios, te entuziasmezi la fiecare punct comun intalnit si te deziluzionezi la fiecare defect pe care il gasesti. Dar tot e frumos pentru ca in orice situatie, "noul" e binevenit si toti stim asta oricat de mult am incerca sa o negam. E mai confortabil sa ramai cu ce ai, e mai sigur, ca sa zic asa, dar tot cel mai bine te simti atunci cand experimentezi ceva nou, cand simti ceva ce n-ai mai simtit de mult timp sau atunci cand pe moment inlocuiesti ceva "vechi" cu ceva "nou". Evident ca nu mereu este alegerea cea mai buna, dar cateodata chiar este necesara o schimbare. Macar pentru moment sa ne dam seama ca there's more out there. Si totusi, mai mereu ajungem (cel putin eu) la concluzia ca tot ce avem noi este mai bun si ca nu ne trebuie nimic nou.
Acum destul cu vorbaria asta despre nimic, pentru ca deja m-a luat somnul si ma asteapta o zi lunga maine.
Somn usor si v-am lasat!

Get it together

2011-10-17T23:17:00.003+03:00

Well hello again, guys! Azi am chef sa scriu. Nu m-am decis inca despre ce, probabil ca postarea asta va fi lipsita de sens si dupa primele randuri pe care le veti citi o sa alegeti sa apasati pe "x"-ul ala rosu de sus din dreapta (respectiv stanga sus pentru fanii MacBook).

Cert e ca sunt racita cobza. Zilele trecute ii spuneam lui Mada "Na, ca n-am racit, am scapat!" si acum stau cu Tantum verde langa mine si cu picaturile de nas si ma chinui sa scot o postare decenta pe blog desi simt ca imi explodeaza capul de durere. Pe fundal am bagat un Lilly Allen "It's not fair" asa ca pentru inspiratie si mi-am facut si un ceai de macese, poate poate imi vine inspiratia si gasesc si eu un subiect proper. Bine, stiu despre ce as vrea sa scriu dar nu e frumos sa imi pun toate problemele pe tapet si mai bine nu.

Dar cineva important pentru mine tocmai m-a inspirat sa scriu despre ceva esential in viata asta, si anume puterea. Mi-a spus asa: "Power is so characteristically calm, that calmness in itself has the aspect of strength". Cred ca e cel mai frumos lucru pe care mi l-a spus cineva in ultimul timp. Asta mi se pare o calitate, puterea de a-ti pastra calmul chiar si atunci cand esti calcat in picioare de persoanele care poate intr-o perioada au contat pentru tine, desi ei nu au constientizat asta. Mi se pare mult mai greu sa accepti, sa mergi mai departe, sa admiti pentru a nu stiu cata oara ca "un sut in fund e un pas inainte" si sa zambesti multumind pentru ce ai, nu pentru ce ai pierdut. Asta iar mi se pare o prostie, oamenii care mereu plang pentru ce au pierdut fara sa constientizeze ca inca au pentru ce sa multumeasca. In viata asta nu merita sa stai nici o secunda sa regreti ceva din trecut. Si nu spun ca nu regret unele lucruri pe care am ales sa le fac, uneori stau si ma gandesc oare ce s-ar fi intamplat daca nu alegeam calea pe care am ales-o? Dar dupa cateva minute ma dezmeticesc si imi dau seama ca regretele sunt o pierdere de timp, trecutul e trecut si nu trebuie decat sa ma concentrez pe prezent. Sunt convinsa ca fiecare pas pe care am ales sa-l fac in viata asta o sa ma duca fix unde trebuie sa ajung. Asa a fost sa fie, imi place mie sa zic. Asta a fost o paranteza cam lunga, despre regrete o sa am grija sa dezvolt eu alta data, acum vorbim despre putere.

Revenind, mi se pare mult mai greu sa ai o anumita tarie de caracter in momentele critice din viata decat sa te cobori la un anumit nivel (si fiecare interpreteaza asta dupa bunul sau plac). In ultimul timp am invatat ca mai bine rad decat sa ma enervez. Si chiar am observat (probabil pe sistem nervos) ca de fiecare data cand se intampla ceva prost, sau de fiecare data cand mai primesc "o bomba" in freza ma umfla rasul pur si simplu, si asta in mod natural. Dar chiar nu ma plang, multumesc ca am ajuns sa tin piept tuturor. E mult mai usor sa razi de ce ti se intampla decat sa plangi. Plansul te consuma, iti da dureri de cap, plansul e calea pe care o aleg oamenii slabi. Saaaau plansul este arma pe care o folosesc sociopatii in fata oamenilor din jur, o arma a manipularii. De fapt, nici macar, pentru ca sociopatii nu sunt persoane foarte inteligente. Si asta pentru ca in momentul in care isi pun in cap un anume scop, isi concentreaza putinele resurse doar pe scopul respectiv nemaiputand sa se focalizeze pe celalalte activitati din viata lor. Dar jos palaria pentru ei, sunt niste oameni fericiti, pentru ca ei nu au remuscari si sunt incapabili de a simti orice fel de sentiment care are catusi de putin legatura cu iubirea pentru cineva. Doar dau impresia asta. Dar sa admitem, cu totii suntem oameni si cred ca toti gresim in viata asta.

Totusi ceea ce nu inteleg deloc este incapabilitatea unor oameni de a recunoaste o greseala. Cunosc foarte multe persoane care chiar cred ca ele au mereu dreptate si ca nimeni si nimic nu este deasupra lor. Cunosc oameni multi care se supara daca le dai un argument prin care le arati ca gresesc, chiar daca este intr-un mod constructiv. Mi se pare o dovada de prostie sa nu accepti parerile altor oameni si sa admiti ca poate uneori nu ai dreptate. De cand eram mica mama imi spunea mereu urmatorul proverb dupa care am ales sa ma ghidez si eu: "Spune-i prostului ca-i prost si se face si mai prost. Spune-i desteptului ca-i prost si se face mai destept". Perfect adevarat. Un om inteligent poate sa isi recunoasca propriile greseli si sa se indrepte, nu sa isi bage degetele in urechi si sa mearga mai departe. But hey, asta e doar parerea mea. Simtiti-va liberi sa ma contraziceti.

Iar acum, ma inclin in fata voastra si sper ca nu v-am plictisit prea tare cu filozofiile mele.
Acum va doresc o seara cat mai placuta si o saptamana cat mai "roditoare"! Aaaaa, si va doresc si voua mult calm in toate situatiile de criza.

Just realized

2011-10-09T12:27:00.000+03:00

Ziua de ieri a fost un fel de revelatie pentru mine. Da, stiu ca suna grav, dar nu e chiar asa. Cred ca este cel mai bun lucru care mi s-a intamplat in ultima vreme si pentru asta sunt super recunoscatoare. Ma simt fericita cu adevarat. M-am sculat binedispusa alaturi de o prietena extraordinara. Cu zambetul pe buze mi-am inceput ziua si parca lucruri din ce in ce mai bune au inceput sa mi se intample. Karma, baby! Am vorbit la telefon cu cel mai bun prieten pe care l-ar putea avea o fata vreodata, Mada al meu si mi-a facut ziua mai frumoasa. Pe masura ce trecea timpul am vorbit cu persoane care progresiv, ajungeau sa ma binedispuna din ce in ce mai mult si sa ma faca sa imi dau seama cat de norocoasa sunt pentru ca ii am. Si se stiu ei, nu trebuie sa ii scriu aici. Zambete peste zambete. Am ajuns la concluzia ca sunt cativa oameni pentru care merita sa faci absolut orice sacrificiu, niste oameni extraordinari care mereu o sa ma ajute cand mi-e greu si mereu o sa ma intelegea orice s-ar intampla. Niste oameni care o sa se gandeasca mereu la mine orice s-ar intampla. Si eu am avut norocul sa ii am alaturi de mine si sa am privilegiul de a le intoarce "serviciul", because that's what friends are for. Am realizat ca se mai intampla sa existe neintelegeri, sa mai existe certuri, dar tocmai in perioadele de criza se vede care iti sunt prietenii si care sunt oamenii care merita sa ii tii aproape de tine.

Pe calea asta o sa iti spun cat de mult te iubesc, Andreea si cat de mult te apreciez pentru ca dupa tot ce s-a intamplat tu ai ramas la fel si mi-ai demonstrat ca prietenii raman chiar si in momentele grele. Pentru asta, mereu o sa ramai prietena mea si o sa te apreciez mereu. Pentru ca mi-ai demonstrat asta, nu doar ai spus-o si in momentele grele mereu m-ai ajutat sau cel putin ai incercat.

Asa ca ieri a fost o zi frumoasa. Va multumesc din suflet!

P.S. Multumesc prietenilor mei pentru ca au incredere in mine si ma ajuta sa trec peste perioadele grele. Va multumesc pentru ca ma sustineti si ma ajutati sa nu clachez atunci cand sunt cu un "picior in groapa".

When in Rome, part eight

2011-10-03T22:48:00.000+03:00

Imi pare rau ca am intarziat cu ultima parte. Eh, comoditatea asta si fericire prea mare ca am ajuns in Bucuresti asa ca nu am avut prea mult timp de scris, cam asta s-a intamplat cu mine.

Acum sa trecem la treburi mai serioase si sa va relatez ziua de vineri si cu ce peripetii am avut inainte de plecarea din Italia. Inainte sa ajungem la gara sa lasam bagajele ne-am mai ratacit putin cu bagajele, dar asta este mai putin important. Am fost la Basilica di Santa Maria Maggiore in prima faza. Nu am ramas prea impresionata, again (chiar nu ma declar o mare fana a bisericilor catolice dupa cum spuneam si in posturile precedente). Cam toate arata la fel si sunt doar cateva dintre ele care au ceva cu adevarat special si marcant. O sa pun cateva poze cu biserica sa vedeti cam despre ce vorbesc.

Urmatoarea oprire a fost la Basilica Santa Maria in Trastevere. Cred ca aici e locul meu preferat din Roma. In tot orasul asta agitat am gasit in sfarsit o oaza de liniste, un loc in care poti sa te reculegi in mijlocul unei piatete cochete, la "poalele" unei fantani cu razele soarelui mangaindu-ti usor fata. I felt like home, I felt peaceful for the first time this year. Chiar am putut sa imi golesc mintea pentru cateva secunde complet si sa reusesc sa nu ma mai gandesc la absolut nimic. Am putut sa zambesc cu adevarat fara sa ma gandesc la probleme, la griji sau la solutii. A fost genul ala se moment pe care il asteptam de ceva vreme, relaxarea la care speram de atat de mult timp. Si uite ca intr-un final, in ultimul ceas am capatat-o.

Biserica este cea mai veche din Roma, si ceea ce o face speciala este ca nu a fost renovata absolut deloc de la construirea ei, decat consolidata.

Se spune ca pe locul pe care a fost construita biserica a inceput sa curga ulei de masline in ziua in care Iisus Hristos s-a nascut, un semn pentru credinciosi. In biserica in stanga altarului se afla o columna care marcheaza punctul in care a inceput sa curga uleiul.
Din pacate, ceva a trebuit sa strice momentul asta. Fix cand am ajuns la poarta bisericii am observat doua tiganci care cerseau, bineinteles fiecare in colturi diferite, pe teritorii diferite. Deodata in linistea de acolo cele doua femei au inceput sa se certe si sa urle pana cand au inceput o bataie in cel mai serios mod. Baston in cap, par smuls, una din ele scuipand-o pe cealalta, injuraturi in romana/tiganeasca/italiana...tot tacamul. Asta pana cand cineva a chemat Carabinieri si cele doua femei s-au cărăbănit cu stil din fata bisericii. Din fericire pentru mine, am reusit sa imortalizez momentul K1 la care am fost martora.

In rest, tot ce pot sa va spun despre locul asta, este ca e magnific. Te simti de parca intri in alta lume. Un loc la fel ca in filmele vechi in care imi doream cu ardoare sa ajung. Cladiri cu zidurile acoperite de iedera, strazi pavate cu piatra cubica, o fantana ce vegheaza permanent in piata, mici bistro-uri pe margine si oameni care se relaxeaza pe marginea fantanii.

Cat am stat pe marginea fantanii si am savurat o felie de pizza, m-am lungit frumos pe trepte. La bataia vantului mai simteam cativa stropi fini de apa pe fata de la fantana. Stiti senzatia aia in care stati langa o fantana fix in partea dinspre care bate vantul si inchideti ochii si simtiti cum picaturi fine va acopera toata suprafata pielii? Mai bine zis ati fost vreodata cu barca in Cismigiu si v-ati asezat langa fantana doar sa simtiti senzatia respectiva? Eu da. Si e extraordinar. Trebuie sa incercati asta neaparat. Mie una mi-era dor.

Acum sa iesim putin din starea de melancolie si sa va povestesc ceva putin mai amuzant. Amuzant acum, pentru ca in momentul respectiv panica mai mare nu am mai simtit niciodata. Dar pentru ca faptul e consumat, acum pot sa fac haz de necaz. Asa ca here we go. Am ajuns si la aeroport intr-un final, cam cu doua ore inainte. Am facut check-in-ul, neinteresant, avionul pleca la 18.50, asa ca trebuia sa fim la poarta de imbarcare la 18.20. Boooon. Stupid stupid m, and my smart smart mum nu ne-am gandit ca aeroportul de la Fiumicino este foarte mare. Prea mare. Asa ca am stabilit ca avem timp de o cafea. Wroooong. Nu aveam timp. Pe la 18.05 ne-am pus si noi la imensa coada de la security check. Cam pe la 18.20 eram tot acolo. Panica. Cand in sfarsit am scapat de paza am inceput efectiv sa alergam prin aeroport. Fix cum vezi in filme. In filmele alea cheesy cand alearga aia prin aeroport sa prinda avionul. Nu exagerez cand spun ca am alergat cu bagajele dupa noi cel putin vreo 2 km. Ceeeeel putin. Si am coborat etaje, am urcat etaje, am ajuns chiar la un tren care ne ducea dintr-un corp al terminalului in alt corp la o mare departare. Se facuse deja 18.40. Deja ma vedeam pe culoar si la capat...no airplaine. Panica si mai mare. Maica-mea era de-a dreptul disperata, deja vedea cum urma sa dormim in aeroport. Si sincer, si eu. Dar in momente de genul asta prefer sa imi pastrez calmul pe parcurs si daca la sfarsit se termina prost, atunci devine nasol. Chestii sparte, plansete, tigari multe...you don't wanna see me there. Dar macar in timpul unei crize am calitatea de a ma autocalma. Si cand ii vad pe altii in jurul meu ca se agita mi-e cam greu sa fac asta. Asa ca a fost un chin. Abia la 18.45 am ajuns la poarta de imbarcare, niste oameni ne-au verificat biletele si da-i si alearga pe culoarul spre avion. Aaaaaaaleluia! La capat, am vazut o stewardesa care se uita cu un zambet pe buze spre noi...jur ca m-am simtit de parca am vazut luminita de la capatul tunelului. Imi si venea sa o intreb: "Tanti, te cheama Luminita? Tocmai mi-ai facut ziua mai frumoasa!". Din fericire nu am facut-o. Dar din panica totala in care intrasem mi s-a latit brusc un zambet imens pe fata si am rasuflat usurata. Atunci mi-am promis ca data viitoare o sa fiu inainte cu 4 ore la aeroport sa ma asigur ca nu o sa mai trec prin asa ceva. Never never again! Oricum, cred ca daca in momentul ala ne filma cineva si ne punea pe youtube cred ca ajungeam celebre pentru fetele pe care le aveam si pentru felul in care alergam. Priceless

Cu multumire va zic ca povestea de azi a avut un happy end. Finalul fericit propriu zis a fost aterizarea pe aeroportul din Bucuresti si senzatia aia de "acasa".

O mica concluzie cu privire la escapada mea in Roma...A fost frumos, as mai merge, dar categoric as gasi un hotel in centru, undeva cu vedere la Fontana di Trevi si as avea grija sa stau mai mult timp cu un pahar de vin pur si simplu sa ma uit la lume si sa profit de frumusetea arhitecturii. A doua oara nu este de vizitat, a doua oara este de savurat. Si intr-o zi asta am de gand sa fac. Am de gand sa o iau pe domnisoara Cora asa cum i-am promis si sa mergem doar noi doua ca fetele intr-o excursie. It's a promise!

Asa ca va recomand sa vizitati Roma, sa va inarmati cu rabdare si cu incaltarile potrivite si sa porniti intr-o excursie printr-un oras superb. Il recomand sa il puneti pe lista cu locuri de must-visit. Acum v-am pupat, copii. Ma intorc la chestionarele mele pentru permisul auto. So wish me luck! :)

When in Rome, part seven

2011-09-30T00:49:00.000+03:00

Asa cum am promis, iata ca m-am intors si azi. Cu forte proaspete (sau nu) dintr-o zi puuuutin mai lejera decat cele de pana acum. Azi m-am rugat de sefa sa scadem ritmul putin ca deja scartaiam, asa ca a fost o zi de promenade.

Prima oprire pe ziua de azi a fost la Castelul Sant'Angelo sau Mausoleul lui Hadrian. Nu am intrat, dar ne-am plimbat prin zona prin Piazza Cavour si pe podurile de pe Tibru. Foarte frumoase podurile si arhitectura cladirilor din zona, dar mai frumoasa Dunarea noastra. Castelul mi se pare foarte special cu forma lui eliptica si statuile cu care este ornat. Pana si podul este imprejmuit cu statui de ingeri.
Mi-a placut foarte mult parcul amenajat langa castel. Multi copaci si bancute micute amplasate la umbra si un loc de joaca pentru copii. In rest, aceiasi indieni ca peste tot, cei care vand suveniruri si carti cu Roma. Tot de aici am avut vedere spre San Pietro, dupa cum puteti vedea in poza.

Urmatoarea oprire a fost la Piazza Campo de' Fiori, unde la momentul actual este un loc pentru micii comercianti din Roma, un punct de desfacere a marfurilor. Mi-a placut enorm piata pentru ca vizual este dementiala. Daca stai intr-un colt si ai o vedere de ansamblu poti vedea toate culorile din lume aici. Vanzatori de fructe, de legume, jeleuri, ulei de masline made in Italy si tot felul de sortimente, ceaiuri, flori, genti, macelarii, baruri, terase in stil italian si tot felul de obiecte se pot gasi aici.

Principalul motiv pentru care am venit aici a fost istoria si incarcatura spirituala a locului. In aceasta piateta, pe vremea Inchizitiei se petreceau executiile ordonate de Biserica Catolica. Tocmai de aceea in mijloc se afla statuia filozofului Giordani Bruno care a fost omorat in acea perioada pentru teoriile sale privind heliocentrismul, teorii care in acea perioada erau contestate de Biserica si erau privite ca pe un afront la adresa crestinismului. Cam cat de egocentrist sa fii sa crezi ca Pamantul(adica omul) este situat in mijlocul Universului? Biserica Catolica ar putea sa raspunda la intrebarea asta. Silueta acestuia este indreptata sfidator cu fata spre Vatican, chiar din locul in care a fost omorat. Dupa reunificarea Italiei a fost facut acest monument si Giordani Bruno a fost considerat ca un martir si ca un simbol al libertatii de exprimare.

Boooon, de aici am plecat frumos spre Piazza Navona. Una dintre cele mai cunoscute si mai frumoase piete din Roma si pe buna dreptate. Se intinde pe o mare suprafata si este imprejmuita de ziduri vechi si impunatoare. In piata se afla trei fantani si un obelisc: Cea mai mare dintre ele, Fontana dei Quattro Fiumi (Fantana celor patru rauri) creata de Bernini, si celelalte doua, Fontana del Moro si Fontana del Neptun iar obeliscul este Obeliscul lui Domitian. Inainte, piata era folosita pe post comercial in locul pietei Campo de' Fiori, insa ulterior piata comerciala a fost mutata. Momentan se gasesc o mare varietate de cafenele, trattoria si gelaterii aici si multi artisti vin aici pentru a-si vinde lucrarile.

De asemenea tot aici am avut surpriza sa intalnesc mai multi artisti de strada, stiti voi, oamenii care fac pe statuile si atunci cand le arunci cate un banut in cutia de metal incep sa faca ceva special sau iti multumesc. Tot aici ne-am hotarat sa ne asezam la o cafenea sa degustam un espresso specific italienesc. Si pentru ca sunt absolut obsedata de tiramisu, a trebuit sa imi comand si asa ceva si ma bucur nespus ca am facut-o. A fost cel mai bun tiramisu din viata mea, categoric al doilea fiind cel de la Gradina Verona de cand am fost cu don'soara Mihaela si pe care vi-l recomand tuturor.

Ultima oprire a fost la Piazza del Popolo si cu strada adiacenta via Corso. Locul asta are o istorie speciala si destul de interesanta. Se spune ca in aceasta piata, pe locul in care biserica a fost construita, a fost inmormantat imparatul Nero la poalele unui nuc impunator. Oamenii din vecinatatea acestui loc se plangeau cum ca fantoma imparatului ar fi posedat un corb care ii bantuia pe oameni, asa ca oamenii ar fi cerut taiarea acestui copac, arderea lui si construirea unei biserici pe locul acestuia pe exorcizare. Biserica a fost construita din banii poporului fapt care a dat numele acesteia, Santa Maria del Popolo si numele pietei del Popolo.

Initial trebuia sa vizitam biserica de aici, adica pentru asta venisem in mod special, cu toate ca m-am saturat de bisericile de aici dupa cum v-am spus, dar meh. Ordinele au venit de la sefa. Am avut o mica surpriza si am aflat ca in intervalul 12-16 biserica era inchisa. What to do, what to do? Am luat-o la pas frumos pe Via Corso sa trecem in revista rapid si Mausoleul di Augusto care era prin zona. Dar ghici ce, am avut o groaza de distractii pe aici tinand cont ca strada este plina de magazine. Am ajuns si la mausoleu, l-am vazut rapid, apoi ne-am intors pe strada si ne-am plimbat prin magazine. Marele nostru noroc a fost ca am prins la cateva reduceri si ne-am rasfatat si noi putin ca dupa asa drumetii meritam si noi niste cadouri. Am gasit intre timp si un magazin de jeleuri. Heaveeeeeeeen direct! Am luat cateva din fiecare, cele mai interesante si abia astept sa le degust. O sa pun si poze sa vedeti cat de dragute sunt. M-am indragostit de ele pur si simplu. Aaaa si o sa mai pun si poza cu inghetata de azi ca tot v-am promis ca o sa fac poza la inghetata, asa ca m-am tinut de cuvant intr-un final.

Altceva nu stiu ce sa va mai zis despre astazi. Iar m-am intalnit cu prietenii mei in autobuzul 135, manele la greu, si astazi s-a mai uitat si una urat la mine. Asta pana i-am intors si eu privirea si s-a facut ca ploua. Insignificant, anyway.

Well, azi a fost ultima zi in care v-am scris de aici, din Roma, dar o sa mai urmeze si maine ultima parte pe care o sa o scriu din Bucuresti. Sper ca v-a placut micul meu jurnal de calatorie de aici si nu v-am plictisit prea tare cu detaliile mele inutile, dar eu una m-am distrat scriind in fiecare zi despre locurile pe care le-am vazut si sper sa mai repet figura. V-am pupat!

P.S. Ca sa vedeti pozele la dimensiunea lor initiala, dati click pe ele. Asa mici nu prea se vad, dar arata postarea mai normal.

When in Rome, part 6

2011-09-29T00:07:00.000+03:00

Iata-ma ajunsa si la ziua a6a. Nu imi vine sa cred ca eu chiar m-am tinut de planul asta de a scrie in fiecare seara. In mod normal mi s-ar fi facut lene instant si as fi ales sa dorm, dar se pare ca scrisul asta ma energizeaza mai nou. Me gusta.

Sooo, azi am fost prima oara la Basilica San Giovanni in Laterano. Biserica a fost construita de imparatul Constantin cel Mare in secolul IV si este cea mai mare biserica din Roma. Portile pe care le vedeti in poza din stanga sunt din bronz si sunt aduse din Forumul Roman, au fost candva portile Senatului si au o vechime de aproximativ 2000 de ani. Incredibil. Ceea ce o face speciala este ca aceasta adaposteste niste scari pe care credinciosi din toate colturile lumii le considera sfinte. Se spune ca aceste trepte au fost aduse de la Ierusalim din ordinele sfintei Elena, mama lui Constantin. Se presupune ca sunt treptele pe care le-a urcat Iisus Hristor cand a mers la Pilat din Pont pentru judecata sa. Sunt 28 de trepte din marmura, acoperite cu lemn si credinciosii au voie sa urce pe scarile respective doar in genunchi, asta pentru a retrai suferintele prin care Iisus Hristos a trecut inainte de judecata sa. A fost impresionant sa vad cum oamenii faceau asta in timp ce se rugau. Am sa pun o poza sa va faceti o idee. Si sa nu va imaginati ca e asa de simplu cum pare, credeti-ma pe cuvant ca nu e simplu deloc.

Urmatoarea pe lista a fost biserica San Paolo unde se afla moastele Sf. Pavel dupa cum probabil v-ati dat si singuri seama. Mormantul este delimitat de un geam si tot acolo este si presupusul lant cu care se spune ca ar fi fost legat Sf. Pavel atunci cand a fost omorat de romani. Mi-a placut enorm lumina pe care am reusit sa o imortalizez prin vitraliile bisericii si grandoarea acesteia, caracteristica general valabila pentru bisericile catolice dupa cum am observat. Dar sincera sa fiu, nu pot sa spun ca m-a impresionat in mod deosebit. Putine din bisericile de aici mi s-au parut speciale in vreun fel. Arhitectural da, sunt frumoase, sunt speciale, dar atat.

Dupa o serie de alergat pe strazi si un moment (de fapt vreo ora) de ratacire pe sublimele strazi ale Romei, am ajuns intr-un final pe vestita Appia Antica. Cred ca toti stiti celebra zicala "Toate drumurile duc la Roma". In anul 312 i.H., Appius Claudius Caecus, cenzor al Romei, s-a hotarat sa faca un drum care sa lege Roma de portul Brindisi. Aceasta strada avea un pavaj din pietre mari imbinate spre a crea o suprafata plata pentru cei care calatoreau pe acest drum. Istoricii spun ca pietrele erau atat de bine imbinate incat era aproape imposibil sa infigi un cutit intre acestea. Daca ajungeti in Roma, NEAPARAT sa mergeti pe aici, merita sa va plimbati pe jos macar pe o parte din strada chiar daca o sa va nenorociti picioarele asa cum am patit eu. Merita efortul categoric.

Tot aici pe via Appia Antica sunt multe obiective de vizitat, in special catacombele crestinilor in care acestia se ascundeau pe vremea cand erau prigoniti si ale caror morminte se gasesc chiar in catacombe (eu am vizitat catacombele San Sebastiano) si multe alte ruine si morminte din jur. Poate va intrebati ce-i cu atatea morminte pe aici. Well, la vremea aceea, oamenilor le era interzis sa isi inmormanteze familia in oras, asa ca majoritatea alegeau sa o faca in afara orasului de-a lungul via Appia. Majoritatea mormintelor apartin unor romani instariti de pe acea vreme. Unul dintre cele mai celebre este cel mausoleul Caeciliei Metella. Aceasta a fost casatorita cu un militar din garzile lui Iulius Cezar. La moartea sa, sotul si tatal femeii i-au facut un mausoleu impresionant atat prin dimensiuni, prin forma cat si prin asezarea sa pe unul dintre cele mai inalte puncte de pe via Appia.

Din pacate, la catacombe nu am putut sa fac decat poza de mai sus. Era interzis sa faci poze cu orice fel de aparat si asta in semn de respect pentru mormintele de acolo. Am incercat totusi sa fac o poza orientativa prin camerele inguste si slab luminate (unde maica-mea se panicase - sufera de claustrofobie, asta asa sa va faceti o idee cam cat de inguste si de mici ca inaltime erau tunelurile) care nu mi-a iesit asa ca mai bine nu o pun. Cand am reusit in sfarsit sa fac poza de mai sus, un american din spatele meu a dat din cap dezaprobator si a inceput sa rada dupa care mi-a zis "Sneaky, sneaky...taking pictures, ah?". Asa ca am renuntat si am mers mai departe. Am gasit totusi o poza pe google si o s-o pun mai jos.

Pentru cei care au citit cartea sau au vazut filmul "Quo vadis", se spune ca atunci cand Sf. Petru ar fi plecat din Roma cu gandul sa fuga de persecutiile romanilor, s-ar fi intalnit cu Iisus Hristos pe care l-a intrebat "Quo vadis, Domine?" (se traduce prin "Unde mergi, doamne?"). Eh, acest loc unde se presupune ca s-ar fi intamplat actiunea asta se afla pe via Appia undeva pe la mijloc daca aveti rabdare sa mai mergeti pana acolo. Din pacate eu nu am reusit sa ajung, picioarele mele erau prea tandari pentru pavajul de pe via Appia.
Pentru sufletul meu, o sa inserez si un mic citat din "Quo vadis" (btw, merita citita cartea, este extraordinara):

"Să iubești nu e suficient, trebuie să știi să înveți pe altul arta dragostei. Plăcerea o simte și plebea, chiar și animalele. Omul adevărat, însă, tocmai prin asta se deosebește de animale. El transformă dragostea într-o artă nobilă și, bucurându-se de ea, e conștient de valoarea ei divină. Astfel, nu-și satisface trupul, ci și sufletul."

Dupa magnifica via Appia Antica am plecat spre hotel, spre un dus "revergorant". Dupa o asa zi, cu toate ca sunt extenuata si ma dor picioarele mai rau decat atunci cand merg pe tocuri (!!!!!), asta sa intelegeti intensitatea durerii mele, pot sa ma declar satisfacuta si fericita ca am ajuns sa vad partea asta a Romei :)
Si acum va pup si pe maine, again daca nu v-am plictisit deja cu povestile mele.

When in Rome, part five

2011-09-27T23:45:00.001+03:00

Si iata ca iar a venit momentul sa scriu despre ce am facut azi. Azi a fost vremea pentru vizitat Roma antica. Nu am putut sa ajung pe Via Appia Antica azi sau pe la catacombe, dar am vazut Forumul roman indeaproape, Palatinele, Piazza Venezia, Colosseum-ul pe dinauntru, Pantheonul si Columna lui Traian impreuna cu baile lui Traian si ale lui Aurelian. A fost foarte interesant sa vad ruine si asezaminte de acum 2000 de ani, give or take. Am observat ca peste tot erau informatii despre Nero. Temple dedicate lui, filmulete despre el, pe Colosseum scrie Nerone, chiar si in templul lui Romulus toate exponatele erau despre Nero. Si ma mira pentru ca italienii l-au considerat un tiran si un om nebun (vezi incendiul din Roma si faptul ca si-a omorat doua dintre sotii, desi a doua se presupune ca ar fi fost iubirea vietii lui, totusi a omorat-o din bataie). Putin ciudat.

Forumul roman a fost foarte interesant, mi-a placut ca este bine pastrat si ei chiar au grija de ruinele lor si nu le lasa in paragina asa cum s-a facut la noi cu multe vestigii (au gasit ruine pe Selari in centrul vechi absolut intamplator cand reparau niste tevi, dar le-au ingropat la loc, nu cumva sa deranjeze barurile din zona, ca mai mult pentru asta este vestit Lipscaniul, nu pentru istoria sa). Forumul este imens, se intinde cam pe 3 coline dintre cele 7 pe care Roma este construita, si singurul lucru care nu mi-a placut aici a fost faptul ca mi-am nenorocit picioarele pe pietrele cu care ei se mandresc atat. Frumos loc oricum, dar nu va sfatuiesc sa mergeti vara sa il vizitati sub nici o forma pentru ca sigur o sa faceti insolatie. Sau cel putin sa aveti mereu o palarie la voi si o sticla cu apa ca altfel nu o sa rezistati. Aaaaa, si echipati-va cu bocanci pentru ca drumul e foarte greu de strabatut in adidasi/tenisi/conversi/sandale sau orice alta forma de incaltaminte cu talpa subtire. Aaaaaa, si inca un sfat, sa nu mergeti ca mine in fusta acolo pentru ca riscati accidente jenante asa cum am patit eu. Mai mult nu detaliez.

Mai mult de atat nu prea am ce sa va povestesc despre astazi. O sa pun mai multe poze care cred ca o sa fie mai relevante decat vorbaria asta multa. V-am pupat si pe maine!

O incercare de panorama la Colosseum. Nu prea a iesit din cauza luminii si nici eu nu am avut timp sa o editez, dar promit sa revin cu editari.

Panorama din Forumul Roman.

Panorama la Pantheon.

Arcul lui Constantin.

Palatine

Muzeul Palatine.

Pisica romana in Forumul Roman uitandu-se plictisita la obiectiv.

Piazza di Venezia

Pantheon

When in Rome, part four

2011-09-26T21:48:00.001+03:00

Hello hello! Azi sunt un strop mai fresh ca ieri asa ca o sa va povestesc putin zilele de ieri si de azi. Mai mult de ieri si mai putin de azi.

Ieri a fost o zi foaaaaaaarte lunga si foarte obositoare. Dupa cum ati vazut din pozele de ieri, am ajuns pe la Vatican si la Basilica di San Pietro. Am plecat frumos cu autobuzul spre statia de metrou Termini de unde trebuia sa luam metroul spre Vatican. Normal, ne-am urcat in vestitul autobuz 135. Panica. Eran plin. De tigani. Absolut plin. Carucioare peste carucioare, saci de rafie, pungi, copii, manele, putoare, tot ce vrei si ce nu vrei, si asta pe gratis. Am rabdat, am primit coate in coaste si roti de la carucioare in fund, dar am strans din dinti si am mers mai departe. Booon. Ajungem intr-un final si la Ottaviano (statia de metrou pentru Vatican) si pornim spre muzeu. Deja ma pregatisem sufleteste pentru o coada interminabila si pentru cel putin 2 ore de stat in picioare doar la coada, dar surprinzator a mers destul de repede tinand cont ca fiind ultima duminica din luna, intrarea era libera la Vatican. Am stat la coada cam jumatate de ora, maxim dupa care am intrat in muzeu. A fost frumos, nu cum ma asteptam, dar frumos. Am vazut si Capela Sixtina si am reusit chiar sa fac o poza pe sub mana in timp ce toti baietii din costume de acolo tipau "NO PICTURES!!!". Chiar mi-a placut, a fost un sentiment priceless sa vad picturile de acolo si tot respectul pentru Michelangelo care are niste lucrari superbe.

Altceva, mi-a placut foarte mult Bernini ca si sculptor. Foarte multe monumente din Roma sunt facute de el. Si chiar a fost un artist desavarsit, atat sculptor cat si pictor. Sculpturile lui au o expresivitate extraordinara si sunt atat de realist savarsite incat chiar ai senzatia ca omul din piatra din fata ta este adevarat si iti transmite fiecare emotie pe care o traieste. Am sa pun mai jos o poza cu o lucrare facuta de el (o sa iau poza de pe net).

Dupa Vatican ne-am dus sa vizitam Basilica di San Pietro. Cred ca a fost cel mai frumos punct din toata excursia de pana acum. Am vrut sa ajung sus sus de tot, la dom, deasupra cupolei basilicii, si asta am facut. Nu au contat cele 570 de scari urcate, si nici faptul ca nu aveam aer, sau ca scarile au fost prea inguste, a contat doar privelistea pe care am vazut-o sus acolo. Cand am ajuns in sfarsit sus, aerul rece m-a plesnit pur si simplu peste fata si atunci am vazut Roma asa cum este ea. Atunci am vazut ce oras frumos am in fata si cat de mare este. Am tras aer in piept, am zambit si am facut multe multe poze pentru mine. Apoi doar am stat acolo sprijinindu-ma de balustrada si m-am gandit la tot...la absolut tot. Parca totul avea sens, toate intrebarile aveau cate un raspuns si eu nu mai aveam nici o dilema. Totul functiona asa cum trebuia. Asta clar a fost punctul culminant din excursia mea la Roma, nu stiu daca o sa mai vad ceva care o sa ma faca sa simt ceva mai mult decat am simtit acolo sus. But it's worth a try, anyway.

Poze cu scarile si cu privelistea am pus ieri. Sper ca v-au placut.

Dupa San Pietro si Vatican, ne-am mai plimbat putin prin zona pe la un bazar, am mancat ceva si am gasit cea mai buna inghetata de pana acum. Mai buna decat celelalte doua de alaltaieri daca se putea. Am gasit 2 arome: Cubano (cu rom, prajituri si vanilie) si o alta aroma Zabaione (facuta cu un vin dulce de Marsala). Si da, sunt constienta ca ambele contin aroma de alcool, dar inghetata asta a fost mica mea placere vinovata. Again imi pare rau ca nu le-am facut poza, dar promit, la urmatoarea fac poza.

Seara, am ajuns in statie iar la 135 (stiu ca deja incepeti sa va plictisi de subiectul asta, dar faza asta e de povestit clar), ma urc in autobuz, ma asez pe scaun, dupa care aud o voce de femeie urland "HAIDI BAAAA" si vad un copil de maxim 4 ani zburand in autobuz si cazand pe jos. Literalmente zbura. Il aruncase maica-sa. Dupa care a sarit si ea repede in autobuz probabil sa nu plece fara ea. Dar nu am inteles logica...era ok daca pleca autobuzul cu copilul si fara ea dar Doamne fereste sa nu fie copilul in autobuz. What the fuck?! Saracul copil incepuse sa planga si aia radea ca proasta. I was in shock. Nu stiu ce incerca sa faca femeia aia.

Cam asta s-a intamplat ieri. De azi nu prea am ce sa va povestesc pentru ca am fost putin la shopping in Porta di Roma, ca deh, se impune. Inainte de asta am fost la Biserica Santa Maria di Angelo si la termele lui Diocleziano unde ma asteptam sa vad ceva amenajat, niste ruine bine pastrate, cand colo cand am ajuns mare mi-a fost mirarea cand am vazut sticle de bere, conserve, pungi si prezervative, cu toate ca ruinele erau imprejmuite de un card inalt. Se pare ca nu numai la noi se intampla lucruri de genul asta.

Aaaaaa, si nu v-am zis nimic de restaurantul Dino & Toni pentru ca era inchis cand am ajuns noi acolo, din pacate. Sper sa mai mergem o data pana sa plecam oricum.

Si acum pe maine pentru ca ma asteapta o zi cu "iz" antic pe via Appia Antica si pe la catacombe (multumesc Teo pentru sfat).

P.S. Mi-e dor de: Madalache (♥), Cora, Bogdan, Teo, Mada, Drag, Cerasela, Iulia, Andreea, Mihaela, Ancuta, Teo Radulescu si multi altii.

When in Rome, part three

2011-09-26T00:30:00.000+03:00

Pentru ca am avut o zi lunga azi si simt ca imi cad picioarele si totodata ochii in gura, azi o sa pun doar poze si maine o sa va povestesc tot ce am facut azi. G' Night

Sper ca va plac pozele, sunt mult mai multe, dar nu prea am timp sa fac o selectie acum. I want feedback, guys!

When in Rome, part two

2011-09-25T01:17:00.000+03:00

Buona sera,
mia cara! E vremea pentru update-ul de azi. Today was a beautiful day. Primul lucru pe care l-am facut a fost sa ne pierdem prin oras, evident. Aveam o rezervare la ora 9.00 pentru Galeriile Borghese, pentru muzeu si pe site scria ca trebuie sa ajungem cu jumatate de ora mai devreme pentru a ridica rezervarea. Buuun, ne-am bajbait pe la metrou, prin autobuze si intr-un final am gasit statia de metrou cea mai apropiata de destinatie, Spagna. Dupa alergat prin gradinile Borghese, ajungem si la muzeu. Coada mare, lume multa. Ca sa vezi noroc, le cazusera sistemul oamenilor si nu puteau sa vada rezervarile facute (Ideea este ca nu puteai sa vii sa cumperi bilet pe loc, trebuia sa iti faci rezervare din timp) asa ca au anuntat ca sa ramana la coada doar oamenii cu rezervari si au inceput sa bage lumea de la coada. Ajungem si noi la casa, ne intreaba cate persoane suntem, ne da biletele si pe urma spune "Next". Ceva dubios aici, am crezut ca trebuie sa platim acolo. Ok, poate mai e vreun loc unde se plateste. Peste 10 minute ajungem si in muzeu insa nimeni nu ce-a cerut banii. Moment in care imi pica fisa, realizand ce s-a intamplat. Erau doua feluri de rezervari si anume cele platite in prealabil sau cele care se platesc direct acolo. Numai ca noi nu am stiut asta si avand in vedere ca sistemul lor era picat nici ei nu au zis nimic. Si ca sa-l citez acum pe Bogdan, tocmai am fentat sistemul azi cu exact 30 de EURO, fara intentie in orice caz.

De aici am pornit spre piazza di Spagna la vestitele trepte spaniole, un monument al elegantei in Roma. Cred ca aici este unul dintre cele mai frumoase cartiere din Roma. Case vechi, o arhitectura speciala, culori de toate felurile si o inghetata dementiala!!! De la capatul scarilor, de sus, se vedea toata Roma, inclusiv cupola de la Vatican. It was breathtaking indeed. Si scarile in sine erau superbe, dar pline de oameni care isi trageau suflul si priveau la agitatia din piazza di Spagna, sau faceau poze, sau poate doar incercau sa isi gaseasca un moment de liniste in toata agitatia de acolo.

Anyways, tot aici am gasit o gelaterie dementiala. Normal ca nu am putut sa rezist si mi-am luat un cornet cu 4 cupe: Stracciatella, tiramisu, mango si capsuni. Imi pare rau ca nu am putut sa fac poze, dar in agitatia de acolo am ales sa nu imi mai scot aparatul foto, din lene, motive de siguranta si in plus abia asteptam sa gust inghetata.

Urmatoarea oprire a fost Fontana di Trevi. Dupa multe cautari am gasit-o in sfarsit, ascunsa printre niste stradute inguste si ticsite cu magazinase pentru turisti si pizzerii care mai de care mai cochete. Este mult mai mare decat mi-as fi imaginat, ce-i drept. Oricum primul instinct pe care l-am avut cand am zarit-o a fost sa zambesc si sa imi amintesc de La Dolce Vita lui Federico Fellini, de momentul in care Anita Eckberg intra in fantana si se plimba nonsalant, sau de Roman Holiday cu Audrey Hepburn si Gregory Peck. Superb loc, dar prea multa lume. Trebuia sa ai putin noroc sa gasesti un locsor sa te asezi si tu sa asculti sunetul apei. Tot aici, am gasit alta gelaterie (yeah, I'm a gelato fan) si mai buna decat prima. Aici mi-am luat un cornet cu 2 cupe: Nutella si alune. Cea mai buna inghetata din viata mea fara indoiala.

Apoi ne-am dus la Tirbutina sa luam autobuzul spre hotel sa apucam sa ne odihnim putin, dar stupoare, intram in vestitul 135 si jumatate de autobuz era plin de compatrioti. Nu stiu cum sa le zic altfel sincer. Cam 15 oameni, cam asa ceva. care vorbeau tare, unii ascultau manele la telefon, altii povesteau cati bani au facut. Real nice, ce pot sa zic. Dar dupa vreo 5 statii, toti au coborat in acelasi loc.

Macar nu ne-am intersectat in alt fel. Oricum pot sa zic ca Roma e plina de romanii, am auzit foarte multi vorbind romana, si nu erau turisti, oameni in metrou ducandu-se la serviciu, sau ca in autobuzul de care tocmai vorbeam, sau azi la metrou am auzit si un "bagami-as ii sparg fata". Ce sa zic, romanii au cucerit Roma. Dar surprinzator, nu asta

ma deranjeaza cel mai mult aici, ci indienii. Da, e plin de indieni care vand absolut ORICE fara sa exagerez in vreun fel. De la genti, portofele, suveniruri, mancare, tablouri, poze, esarfe, flori la trepiede pentru aparatele foto. Si nu asta e enervant, ci faptul ca nu te lasa in pace, te agaseaza pe la orice colt, iti baga marfa in fata si daca reusesti prin vreo minune sa scapi de el, dupa colt te asteapta altul. Joy.

But all in all acum chiar pot sa zic ca iubesc Roma ca oras. Mi-ar placea totusi sa il vizitez iarna, sau intr-o perioada a anului cand e mai gol si pot sa savurez fiecare loc asa cum ar trebui, nu pe fuga.

Acum va zic noapte buna si ne auzim maine. Urmeaza sa merg la Vatican si am pe to-do-list un local excelent despre care am auzit si anume "Dino&Tony" unde am auzit ca nici nu te lasa sa te uiti pe meniu, doar iti aduc ei ce cred ca ti-ar placea si in afara mancarii excelente si rezonabile ca pret, mai ai si animatie prin jur. Proprietarii servesc, canta, zambesc. Sper sa fie fun si sa am ce va povesti. Va pup si pe maine :)

When in Rome, part one

2011-09-24T00:45:00.000+03:00

Si iata-ma ajunsa si in Roma intr-un final. A fost o zi mult mai agitata decat m-as fi asteptat sincera sa fiu. Atat cu bune cat si cu rele. Let's start with the beginning.

Am dormit doar 2 ore jumatate asnoapte. Cam nasol. Initial nu vroiamsa dorm deloc dar deja ma apasa o durere de cap ingrozitoare asa ca mi-am calcat pe mandrie si am acceptat sa dorm putin. Evident ca nu am putut sa adorm decat dupa vreo ora pentru ca limonada de noaptea trecuta mi-a dat de furca cu stomacul, dar meh, intr-un final am reusit sa atipesc. La 6 dimineata am fost in picioare, am terminat si ultimele pregatiri si hop la aeroport. Dupa 2 ore de asteptari am decolat in sfarsit.

A fost un zbor placut, chiar incurajator as putea spune, dar cred ca a fost doar un fel de-a compensa cele ce urmau sa se intample pe parcursul zilei. Am ajuns cu o mica intarziere pe aeroportul Fiumicino din Roma si ne-am urcat in trenul ce ne lasa in Roma la gara Termini. Toate bune si frumoase. Am facut o mica escala intr-o cafenea de langa gara pentru un moment de liniste si o Caffe latte. Ne-am ridicat sa plecam spre hotel, dar stai putin, noi cum ajungem acolo? Toate retelele wireless din Roma fiind parolate, nu am reusit sa gasesc absolut nimic.

M-am plimbat la 3 centre de informare turistica diferite si de fiecare data mi se zicea o varianta diferita de a ajunge la destinatie. Buuuuun. What to do? Let's go blind. Am luat un autobuz dupa ureche din care auzisem ca ajunge pe via Salaria. Problema era ca noi trebuia sa ajungem la numarul 1000 si ceva si autobuzul nu mergea pana acolo. Am coborat la o statie random care era efectiv in camp. La cativa metri mai in fata am vazut un indicator care spunea ca se intra pe autostrada A1. Panica maxima, evident. Da-i si intreaba lume, evident nimeni nu vorbea engleza. Ulterior am dat-o pe limbajul primitiv, adica datul din maini. Nici asta n-a mers. Am incercat cu 2 cuvinte in italiana moment in care absolut de fiecare data omul respectiv incepea sa vorbeasca rapid in italiana si sa imi explice. Straight face direct. Zambeam si spuneam "Yes yes, grazie." Intr-un final am sunat la hotel, tanti a fost amabila si ne-a explicat ca mai trebuie sa mergem inca 5 statii cu alt autobuz. Fuck it, simteam ca imi cad si mainile si picioarele si ma dureau umerii ingrozitori. Inchipuiti-va ca aveam un rucsac plin cantarind in jur de 8 kile, o geanta de vreo 3 kile, alta geanta mai usurica la vreo 2 kile si un troller de nici mai mult nici mai putin de 18 kile. Groaznic, va zic eu. Dupa vreo ora am ajuns si la magnificul hotel de la mama naibii ( by the way, update your fucking site and adress if you own a business) unde ne-a intampinat o tanti draguta care chiar reusea sa rosteasca o propozitie coerenta in engleza fara "I no inglish parlare sii siiiii". Dupa formalitatile care nu se mai terminau am ajuns in sfarsit in camera care vreau sa va zic ca este peste asteptari chiar. Dupa o ora de zacut si dupa un dus care parea sa nu mai vina, ne-am hotarat sa ne intoarcem la civilizatie si sa mergem sa ne plimbam putin.

Eh, acum incepe partea frumoasa a zilei mele. Am ramas placut surprinsa de felul in care arata Roma, cel putin in centru. Am decis sa mergem la Colosseum totusi si ma bucur ca am facut-o. Constructia mi-a taiat pur si simplu respiratia. Vazusem atatea filme cu locul asta incat nu imi venea sa cred ca in sfarsit am ajuns si aici. Strazile vechi pavate cu piatra cubica si felul in care era luminat Colosseumul m-au facut sa zambesc si sa uit de tot ce se intamplase cu cateva ore in urma. M-am simtit de parca eram in alta lume, de parca eram intr-un vis si ma coplesise emotia intalnirii cu locul asta. Am uitat sa va spun ca imi place foarte mult istoria si mai ales Antichitatea m-a fascinat dintotdeauna. Tocmai de aia probabil orasul asta a avut un asemenea efect asupra mea. Eram in extaz pur si simplu, nu mai stiam la ce sa mai fac poze. Am trecut si pe langa Forumul roman si pe langa Arcul lui Constantin, apoi am urcat pe o straduta ingusta si inconjurata de pini si de leandrii albi. Apoi am ajuns undeva pe niste scari langa Colosseum de unde se vedea Via Fori Imperiali de sus si pe fundal arena impunatoare. Nu pot sa va descriu sentimentele pe care le-am avut in tot timpul asta. Dar zambetul de pe buzele mele ar fi putut spune tot.

Acum urmeaza alta parte interesanta. The fooooooood. Ne-am plimbat destul de mult pe jos pana am ajuns pe via Cavour la un bistro frumusel si cochet unde un nene simpatic ne-a asezat la masa. Si acum o sa ziceti ca va bag clisee, dar evident ca am comandat pizza (imi scapa numele) si Spaghetti alla Carbonara(pe care le-a comandat mum) impreuna cu un pahar de vin rosu. Cred ca am avut un orgasm culinar. M-am simtit de parca as fi mancat pentru prima oara asa ceva, fara sa exagerez cu ceva. Incredibil. Mancarea a fost unica si speciala iar vinul...pfoaaaa vinul a fost total diferit fata de ce am baut eu pana acum. Prima gura m-a lamurit. Dupa ce am sorbit putin din pahar, am simtit un gust demential pe care again nu pot sa-l descriu pentru ca nu am cu se sa-l compar, apoi a inceput sa ma arda pur si simplu. Ma simteam de parca as fi baut absinth. A fost aceeasi senzatie.

Apoi, ne-am decis sa mergem incet incet spre hotel. Pentru asta trebuia sa ajungem la Tirbutina sa luam singurul autobuz care ne lasa la hotel. Zis si facut. Am ajuns la Tirbutina, unde am avut un soc. Well, impropriu spun soc, pentru ca ma asteptam la asa ceva, dar tot prima reactie pe care am avut-o a fost sa verific daca suntem la Roma sau in Ferentari. Bam, oameni vorbind romana si manele pe background.

Un italian pe langa noi vorbea singur si pot sa jur ca am auzit ceva de Romania si Ceausescu. Trecuse o jumatate de ora si autobuzul nu venise. Se stransese din ce in ce mai multa lume si se auzea romana din toate colturile.

Cele mai frecvente cuvinte erau "mancati-as", "gurita" si "haoleu". Cred ca ati ghicit deja. In fine, nu vreau sa intru in detalii cu asta. Ideea este ca pana la urma am ajuns si la hotel (altfel nu scriam ditamai review-ul pentru voi acum), intreaga, vie si nevatamata.

Ma asteapta maine o noua zi de drumetii si abia astept sa va tin la curent cu ce se intampla pe aici. Sper sa va placa si pozele pe care le-am pus, din 550 de poze am ales cateva care mi s-au parut mie mai reusite. Enjoy si daca aveti sfaturi please do tell! Chiar vreau sa aud de locuri noi de vizitat prin Roma si sfaturi de la cei care au mai fost. Hugs si pe maine.

Life as we know it

2011-09-15T19:19:00.000+03:00

Am asa o dispozitie de muzica veche cum nici nu va imaginati. De cateva zile tot ascult melodii pe care le ascultam acum 10 ani de pe CD-ul maica-mii cu hituri all times asta in timp ce jucam Sims 1. Ce griji aveam atunci? Cam nimic...aveam vreo 200 de melodii pe un CD pe care le ascultam in mod repetat la nesfarsit, le fredonam si nici macar nu ma gandeam ce ma asteapta mai incolo. Era atat de simplu atunci...nothing to worry about, nothing to cry about. Acum totul se complica pe masura ce trece timpul. Obligatii peste obligatii, responsabilitati peste responsabilitati. Intr-un cuvant, realitatea.

Cam asta s-a intamplat. Si paradoxul este ca mereu vrem sa crestem, mereu vrem sa ne facem mari asta cam pana pe la 30 de ani cand deja incepem sa regretam adolescenta/copilaria. Cand suntem la gradinita deja ne gandim la ce vrem sa ne facem atunci cand o sa fim mari si vrem sa fim la scoala. Cand ajungem in scoala primara deja vrem sa fim mai mari, sa fim si noi in gimnaziu. Cand ajungem clasa a6a deja ne gandim la liceu pentru ca auzim de la toata lumea ca in liceu sunt cei mai frumosi ani. Normal ca in clasa a12a deja ne saturam si de asta si vrem sa ajungem la facultate sa "scapam naibii de absente, diriginte sau ascultarile alea nesuferite din timpul anului". Dar cand ajungem in facultate iar vrem mai mult, ajungem la momentul ala in viata cand deja vrem sa ne luam un job sa ne intretinem, vrem sa ne construim o cariera, sa ne casatorim cu persoana iubita, sa avem doi copii (un baiat si o fata) mai pe scurt, vrem sa ne simtim impliniti. Cam toata viata, asta este scopul nostru. Sa ne simtim completi, impliniti...numai ca mereu o sa lipseasca cate ceva. Sta in natura omului mereu sa vrea mai mult si sa nu se multumeasca cu putin. Eu spun asta cel putin din punctul meu de vedere. Sunt o persoana care nu se multumeste cu putin, sunt o persoana orgolioasa si incapatanata.

Sunt genul de om care mereu capata ce vrea pana la urma si am darul de a ma abitiona atat de tare incat daca mi se pune pata pe ceva sa fac sa fie al meu pana la urma. Bine, exista riscul ca pe parcurs sa ma plictisesc dar asta se intampla mai rar. Acum iar m-a luat valul si nu stiu cum am ajuns la asemenea dezvaluiri. Ideea era ca pe masura ce trece timpul viata devine din ce in ce mai grea si sfatul meu e sa profitam cat mai mult de prezent. I love life. Asa cu tampeniile si greutatile care se intampla, viata e frumoasa si are farmecul ei aparte :)

Si asa apropo de muzica veche sper sa va placa melodiile pe care le-am pus. Old and beautiful stuff :)

The end of summer

2011-09-13T18:04:00.000+03:00

Iata ca a trecut inca o vara pe langa mine si iar simt ca nu am facut nimic productiv. Ca de obicei am lasat blogul asta in paragina si nu v-am mai tinut la curent. Ce-i drept, cine ar vrea sa scrie tocmai vara?! Tocmai in perioada aia a anului cand se intampla cele mai multe lucruri. Chiar ma gandeam la un moment dat cum ar fi sa umblu cu un jurnal dupa mine mereu sa scriu ce mi se intampla sa ma asigur ca nu uit, dar e o prostie. Sa imi traiesc viata doar pentru a avea ce scrie mai tarziu. Prefer sa fac ce simt si ulterior sa imi aduc aminte, chiar daca nu integral. Si chiar mi-ar placea sa pot sa scriu o carte cu tot ce am facut de-a lungul vietii mele. Si nu doar una singura, vreo 3 volume cel putin pentru ca toti autorii care au ceva de zis, trebuie sa scoata o data in viata o trilogie. Atunci e clar ca si eu vreau o trilogie, ce naiba! Am cunoscut atatia oameni care chiar ar putea sa-si scrie memoriile si ar face o gramada de bani pe ele. Chiar acum de curand vorbeam cu cineva, ii ascultam povestile si ma gandeam "hey... eu n-am facut o viata intreaga ce a facut el in 48 de ore." And it's fucking frustrating. Nici daca mi-ar propune, tot nu as ajunge sa fac toate lucrurile alea. Dar imi ajunge sa ascult, povestiri de genul asta ma hranesc si ma fac sa spun ca there's something more out there for me too. Si stiu asta. Stiu ce vreau pentru mine, stiu ca vreau peste 10 ani sa ma gandesc ca am facut tot ce am vrut si ca nu am regrete. Mi-a zis cineva zilele trecute ca e mai bine sa risti. Nu e bine sa te retragi intr-o carapace doar sa te asiguri ca nu vei mai fi ranit pe viitor, e bine sa incerci, sa nu renunti niciodata si sa faci mereu ce simti fara sa te gandesti la consecinte. Poate iesi prost, dar totusi poate iesi ceva bine dintr-un risc pe care te-ai hotarat sa ti-l asumi. Un sut in fund e un pas inainte, nu? Mai bine decat sa stai toata viata sa te gandesti "cum ar fi fost daca...?"

Trecem de la chestiile mai profunde la o mica relatare a saptamanii mele. Intentia mea a fost sa scap de anumite ganduri si probleme. Da, nu suna deloc curajos, am vrut sa fug de probleme. Happens. Si am reusit si sunt mandra de mine. A fost o saptamana extraordinara, cu prieteni extraordinari, o saptamana in care am castigat un prieten si o saptamana in care am vorbit despre probleme, am incercat sa le constientizez, o saptamana in care am ascultat intamplari care credeam ca se intampla doar in filme sau in carti. Dupa 5 zile la Petrosani am ajuns pana la urma si in Constanta pentru 2 nopti. Intr-o singura zi am facut 700km si totusi a fost cea mai frumoasa zi din toata vacanta asta. Si asta pentru ca am fost spontana si nu m-am gandit ce o sa fac peste 2 ore. Momentul a contat. Priceless.

Si acum, am nevoie de putin noroc, va rog sa va ganditi la mine sa imi tineti pumnii de miercuri dimineata pana la pranz pentru ca am traseul pentru permis si imi doresc enoooooorm de mult sa il iau. Cheers si keep in touch :)

Summer-ish

2011-06-22T20:02:00.001+03:00

Hello hello again! A trecut ceva timp de la ultimul post, dar deh, sesiune, examene, stress, asa ca va imaginati ca blog-ul a fost ultima mea grija. Dar acum ca s-a terminat totul cu bine, ca nu am restante (thank you God) si ca m-am linistit cu iesirile in care sarbatoresc vacanta de vara, cred ca e timpul sa ma asez comod pe scaunul meu de la birou si sa va povestesc cam ce am mai facut eu zilele astea.

Si acum stau cam de vreo jumatate de ora ascultand muzica si asteptand sa-mi vina ideile despre ce sa va scriu. Mi se pare ca orice paragraf e plictisitor sau e o prostie...Acum o zi cand ma gandeam la momentul asa ca o sa va scriu ce am facut ma gandeam ca nu o sa am timp sa scriu tot. Si acum...ce sa scriu? Da, am fost numai plecata saptamanile astea...probabil ca sa nu stau in casa pentru ca am ajuns sa ma simt inutila in casa. Nu stiu ce sa fac. Btw, daca aveti sugestii sau idei, please do share. As iesi sa fac si niste poze, dar pe caldura asta, domne?! Mnu prea-mi vine. Stau bine cu apa rece langa mine si cu ventilatorul de acum 20 de ani racorindu-ma asa nitel.

Mai pe scurt e bine in vacanta. Multumescu-ti Doamne ca a venit si vacanta asta odata ca faceam un mare "boom" daca mai dura macar o zi in plus facultatea.
Bafta tuturor celor care sunt in sesiune acum si celor care au terminat sesiunea le durez super distractie pe timp de vara.
V-am pupat

Song of the week

2011-05-19T21:15:00.000+03:00

Si asta pentru ca de foarte mult timp o caut si credits lui Paul pentru ca mereu gasesc la el melodii pe care le caut disperata de mult timp. Much love, Paul ♥

My own Dacia

2011-05-16T00:02:00.000+03:00

Heeey, I have my own Dacia Logan model :D Dupa vizita pe care am facut-o la Autocobalcescu, la reprezentanta Dacia am primit o mica macheta cu modelul Dacia Logan si am plecat cu o parere infinit mai buna despre brand-ul Dacia. :)

Si daaaaaaa. Am cedat tentatiei si mi-am cumparat unt de arahide. Dupa ce l-am revazut pe Brad Pitt in "Meet Joe Black" cum manca unt de arahide cu atata pofta toata ziua m-am gandit daca sa imi iau sau nu, si normal ca am cedat. In sfarsit am inteles ce inseamna pentru americani vestitul "peanut butter-jelly sandwich". Jelly cam lipsa, dar am inlocuit cu dulceata de capsuni. Yum yum yum. Recomand tuturor.
IT'S PEANUT BUTTER JELLY TIIIIIIMMMMEEEEEEEE!

Campanie Coca Cola

2011-05-12T18:20:00.000+03:00

Azi vorbim despre Coca Cola. Imi place atat de mult ultima campanie facuta de cei de la McCann Spania, in colaborare cu McCann Bulgaria si McCann Italia cu ocazia a celor 125 de ani care au trecut de la prima sticla de Coca Cola vanduta in Statele Unite ale Americii, Atlanta, Georgia, in 8 mai 1886.

Cu ocazia implinirii a 125 de ani cei de la Coca Cola s-au gandit sa scoata la bataie sticlele care au fost folosite de-a lungul anilor pentru a depozita "licoarea magica". Mi se pare o idee extraordinara! Chiar azi am fost si am cumparat 2 sticle si le astept si pe celelalte. Intentionez sa imi fac un colt vintage in camera cu sticlele Coca Cola, cu postere si poze cu pin-up girls. Deja am primit de la Coca Cola o carte postala (vezi mai jos) si intentionez sa strang cat mai multe. Imi pare totusi rau ca nu a fost lansata si in Romania editia Coca Cola "Daft punk". FOARTE Foarte tari.

Si asa ca editie aniversara, pentru ca tare mi-au placut, o sa pun aici cateva dintre cele mai bune reclame ale lor, cel putin din punctul meu de vedere respectiv reclamel pe care nu le-am mai vazut pana acum. Enjoy!

1955 - Buy the world a Coke

Anii '80

1980

2005

Awwwww. Cute commercial

Si asta pentru ca iubesc ursuletii polari si reclama asta este una dintre cele mai reusite si imi aminteste perfect de Craciunurile de acum ceva ani.

Pentru amatorii de GTA

O reclama putin cam ciudata as zice, dar amuzanta...sper sa nu fie jignit nici unul dintre voi

One of the best!!! Chiar te convinge ca nu poti sa traiesti fara sa incerci Coca Cola.

Iar reclama asta mi se pare atat de draguta si super inventiva cu animatiile care apar :)

Asta este pentru microbisti, ca sa nu va mai certati pe la meciuri luati si voi exemplu.

Iar astaaaaa pampampampam cred ca e cea mai buna reclama facuta de ei dupa parerea mea. O reclama construita DOAR din produs, fara macar sa adauge orice alt element. Nicely done.

Acum o sa postez cateva print-uri care cred ca o sa va placa.

Voua ce reclama v-a placut cel mai mult?

Escapadele super escapade

2011-05-09T23:24:00.000+03:00

Well hello hello. Si iata ca m-am intors...nu azi, nici duminica la fel ca si oamenii normali, ci marti seara. Pai da' cum sa nu, ce nu-mi permit si eu o mini-vacanta? Nu spunem la nimeni ca am fost la facultate abia vineri. Din lene, din cauza racelii pe care am "castigat-o" la mare, dar nu ma plang. A fost frumos, am apucat sa revad multi oameni de care mi-era dor, m-am si distrat putin, am vazut si pisicile mele preferate din toata lumea asta (o sa va pun niste poze mai jos facute de mine). Deci pe scurt, a fost frumos.

Dar deja trebuie sa ma trezesc incet incet si sa-mi reintru in ritmul din ianuarie...mai pe scurt vin sesiunea si iar ma prinde nepregatita. Nici nu stiu ce sa fac, imi tot propun de cateva luni sa ma apuc din timp sa nu ma mai trezesc ca ma aglomerez pe ultima suta de metri. Dar am incercat, azi chiar am incercat, dar mi-e super greu, asa ca daca aveti sugestii, do share. Mereu exista ceva care imi distrage atentia, internetul in principal asta e clar. Recunosc, I am a Facebook addict. Nu stiu ce sa ma mai fac. Dar o sa trec si peste asta.
A doua problema. M-am saturat de vremea asta. Ba e cald, ba e vreme ploioasa. Hai cu soarele ala mai repede. Nu pot sa cred ca anul trecut pe vremea asta umblam in sandale si in rochii de vara si acum umblu cu geaca, palton, adidasi, cizme, umbrela. Frustrating, really.

In alta ordine de idei, trebuie sa va povestesc cum am ajuns vineri noapte la barajul Vidraru. Da, stiu, si eu si prietenii mei suntem niste dementi si nu mi-e rusine cu asta. Evident, totul a inceput de la un suc dupa care ne-am pomenit ca eram pe autostrada spre pitesti. Adrenalina la maxiiiiim. Am ajuns si pe la Curtea de Arges, am facut niste poze ca nebunii pe la 2 noaptea si cred ca in jurul orei 3.30 dimineata am ajuns si noi la baraj. Am avut mare noroc ca era noapte pentru ca daca era zi probabil ca nu mai aveam curaj nici unul dintre noi sa facem jogging si sa sarim asa pe acolo. A doua zi cand am vazut poze cu barajul asa cum arata el ziua, am inghetat. Nu mi-a venit sa cred unde am fost noi si ce era in jurul nostru. Dar na, dupa o mica sesiune de poze ca vitejii pe baraj, o serie de cazaturi (Andreea si Florin stiu), niste ture de jogging si o serie de tigari fumate la 2 grade celsius, ne-am hotarat sa o intindem. Zis si facut, dar pe drum am avut norocul sa ne intalnim cuun jder pe care l-am terorizat, un arici pe care l-am speriat si cu o vulpe care a scapat de noi (lucky SOB). Am apucat sa vedem si rasaritul pe autostrada la intoarcere (in fine...asta asa putin intre sesiunile de somn) si mai pe scurt am avut una dintre cele mai frumoase nopti cu prietenii mei dementi pe care ii iubesc. Si da, stiu ca cine se aseamana se aduna, dar nu mi-as fi dorit sa am alti prieteni decat cei pe care ii am in momentul asta (si ma refer la fiecare dintre ei, nu doar cei care au fost in super-hyper-extra-mega escapada de la Vidraru).

P.S. Pozele cu barajul Vidraru nu imi apartin, le-am luat de pe Google images pe cele mai reprezentative.

Cu ocazia asta vreau sa le urez Ceraselei si Ancutei la multi ani si aici. Va pup si va urez tot binele din lume, fetelor!
Iar voua va urez o noapte si o saptamana superba :)

Inainte de drumetie

2011-04-29T04:09:00.001+03:00

Nu pot sa cred ca mi se intampla iar. Se pare ca am format un obicei din a face noapte alba inainte de a pleca pe undeva. Emotie, fericire, neliniste, nerabdare...cred ca sunt toate adunate. Momentan ascult Sundayman - Now That I found You si lenevesc, butonez pe la TV, ma gandesc la ziua de maine, reflectez la ziua de azi... nu am ce sa va spun nimic concret pentru ca nu fac nimic. Ma simt atat de bine si implinita incat as putea face orice in momentul asta. De mult nu am mai avut sentimentul asta incredibil de euforie amestecat cu fericire. Imi pare rau daca nu sunt foarte coerenta, insa la ora asta tarzie nu prea pot sa-mi expun ideile asa cum poate ar trebui.
O sa incerc sa ma apuc si eu de bagaje cat de curand sa imi iau o piatra de pe inima, sa fac niste muzichie pentru drum si sa imi creez starea potrivita pentru drumul pana acolo. Means I gotta drink lots of coffee, so wish me luck.

Azi m-am gandit la atat de multe lucruri incat nici nu am putut sa tin pasul. M-am gandit ca sunt norocoasa pentru viata pe care o am si pentru prietenii care imi sunt alaturi atunci cand am nevoie de ei. Am realizat cat de mult conteaza prietenii mei in viata mea si cu cat m-au ajutat ei atunci cand am avut nevoie ca cineva sa ma ridice de la pamant sau sa ma trezeasca din visare. Unii ma pot cobora cu picioarele pe pamant atunci cand am nevoie, altii stiu cum sa ma scoata din rutina, altii stiu cum sa ma faca sa ma simt mai bine atunci cand sunt trista si absolut toti stiu cum sa imi puna un zambet pe fata atunci cand am cel mai mult nevoie si pentru asta le multumesc. Sunt recunoscatoare pentru ca ei chiar ma inteleg si nu ma judeca pentru defectele mele.

M-am mai gandit ca sunt atatea lucruri pe care mi-as dori sa le fac si nu pot...si este atat de frustrant sa iti doresti ceva atat de mult dar mereu sa fie ceva care sa intervina intre tine si lucrul respectiv... you can't even imagine :) Da, cred ca frustrare e cel mai bun cuvant. Lucky I'm not giving up.

Nature

2011-04-27T22:16:00.000+03:00

Poze facute in Gradina Botanica (25.04.2011)

Asta este prima transa pe care o pun pe blog si va mai urma inca una. Imi pare rau ca nu am apucat sa ma joc cu ele in Photoshop inca si nu am apucat sa le editez nitel culorile (exceptand prima si ultima poza, la restul mi-a fost un pic cam lene). Dar sper sa va placa :)

Senses: Scrie despre clipa ideala!

2011-04-23T10:51:00.000+03:00

Senses este o campanie care pune accentul pe simtire, pe trairea cat mai intensa a clipei si constientizarea fiecarui sentiment. Mi se pare superb ce fac oamenii astia si cum ne incurajeaza pe fiecare sa pretuim cat mai mult clipele pe care le traim. Tocmai de aceea m-am hotarat sa scriu despre ei cu speranta ca ii veti placea si voi cel putin la fel de mult ca mine. Ideea foarte tare este ca primul pas este sa aveti curajul sa spuneti pe pagina lor de Facebook ce simtiti, iar apoi, cele mai bune idei vor fi implicate intr-un proiect mass-media de proportie.

Baietii va incurajeaza sa descrieti pe pagina lor de Facebook clipa perfecta. Asa ca go with the flow si spuneti ce simtiti :)

Iata cum se descriu ei:
Sa ne dezvoltam simturile :)...Va propunem sa ne scrieti despre un cadru perfect. Descrieti-ne, noua si lumii, care vi se pare ca ar fi un moment ideal. Ideile cele mai faine vor fi promovate si fiti pe faza, ca cine stie ce se va mai intampla... :) Intimitatea noastra fata de lumea intreaga e un produs al simturilor.

Bine ati venit pe Senses!
Campania "Senses" are scopul de a promova, in mod mai mult sau mai putin direct, dezvoltarea simturilor. Va invitam sa ne descrieti, in oricat de putine cuvinte, care ar fi pentru voi o clipa ideala; de la loc, la oameni, la vreme, la muzica, la facut ceva sau la stat, vrem sa ne aratam unul altuia cat de intens putem simti, prin liniste absoluta sau prin actiune intensa :>. Ideile cele mai faine vor fi implicate intr-un proiect mass-media de proportii, despre care o sa aflati mai multe la o data pe care o sa o anuntam in curand.
Pana atunci, va invitam sa va lasati simturile sa va acapareze si sa simtiti lumea din juru-va :)... Ce inseamna pentru voi o clipa perfecta?

Asa ca intrati pe http://www.facebook.com/sensesro , dati un like si apoi puteti sa incepeti sa va ganditi care ar fi pentru voi clipa perfecta. Si va invit sa imi scrieti si mie aici pe blog, mi-ar face mare placere sa vad ce simtiti fiecare.

Become someone else

2011-04-22T00:40:00.000+03:00

"Become Someone Else. Pick your hero at Mint Vinetu"

Advertising Agency: Love Agency, Vilnius, Lithuania
Creative Director: Tomas Ramanauskas
Art Director: Gediminas Saulis
Copywriter: Tomas Ramanauskas
Photographer: Cyclopes-Photo.com
Published: April 2011

via Adsoftheworld

Campanie Heineken, octombrie 2009

2011-04-14T23:56:00.002+03:00

Marti la Marketer club am vazut una dintre cele mai incredibile campanii publicitare. Mi se pare extraordinar ca niste oameni sa gandeasca asa ceva, si printr-o asemenea munca sa creeze un eveniment de o asemenea amploare. Cel mai mult mi-a placut cum a fost planificat si gandit, si anume cum s-au concentrat pe traditia fotbalului italian si ceea ce inseamna acesta pentru italieni. Asa ca in octombrie 2009, Heineken a organizat un eveniment surpriza cu ocazia derby-ului AC Milan - Real Madrid. Nici un fan AC Milan nu ar fi conceput sa piarda acest meci, insa cu ajutorul unor complici, Heineken i-a facut pe acestia sa creada ca nu vor putea sa vada marele meci. Au organizat un eveniment fals de poezie si de muzica clasica la aceeasi ora cu difuzarea meciului, iar peste 1000 de suporteri au ales sa sacrifice meciul fiind convinsi de peste 200 de complici. Ajunsi la fata locului, evident, se asteptau la un concert de muzica clasica, insa spre uimirea si fericirea tuturor(extrem de evidenta), s-a intamplat cu totul altceva. Deja am dezvaluit prea multe, dar va rog sa va uitati la clipul de jos pentru ca reactiile spectatorilor sunt cu totul si cu totul inedite.

Mie una, sincer, mi s-a facut pielea de gaina cand am vazut acest spot pentru ca sa duci la bun sfarsit o asemenea idee si sa-ti iasa impecabil asa cum le-a iesit lor este un lucru extraordinar. Tot respectul pentru cei de la Heineken si pentru agentia de publicitate care s-a ocupat de aceasta campanie. Ar fi frumos sa vedem si noi in Romania o initiativa de acest gen. Si nu cred ca sunt singura care ar aprecia-o. Acum, enjoy! Sper sa va placa. Daca aveti vreo parere, feel free to comment :)

Colours

2011-04-10T16:11:00.001+03:00

Pozele astea sunt de acum vreo doua luni. Incercam sa ma joc si eu cu don'soara Cora, dar din pacate nu prea mi-a iesit :)) E ok, data viitoare o sa-mi iasa mai bine, dar pana una alta am pus cateva poze sa mai vedeti ceva colorat. Enjoy!

O zi frumoasa

2011-04-07T02:08:00.000+03:00

Ieri a fost una dintre cele mai frumoase zile pe care am trait-o. Really now. Sentimentul pe care l-am simtit ieri la ora 20.15 cand am parasit cladirea Eminescu de la ASE a fost pur si simplu priceless.

Dar sa incepem cu inceputul si sa va descriu putin prin ce am trecut ieri. In primul rand tin sa precizez ca am facut iar noaptea alba luni noapte spre marti asa ca eram terci marti dimineata la super testul de la statistica. A trecut foarte repede ziua de marti, poate prea repede, dar nu ma plang. N-as avea motive si daca as face-o m-ar injura toti studentii respectiv colegii mei. Dupa ce am terminat orele, don'soara Mihaela a fost atat de draguta incat m-a adoptat pana la ora 16.30. A fost suuuuuper fun tinand cont ca am stat la un ceai si ne-am uitat la stand up-uri pana ne-au durut falcile.

La 16.30 am ajuns si noi la facultate pentru Marketer Club. A fost prima data cand am fost acolo pentru ca normal, in fiecare marti a trebuit sa intervina cate ceva, asa ca acum am zis ca orice s-ar intampla tot ajung acolo. Pe sistemul "si pe ploaie si pe vant eu tot merg la Marketer Club". Si asa am facut. Cu un covrig intr-o mana si cu gandul la patul de acasa am pasit cu sfiala in sala. Cred ca a fost cea mai buna decizie din viata mea sa merg si ma bucur enorm. De data asta a venit Laurentiu Semeniuc, strategic Planner la 23 Communication Ideas care ne-a facut o superba introducere in lumea strategiei din publicitate. Am vazut foarte multe spot-uri, campanii, am vorbit despre ele si am auzit multe lucruri minunate despre publicitate. Si mi-am dat seama de ceva in aceste ore petrecute la Marketer Club...mi-am dat seama cat de mult iubesc publicitatea. Ma simteam la fel ca in liceu ca o adolescenta cu "fluturasi in burta", deja incepusem sa visez, incepusem sa imi planific timpul sa fac cumva sa ma documentez mai mult si mai mult despre strategie. Si mi-am propus: in fiecare zi sa citesc cate ceva nou, sa cunosc din ce in ce mai multe si sa imi iau destinul in maini pentru ca totul depinde numai si numai de mine. Nu stiu ce mi-a placut mai mult, subiectul in sine, de Laurentiu Semeniuc care a avut grija sa ne spuna in ce consta meseria de strategic planner si de asemenea a stiut cum sa ne starneasca interesul, sau sentimentul pe care il simteam in momentul in care cineva chiar asculta parerea mea si puteam sa vorbesc liber pe tema asta fara sa ma simt inhibata in vreun fel. Nu mai spun de faptul ca m-am simtit extraordinar de bine cand am aflat ca Laurentiu Semeniuc a terminat Colegiul National "Sf. Sava". Brusc savista din mine a inceput sa zambeasca cu mandrie.

Dar esentialul a fost ca atunci cand am plecat m-am simtit fantastic. Simteam nevoia sa impartasesc tuturor ceea ce am auzit, aveam un zambet tamp pe fata si vroiam sa ma documentez cat mai mult. Ma gandeam intr-una ca trebuie sa fac ceva cu timiditatea asta a mea si inhibitiile astea care mereu ma trag in jos atunci cand este vorba sa ma afirm. Si ma oftica ma, ma oftica faptul ca mereu cand sunt convinsa ca o sa pot sa fac ceva ce conteaza, exact atunci ma blochez. It's like my brain dies. Uit absolut orice idee, incep sa ma balbai si ma inrosesc instant. Si tipul asta m-a facut sa vreau sa scap de toate astea si sa las orice rahat de sentiment care ma trage in jos deoparte pentru ca trebuie sa profit de orice ocazie daca vreau ca pe viitor sa imi iasa ceva. Oricum, de acum incolo promit sa semnez condica in fiecare marti la Marketer Club pentru ca m-a surprins in mod placut si ma face sa imi placa din ce in ce mai mult ceea ce fac.

Pana una alta, eu va parasesc acum, patul ma asteapta. Nite, guys

In continua schimbare

2011-03-30T00:00:00.001+03:00

As vrea sa scriu mai mult. As vrea sa stiu despre ce sa mai scriu. Simt atat de mult ca m-am schimbat incat nici nu mai am acelasi stil pe care il aveam acum 2 ani poate, sau chiar acum un an. Nu stiu de ce dar ma simt de parca toata inspiratia pe care o aveam s-ar fi dus. Unii oameni ar spune ca se compenseaza si ca de obicei "muza" vine la tine atunci cand ai cel mai mult nevoie de ea si sincer daca stau sa ma gandesc mai bine chiar asa e. Ati observat vreodata ca sunteti "impinsi" sa creati ceva, sau ca va simtiti ca aveti ceva de spus sau ca sunteti extrem de creativi exact atunci cand in viata voastra se intampla ceva rau? Parca simtiti nevoia sa evadati, sa va axati pe altceva incat toate problemele sa plece departe...departe...sa nu mai fiti nevoiti sa dati vreodata piept cu ele. Eu am observat asta. Si am mai observat ceva. Ca am devenit genul de persoana careia ii e greu sa se exteriorizeze. M-am gandit de ce...de ce am devenit asa? Inainte ma incadram exact in cealalta extrema. Eram mult prea sensibila, ma afecta orice se intampla in jurul meu, puneam la suflet orice si cu proxima ocazia ma descarcam la cineva. Acum nu mai este cazul.

In primul rand de multe ori s-a interpretat comportamentul meu intr-un mod gresit de atatea ori si nu mai vreau asta. Nu, niciodata nu am intentionat sa ma plang si imi pare rau daca asta s-a inteles dar asta este firea mea, mai bine zis asta era firea mea pentru ca te lovesti o data, te lovesti de doua ori dar pana la urma iti dai seama ca mai bine taci si gata. Eu asa am facut de ceva timp. Am mai observat ca in acesti doi ani de zile am devenit cu totul alt om. Ma simt mai puternica, ma simt mai increzatoare in propriile mele forte, stiu ce vreau sa fac si stiu ca o sa le pot duce la capat pe toate. Mi-am dat seama ca acum nimic nu ma mai poate rani. De fapt nu, o sa corectez sa nu se inteleaga altfel decat intentionam. NIMENI nu ma mai poate rani si lucruri, cuvinte sau comportamente care acum un an, poate doi m-ar fi bagat complet in depresie acum ma lase total rece. Ar trebui sa imi pese? Nu cred. Am invatat ca din sutele de oameni pe care ii cunosc, doar o mana de oameni imi vor cu adevarat binele si tocmai de aia doar ei conteaza pentru mine si doar actiunile lor ma mai pot afecta in vreun fel sau altul. Si pentru asta le multumesc figurilor mai mult sau mai putin "episodice" din viata mea care m-au dezamagit, pentru ca datorita voua am ajuns eu aici. Si nu regret nimic. Orice sut in fut e un pas inainte. Si sunt mandra sa spun ca am ajuns unde am ajuns si am ajuns omul care sunt acum doar prin experienta proprie. Am fost lovita de n+1 ori si de n+1 ori m-am ridicat, m-am scuturat si am mers mai departe fara sa ma victimizez in vreun fel, spun eu. Acum tin sa va multumesc voua, persoanelor care conteaza cu adevarat si nu este nevoie sa va enumar pentru ca va stiti si singuri. Atat vroiam sa spun. Un simplu multumesc din toata inima pentru ca ati fost mereu alaturi de mine si m-ati lasat sa fiu alaturi de voi in tot timpul asta.

Scoala Teach me

2011-02-27T23:49:00.000+02:00

Ieri la Shorts Up au venit niste baieti de la Advice cu niste flyere in legatura cu Scoala Teach me . Programul consta intr-un curs gratuit de publicitate care tine 10 zile cu cate 2 workshop-uri pe zi. Imi doresc extreeeeeeem de mult sa pot sa particip si eu la acest curs asa ca va rog sa ma ajutati daca cititi acest post cu un like aici: HIT THIS AND LIKE :). Ar insemna enorm pentru mine sa ma ajutati sa castig aceste cursuri, doar cu un like. Multumesc anticipat!

Weekend again

2011-02-20T18:51:00.000+02:00

Ah, so it's weekend again. Iubesc weekend-urile. Si asta pentru ca sunt un motiv destul de bun sa zac, sa dorm, sa citesc, sa ma uit la seriale sau sa ies prin oras fara sa ma simt prea vinovata. Si ieri am profitat din plin ca a fost sambata asa ca am fost la King's Speech si seara am fost ca de obicei la BASICS 014 - Montgomery Clunk in Base Coffeeshop .
Filmul a fost excelent. Colin Firth a fost sublim si modul in care si-a interpretat rolul. De Helena Bonham Carter nu mai vorbesc. O consideram oricum o actrita extraordinara, dar a fost o premiera sa o vad pentru prima oara intr-un rol atat de cald ca cel de acum. Geoffrey Rush care l-a jucat pe Logue in film mi s-a parut ca a facut tot filmul. Prima oara cand l-am vazut intr-un film a fost in Piratii din Caraibe, dar nu m-a marcat cu nimic rolul lui acolo. Acum in schimb e cu totul alta poveste. Si scenariul a contribuit, evident pentru ca personajul lui a fost si amuzant, si genul de personaj de care te atasezi usor si un personaj pe care la sfarsit il admiri cel mai mult. Dar felul in care el a jucat a fost superb. Mi-a placut mult.

Dupa ce am ajuns acasa eram in dubiu daca sa mai ies sau nu. Vreme urata, vant, nici nu au venit oameni multi...meh. Dar am fost pana la urma ca mi-era dor de o seara de Basics avand in vedere ca in decembrie am fost la ultima. Oricum am facut o alegere buna. Am ascultat muzica buna, am baut un cocktail, m-am distrat. Mai vreau. Si de data asta a fost si mai linistit, nu a fost aglomeratie deci tocmai bine pentru noi pentru ca ne-am lafait pe niste perne maaaaari. Sa tot fie.

Acum, nu-mi vine sa cred ca deja a trecut weekendul si ca iar trebuie sa o iau de la capat. sa ma scol iar de la 7 respectiv 6, zilnic. Fucking awesome. Not.
All in all va doresc tuturor o saptamana cat mai buna. Cheers

Too much caffeine

2011-02-17T19:28:00.001+02:00

Da, pentru prima oara in viata mea pot sa spun ca am baut atat de multa cafea si atat de mult ceai verde incat nivelul meu de cofeina a crescut la maxim. Pai normal ca dupa ce vin de la facultate, dupa un program in care ma trezesc la 6 dimineata si rezist(sau cel putin incerc) pana la pranz, ajung acasa si bag rapid o cafea care sa ma tina treaza. Din pacate, ieri am cam intrecut limita si am baut mai mult decat trebuia. Rezultatul: insomnie pana la 3.30 dimineata. Deloc placut, va rog sa ma credeti pe cuvant. Eu la ora 3 dimineata ma uitam la seriale si nu puteam sa inchid un ochi. Nici nu mai tin minte cand am avut atat de multa energie. Imi venea sa alerg pe afara, sa fac ceva, sa ma apuc de curatenie, sa citesc, practic sa fac cam orice numai sa dorm nu puteam. Intr-un final pe la 3.15 m-am pus in pat. Am capitulat. But wait, credeti ca am putut sa adorm atunci? Noooo way. Foiala de pe o parte pe cealalta, ba mi-era prea cald, ba prea rece. Ba mi-era sete, ba foame. Incepusem sa-mi planific in gand ziua de azi amanuntit chiar. Ma gandeam ce o sa fac in weekend. Ma gandeam ce o sa se intample peste o saptamana. Nu stiu si nici nu-mi doresc sa aflu la cat am reusit sa adorm.

Asa ca un sfat prietenesc imi permit sa va ofer. Nu exagerati asa ca mine, nu e placut. Cel putin ziua de azi a fost groaznica din punctul asta de vedere, pentru ca simteam ca pic de somn si dupa noaptea trecuta mi-a fost si frica sa mai beau vreo gura de cafea. Tocmai pentru asta o sa recuperez orele de somn pierdute printr-o bine meritata sesiune intensa de somn. Good night, people.

Sa vorbim despre seriale

2011-02-16T17:05:00.000+02:00

Cine a inventat frate serialele?! Nu ma intelegeti gresit, iubesc serialele. Dar ma deranjeaza faptul ca am devenit dependenta de ele. Am ajuns la stadiul in care vad cel putin cate 10 episoade noi pe saptamana, asta intr-un caz fericit in care ma uit doar la ele si nu ma apuc de alt serial. Si totusi...cine le-a inventaaaaaaaaat?

Renaissance encore une fois

2011-02-16T00:53:00.000+02:00

Stau si ma gandesc ce titlu sa pun la post-ul asta. A trecut atat de mult timp de cand nu am mai scris pe blogul asta incat nici nu mai stiu cum sa incep, sau mai bine sa reiau "firul" povestirilor. Azi citeam o carte despre publicitate ("Viata mea in publicitate si publicitate stiintifica" de Claude C. Hopkins) in care, printre altele, era vorba despre titlul unui anunt publicitar. Compunerea titlului e cea mai dificila. Scopul titlului este de a atrage interesul oamenilor de a-ti citi articolul. Nimeni nu citeste un articol intreg, dar daca la prima vedere ceva le starneste interesul atunci situatia este cu totul si cu totul alta. Ideea este ca cel mai greu la un articol este gasirea unui titlu potrivit care sa-l caracterizeze.

Mi-era dor sa aberez aici. Este ca un fel de safe place, ceva ce stiu ca mereu e acolo cand am nevoie sa-mi vars amarul :) Noroc cu don'soara Mihaela care mi-a facut din nou pofta de blogareala :))

Buuuuuun, a inceput facultatea iar si in sfarsit simt ca fac ceva. E frustrant ca in perioada sesiunii ma gandeam numai la vacanta cand o sa zac si o sa dorm non stop si o sa fac si o sa dreg si o sa fie tot ce mi-am dorit. Dar mi-am dat seama ca m-am obisnuit sa fac mereu cate ceva, m-am obisnuit cu programul haotic si acum mi-e cam greu sa stau degeaba. Foolish. Dar presimt ca o sa regret cuvintele astea peste o luna, asa ca nu-i problema.
Pana una alta, o sa incerc sa scriu mai des decat am scris pana acum, asa ca daca e sa clachez promit sa va anunt.

Adoptii caini

2010-04-21T03:28:00.000+03:00

Figo, un catel jucaus... www.adoptiicaini.ro

Alaturati-va acestei organizatii si incercati sa dati o mana de ajutor pentru aceste fiinte nevinovate. Multumesc anticipat!

Pentru a va pune un banner pe blog va rog sa accesati http://www.adoptiicaini.ro/promovare/ !

Photography blog

2010-02-23T12:10:00.000+02:00

http://claudiaradau-photography.blogspot.com/

Un nou blog in care o sa-mi postez doar pozele. Hope you'll enjoy it!

6 luni

2010-01-28T23:58:00.000+02:00

Sunt 6 luni de cand te iubesc. Sunt 6 luni de cand am facut poza asta la Sinaia. Sunt 6 luni de cand te sarut. Sunt 6 luni de cand ma faci atat de fericita si esti alaturi de mine. Iti multumesc pentru cele 6 luni si iti multumesc ca ma iubesti.

Nopti albe

2009-11-16T07:30:00.000+02:00

E 7.21 dimineata, luni 16 noiembrie si iar am pierdut o noapte. Nu imi place saptamana care urmeaza, ma asteapta nebunie la facultate. Dupa ce ca am fost racita saptamana trecuta acum m-a luat deja tare cu trei teste in doua zile si un proiect de prezentat. Yessssss happy happy joy joy. Abia astept sa vina vacanta ca nu-mi place. Noroc ca ma mai calmeaza nea' Damien Rice la ora asta dupa ce mi-am terminat si eu in sfarsit proiectul. Mai trebuie in power point si pot sa spun ca m-am spalat pe maini de Fundamente. Dupa aia urmeaza micro...acolo e omorul, Dumnezeu cu mila ca nu e de bine. De matematica nici nu mai vorbesc ca nici nu-mi vine sa ma duc :)) Numai cand pronunt cuvantul asta urat mi se face pielea de gaina si imi vine sa fug in Asia sa scap de ea. M-am hotarat ca vreau sa fiu mai organizata. Vreau sa imi scriu si eu in agenda, sa imi fac un program si sa si tin cont de el.

In alta ordine de idei, azi au venit prietenele mele cu masina in fata casei sa fumam si noi o tigara asa ca la 10 noaptea si sa vorbim. Nu am mai ras de mult timp asa cum am facut-o azi cu ele in masina. Nu am de gand sa spun despre ce am vorbit pentru ca nu se cuvine si credeti-ma ca nu v-ar placea sa aflati :)) Dar pentru mine a fost raiul pe pamant. Am ras, am fumat, am baut ice tea de fructe de padure si am vorbit cu fetele mele. Aaaa si am stat si la caldurica la Andreea in masina :> Viata dom'le, viata!

Random thoughts

2009-11-03T00:26:00.000+02:00

Mi-e tare somn . Foarte somn , dar cum numai mie mi se intampla , atunci cand pun capul pe perna nu mai pot sa adorm . Dubios . Ma tot gandesc la ziua de azi , la lucruri care s-au intamplat zilele astea . Stiu ca nu e nimic nou dar simt nevoia sa accentuez ideea ca sunt foarte multi ciudati in lume . Cat de dobitoc sa fii sa te dai in spectacol sa primesti atentie ?! Unii dintre voi stiti , asa ca va puteti raspunde singuri la intrebarea asta . Asta e una bucata lucru care mi-a venit in cap .
Al doilea lucru la care ma gandesc este ca vreau un labrador. O sa ziceti ca il am pe Dodo , da , il am dar e mai mult monstru decat caine si imi ofera mai multa maralaia decat afectiune :)) Mie imi place de Lolek si Bolek . Sunt doi caini frumosi (maxim 6) din cartierul Crangasi , doi caini pe care i-as lua acasa daca as avea cum . Cei mai afectuosi caini din lume , yes sir!

Ma mai gandesc la faptul ca pentru saptamana viitoare trebuie sa-mi fac proiectul la fundamentele stiintei marfurilor si chiar n-am chef sa-l prezint. Presimt ca o sa incep sa ma balbai pe acolo si intr-un final o sa ma umfle si rasul. Ideea e ca nu am chef deloc de examene , proiecte , teste sau alte nebunii din astea .
Alta chestie care m-a pus pe ganduri e ca nu stiu cand sa dorm. Eu chiar vorbesc serios. As vrea sa dorm , dar v-am zis ca acum nu pot si atunci cand chiar nu am cum sa dorm pentru ca trebuie sa plec , abia atunci ma apuca somnul ala cel mai dulce si cel mai profund , ca si la mine se aplica legiile lui Murphy , ce credeati ca numai voua ?!
Vreau sa plec la munte sau undeva unde sa zac in casa , la caldura in timp ce afara ninge. Da ma, nu vreau sa ies sa ma joc cu zapada sau alte nebunii , vreau sa ma uit la televizor , sa stau in pat , sa fumez si sa beau o cafea in timp ce afara ninge ca naiba si e frig de crapa pietrele. I'm a sick human , I know.
In alta ordine de idei , ma simt foarte mandra de mine ca sunt power user pe SceneFz si am ratie 4 B-) Sunt tare , ce naiba. (De fapt cablul de net al prietenului meu e cel mai tare , si el , pentru ca m-a lasat sa-l strecor pe laptop , dar ramane secretul nostru :D ) .
Ma gandesc numai la episoadele de maine din How I met your mother si Two and a half men. Woaaaaaa cum ma scol iau torrentele si maine seara cand vin obosita de la facultate am la ce ma uita.
V-am spus cat de mult imi doresc sa ies sa fac poze din nou? Dar iar nu mai am timp , iar nu mai am ocazia si evident , iar mi-e lene . :| Daca exista cineva care vrea sa ma scoata la un photo session , va rog anuntati-ma ca o sa ajunga aparatul ala sa faca radacini in biblioteca la cat timp a stat singurel acolo .

Hai ca am iesit ca intre timp mi s-a facut somn . Stiam eu ca o sa se intample asta :D Pupix si toate cele bune.

P.s.Gradul de retardenie pe acest blog este la un nivel ridicat , asa ca daca stati prost cu inima va rog sa parasiti site-ul . Multumesc.

A fost odata ca niciodata o fetita mica , mica

2009-10-30T02:04:00.001+02:00

A fost odata ca niciodata o fetita mica , da' mica rau de tot . Era blonda , cu tenul alb ca neaua si ochii verzi . O chema Ada . Am cunoscut-o cand eram clasa a10a la liceu , ea era boboaca , abia venise in Sava . Mi-a placut inocenta ei si felul in care le zambea oamenilor . Printre multi alti boboci , am avut privilegiul sa o cunosc si pe ea , sa vorbesc cu ea , sa ies cu ea si impreuna cu alti colegi din liceu . Am trecut impreuna si prin momente de panica legate de capitolul din Parcul Ana Davila ( si cunoscatorii stiu despre ce vorbesc ) , si prin momente pline de rasete . . . am avut momente chiar frumoase in special in anul ala .

N-o sa uit niciodata ca imi spuneai "mamaie" pentru ca imi apar fire de par alb , si nu aveam cum sa ma supar pe tine , pentru ca o ziceai asa de frumos ca mereu dupa aia ma strambam la tine si te luam in brate ca mi-era tare drag de tine , asa micuta cum erai tu . Imi pare rau ca nu am mai iesit in clasa a11a si a12a la fel de mult . . . dar mereu mi-ai fost tare draga . Nu exista persoana pe care sa nu o poti face sa rada , aveai cel mai molipsitor ras .

Si acum nu imi vine sa cred , mi-e rusine fata de mine si fata de tine ca nu am putut sa fiu astazi sa te vad pentru ultima data , sa iti pun o floare , sa imi iau un "Adio" . . . dar nu am putut . Stau acum si plang la gandul ca poate am fost prea slaba , poate ar fi trebuit sa fac un sacrificiu , am fost prea egoista . Am crezut ca ceea ce nu te atinge nu te poate rani , dar acum ma simt si mai rau . Iti vad imaginea intr-una in fata ochilor mei si nu imi vine sa cred ce s-a intamplat . Nu-mi vine sa cred ca tu nu mai esti , ca nu o sa iti mai vad zambetul niciodata , ca nu o sa te mai invart la mine in brate sau ca nu o sa te mai iau in carca . Singurul lucru pentru care ma bucur este ca am in minte si in inima chipul tau asa cum era el ... nu asa cum a fost azi . Vreau sa mi te amintesc mereu asa plina de viata cum te stiam eu . As fi vrut sa stii cat de mult te-am apreciat si cat de mult ma bucur ca am avut privilegiul sa te cunosc . Dar sigur ma auzi , acum deja esti inger . Daca acum ma auzi , te rog , iarta-ma ca nu am avut taria sa vin azi . Iarta-ma .

Maine as vrea sa trec pe la biserica sa aprind o lumanare pentru ea . Fac un apel pentru toti care au cunoscut-o si celor care nu au cunoscut-o... cand aveti ocazia , cand vedeti o biserica , intrati 2 minute si aprindeti o lumanare pentru sufletul ei , pentru odihna ei .

Adresandu-ma acum oamenilor care au cunoscut-o pe Ada , as vrea sa o pastram mereu in sufletul nostru , sa ne gandim la ea , sa ne amintim de momente petrecute cu ea , orice numai sa-i pastram amintirea vie pentru ca merita asta . Condoleante parintilor ei si rudelor . Dumnezeu s-o ierte si s-o odihneasca ! Nu o sa te uit niciodata .

Stau si ma gandesc acum , de ce se intampla astfel de tragedii?! De ce oamenii cei mai buni parasesc planeta si persoanele care fac mereu rau nu primesc nici o pedeapsa ? Pot sa ma declar o fire credincioasa , si de multe ori am spus ca poate Dumnezeu are un plan , poate ca toate se intampla cu un rost . Dar nu pot sa nu ma intreb de ce... este a doua persoana draga pe care o pierd anul asta , si nu inteleg de ce . Tocmai oamenii care sunt plini de viata , care stiu cum sa aprecieze fiecare moment si fiecare zi , tocmai pe ei ii ia Dumnezeu . Ei ar fi meritat sa traiasca viata asta pana la ultima picatura , pana ajungeau oameni in varsta , impliniti , cu nepoti , copii si cu un om alaturi pe care sa-l fi iubit toata viata . Sa isi dea duhul cu zambetul pe buze pentru ca intr-adevar a trecut prin toate momentele vietii , si fericite , si mai putin fericite , dar sa fie impliniti . Nu asa . . . De ce fiintele care nu stiu sa aprecieze viata si isi bat mereu joc de ea , ajung sa profite mai mult de timp si de viata? De ce nu exista dreptate ? Nu pot sa nu ma gandesc ca sunt oameni care se drogheaza cu heroina sau oameni care isi taie venele dorindu-si sa moara si tot traiesc . Asta nu inseamna sa iti bati joc de viata ? Asta nu inseamna sa dai cu piciorul la tot ce e frumos ? Nu mai stiu ce sa mai cred... nu mai vreau sa se intample atatea nedreptati . Nu mai vreau sa se intample atatea tragedii . Nu mai pot .

Insomnia accentueaza iubirea

2009-10-19T03:45:00.000+03:00

E aproape 3 dimineata si eu nu pot sa dorm . Da , m-a afectat si pe mine insomnia asta , ce sa-i faci ?! Mi-e tare greu sa dorm in conditiile astea... simt nevoia ca atunci cand inchid lumina sa ma sarute de noapte buna , sa fac un tur de programe la tv , sa mai beau o gura de cola , sa iti simt parfumul pe perna , sa ma intorc cu spatele la tine ca sa ma incalzesti si sa-ti aud vocea zicandu-mi noapte buna . Da , imi permit sa fiu si eu corny la un interval de timp , ca doar sunt si eu om . Vreau cand ma scol , cand deschid ochii , sa te vad pe tine . Vreau maine dimineata sa razi iar de mine ca vorbesc in somn , si sa-mi spui ca oricum sunt retardata ta si tu ma iubesti asa cum sunt . Vreau sa ne uitam impreuna la poker pe Sport.ro si sa razi de mine cum ii comentez . Imi place cand ne uitam la meciuri cu Manchester City si cantam "Whooooo the fock are Man. Uniiiiteeeeeeeeeeeeeed???". Imi place cand ne cuibarim sub paturica ta si ne zambim unul altuia . Imi place ca ma sustii cu absolut orice pentru ca stii ca si eu fac la fel si sunt in spatele tau 100% . Iubesc sa-mi beau cafeaua cu tine aproape la fel de mult cat imi place sa mananc cu tine de la burger king . Imi place atunci cand gatim impreuna pentru altii si imi place cum ne ajutam unul pe altul . Imi place sa te sarut mereu .
Am invatat ce inseamna sa pretuiesti cu adevarat timpul pe care il petreci cu o persoana pe care o iubesti cu adevarat . Am invatat sa fac sacrificii pentru persoana care ma face sa zambesc in fiecare zi din absolut orice si care e alaturi de mine orice s-ar intampla . Am adorat vacanta asta al naibii de mult pentru ca mi-am petrecut cu tine aproape 24 de ore din 24 fara macar sa simt ca trece timpul . Nu s-a intamplat in nici un moment sa incetam sa vorbim unul cu altul din lipsa de subiecte , pentru ca noi suntem genul de persoane care ar vorbi non stop daca s-ar putea , nu-i asa? Mi-a placut sa ma plimb cu tine prin Petrosani si prin Sinaia . Sinaia a fost inceputul relatiei noastre . Intr-adevar sublim . Te-am simtit atat de aproape ... te-am simtit mai aproape decat a fost cineva vreodata . Tu ai reusit intr-un timp atat de scurt sa ma faci sa vad cat de frumos e sa ii fi devotat unei singure persoane . Doar gandul ca nu imi mai trebuie pe nimeni altcineva in afara de tine ma face sa zambesc cu gura pana la urechi , pentru ca dintre toate relatiile pe care le-am avut pana acum , doar tu m-ai facut capabila de asta . Sunt doar a ta si tu doar al meu . Poti sa o consideri ca pe o scrisoare de la mine pentru tine , asa in miez de noapte , pentru ca tu deja dormi . Mi-ai dat un mesaj frumos pe la 2 , dar acum deja ai adormit si nu vreau sa te trezesc spunandu-ti toate astea pentru ca oricum tu le stii . Simteam nevoia sa ti le zic din nou , pentru ca deja pot sa mi te imaginez citind postul asta , zambind si gandindu-te ca imediat cum il termini , o sa imi trimiti mesaj . Iar eu , o sa fiu la facultate , la cursul de drept financiar si o sa astept cu nerabdare sa vad ce scrii . As fi vrut sa-ti vad reactia la vederea randurilor pe care tocmai le-ai citit :D Lasa ca peste cateva ore oricum vii sa ma iei si ne vedem , dar tot as fi vrut sa ma saruti de noapte buna . Yeah , I'm a fucking kid and I'm not ashamed of it . Am voie sa fiu .

I love you , baby . Ah , si buna dimineata pentru tine .

Bufna Imbufnata

2009-09-30T20:45:00.003+03:00

Poate va intrebati ce e asta.Well...un nou blog de haine vintage.Stiu ca sunt peste tot si au inflorit in ultima vreme , dar chiar merita. Hainele sunt foarte ok , stare foarte buna , multe sunt de firma chiar . Am si eu de gand sa-mi iau o camasa de la ei , asa ca have fun exploring si aveti incredere .

http://bufnaimbufnata.blogspot.com

Peaceful Warrior

2009-09-21T03:38:00.007+03:00

In noaptea asta am avut de invatat ceva. Dupa ce am vorbit cu una dintre cele mai importante persoane din viata mea (nu dau nume ca nu e frumos ) , m-am apucat sa ma uit la "Peaceful Warrior" , un dvd pe care l-am gasit din intamplare aruncat prin camera la tata . Mi s-a parut destul de interesanta povestea la inceput , mi-a atras atentia si m-am gandit sa ma mai uit si la altceva decat comedii / horror / aventura . Am vazut ca in rolul lui Dan Millman joaca Scott Mechilowicz , personajul principal din "Eurotrip" pe care banuiesc ca l-ati vazut cu totii . Nu stiam ce e de capul lui , dar m-a ajutat . Este unul dintre filmele care m-au impresionat cu adevarat . Fara sa iti dai seama chiar iti lasa o morala , te invata cum sa iti traiesti viata in asa fel incat sa fii fericit si sa iti reuseasca tot ce iti doresti . E un film pe care il recomand cu caldura tuturor care vor sa-si schimbe viata , nu sunt fericiti (cu ei insisi) sau oamenilor care vor sa atinga apogeul in viata lor .

Am invatat ca nu trebuie sa analizam fiecare cale pe care o alegem in viata asta , la urma urmei trebuie sa ne bucuram de "calatorie" , pentru ca ea ne face fericiti , nu destinatia . Am invatat ca trebuie sa avem mereu incredere in oamenii de langa noi , pentru ca asta ii ajuta pe ei si ne ajuta si pe noi sa vedem ce e mai bun in ei , sa le dam ocazia sa dea tot ce e mai bun din ei , nu sa-i descurajam si sa le spunem ce au/ ce nu au voie sa faca . Am invatat ca zi de zi , ora de ora , minut cu minut , secunda cu secunda , nu exista momente obisnuite . Asa le privim noi , pentru ca noi nu stam niciodata sa privim pur si simplu , noi analizam totul in ansamblu ceea ce e total gresit . In fiecare clipa , in fiecare coltisor din jurul nostru , se intampla momente cat se poate de neobisnuite , cat se poate de unice pe care noi nu le bagam de seama niciodata . Am invatat ca atunci cand iti doresti cu adevarat ceva , nu trebuie sa ai limite , trebuie sa muncesti pentru acel ceva , trebuie sa iti golesti mintea si sa actionezi pentru momentul respectiv , pentru tine , pentru placerea pe care ti-o face acel lucru , nu pentru scop , nu pentru bani sau obiecte sau reactiile celor din jur . Mereu facem ceea ce facem pentru noi , nu pentru altii .
Am invatat ca persoanele cele mai greu de iubit sunt cele care ne merita dragostea cel mai mult , si tot cei care au cel mai mult nevoie de ea . Am invatat ca trebuie sa traim in prezent , sa ne raportam la secunda respectiva , fara sa ne gandim la viitor sau la ce se va intampla . Am invatat ca atunci cand iubesti ceva nu trebuie sa renunti si ca asta depinde doar de noi . Am invatat ca atunci cand vrem cu adevarat ceva e imposibil ca dorinta noastra sa nu se implineasca , oricare ar fi calea pana la indeplinirea ei . Am invatat ca nu exista magie , ca totul vine din noi , din dorinta noastra , din dragostea noastra , din intelegerea noastra. Am invatat ca in viata trebuie sa razi , trebuie sa intelegi ca totul e in schimbare si ca nimic nu e asa cum credem noi . Am invatat ca niciodata nu e prea tarziu sa ne ducem viata pe drumul cel bun .

Iar acum o sa va dau cateva citate din film care mi-au placut mie cel mai mult . Enjoy :)

Socrates: A warrior does not give up what he loves, he finds the love in what he does
---------------------------
Socrates: I call myself a Peaceful Warrior... because the battles we fight are on the inside
---------------------------
Socrates: This moment is the only thing that matters
---------------------------
Dan Millman: The journey is what brings us happiness not the destination

Dan Millman: The ones who are hardest to love are usually the ones who need it the most.

Socrates: Those who are the hardest to love, need it the most

Socrates: There is only the journey

Socrates: A warrior is not about perfection or victory or invulnerability. He's about absolute vulnerability.

Socrates: There is no starting or stopping - only doing.

Dan Millman: There are no ordinary moments.

Socrates: It's the journey, not the destination.

Socrates: There's no greater purpose than service to others.

Socrates: Everyone wants to tell you what to do and what's good for you. They don't want you to find your own answers, they want you to believe theirs.
Dan Millman: Let me guess, and you want me to believe yours.
Socrates: No, I want you to stop gathering information from the outside and start gathering it from the inside.

Socrates: People are not theirs thoughts, they think they are, and it brings them all kinds of sadness.

Dan Millman: Life has just three rules?
Socrates: And you already know them...
Dan Millman: Paradox, humour, and change.
Socrates: Paradox...
Dan Millman: Life is a mystery. Don't waste time trying to figure it out.
Socrates: Humour...
Dan Millman: Keep a sense of humour, especially about yourself. It is a strength beyond all measure.
Socrates: Change...
Dan Millman: Know that nothing stays the same.

Dan Millman: I took for granted what I could do. I was sloppy with my life; I'm scared but I feel like I got rid of all the old stuff and it was the right thing to do.

Socrates: Death isn't sad. The sad thing is: most people don't live at all.

Socrates: Sometimes you have to lose your mind before you come to your senses.

Socrates: Do you know what's the difference between me and you?

Socrates: You practice gymnastics, I practice everything!

Things I think about these days

2009-09-18T12:59:00.006+03:00

Hai sa recuperam...ce am facut eu vacanta asta? Pai mostly m-am ocupat cu bacul si admiterea. Un mic tip pentru cei care vor trece anul asta prin chin... nu va bateti capul prea tare cu bacul.Concentrati-va in special pentru admitere si pe materiile care va trebuie pe viitor.Pe mine personal bacul nu m-a ajutat cu nimic.A fost mult stress , nu neg , dar admiterea a fost principalul meu scop si marturisesc ca bacul a fost ca un antrenament pentru ce a urmat , pentru ca admiterea mi s-a parut floare la ureche fata de cele 6 probe pe parcursul a celor 2 saptamani.Simteam ca nu se mai termina , dar iata ca s-a terminat si chiar cu bine.

In alta ordine de idei , am fost la mare.Din pacate doar 4 zile.M-am simtit bine , am fost cu cateva dintre persoanele cele mai importante pentru mine deci a contat foarte mult. Scopul meu a fost acela de a ma relaxa , imi trebuiau 4 zile de liniste desi nu pot sa spun ca m-am linistit prea tare. Au fost cateva incidente pe care le regret , insa ma pot scuza pentru ca am avut circumstante atenuante. Am spus poate lucruri pe care le regret , insa cred ca au fost greseli din ambele parti. Gradul de paranoia si de iritabilitate din partea mea au atins la acea perioada valori maxime deci nu ma mira. Din pacate nu pot da timpul inapoi , cuvintele spuse vor ramane , imi pare rau ca s-a ajuns la asta dar eu imi asum responsabilitatea vorbelor venite din partea mea. Unele le regret , altele au fost spuse pe drept . Sper ca totul sa decurga asa cum e mai bine .

Si acum , da recunosc , sunt fericita raaaaaaau.Iubesc , sunt iubita si e cea mai frumoasa senzatie din lume . Nu mi-as dori nimic altceva decat ce am acum . Am cea mai frumoasa si cea mai buna persoana alaturi de mine si asta ma face cea mai extraordinara persoana din lume. E fantastic sentimentul si avand in vedere ca e prima oara cand simt asa ceva , mi se pare al naibii de ciudat si al naibii de bine. Acum inteleg eu de fapt ce inseamna treaba cu dependenta de cineva. Dar nu ma impotrivesc , imi place prea mult pentru a ma impotrivi. Cel mai frumos lucru din lume e sa planifici ceva cu persoana care ti-e alaturi , sa te gandesti la ce o sa faci maine cu ea , sa faceti tot impreuna , sa faceti brainstorming impreuna , sa o sustii in deciziile pe care le ia , sa il ajuti cu proiecte , sa faci tot ce e mai bine pentru voi. Si ieri in tren , in timp ce ma indreptam spre Petrosani am primit cel mai frumos din viata mea. Te iubesc.

Avem timp

2009-09-10T01:05:00.005+03:00

Avem timp

de Octavian Paler

Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,

avem timp sa citim si sa scriem,

sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.

Avem timp pentru ambitii si boli,

sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile,

avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,

avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.

Avem timp pentru toate.

Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta - murim.
Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua !!

Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca

Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.
Restul ... depinde de ceilalti.
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie

Altora s-ar putea sa nu le pase.

Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere
Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi
Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata
Ci PE CINE ai.

Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute

Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.
Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca
Ci cu ceea ce poti tu sa faci

Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor

Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva
Am invatat ca oricum ai taia
Orice lucru are doua fete

Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde

S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi
Am invatat ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu mai poti

Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie

Indiferent de consecinte
Am invatat ca sunt oameni care te iubesc
Dar nu stiu s-o arate

Am invatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa fiu suparat

Dar nu am dreptul sa fiu si rau
Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta
Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata

Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu

Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten
Oricum te va rani din cand in cand

Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.

Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii
Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti
Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,

Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.

Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta
personalitatea
Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii

Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc

Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.
Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc
Si nu faptele sale

Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru

Si pot vedea ceva total diferit
Am invatat ca indiferent de consecinte
Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata

Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore

De catre oameni care nici nu te cunosc.
Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat
Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.

Am invatat ca scrisul

Ca si vorbitul
Poate linisti durerile sufletesti
Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult
Iti sunt luati prea repede ...

Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama

Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile.

Am invatat sa iubesc
Ca sa pot sa fiu iubit.

P.s.Avem timp pentru toate , nu trebuie sa ne grabim niciodata sau sa regretam ca nu am facut un anume lucru , mereu vom avea o a doua sansa pentru orice pentru ca de cele mai multe ori Dumnezeu are grija de asta.

Alaltaieri cineva mi-a spus ca a observat la mine un lucru ciudat.Sunt o persoana care nu poate sa spuna "nu" , care mereu incearca sa evite sa ii dezamageasca pe altii , pentru ca pentru mine conteaza prea mult oamenii din jur.Si am stat si m-am gandit la asta...Uneori nu e prea ok ce fac , dar cu riscul de a parea fraiera nu imi place sa ii fac pe altii sa sufere.Poate cateodata o fac involuntar , si imi pare rau pentru asta , dar pe urma regret si imi dau seama ca nu prea pot schimba nimic dar as vrea.

As vrea cei care ajung la acest post sa-l citeasca sa studieze cu atentie poezia.Este una dintre preferatele mele.Este atat de adevarata...in viata avem timp pentru orice , insa la sfarsit ne dam seama ca ne-am petrecut prea putin timp iubind si petrecand clipe cu cei dragi.Eu am ingrosat frazele pe care am considerat ca le-am invatat de-a lungul timpului , si as fi foarte curioasa sa imi spuneti si voi ce ati invatat in viata , realist vorbind , fara sa aveti tendinta de a va victimiza sau a fi prea duri cu voi...just let it flow.

We have a lot to catch up

2009-08-27T15:49:00.004+03:00

Yes,sir! A trecut foarte mult timp,stiu.Conteaza ca m-am intors,nu?Si...am terminat si cu bac si cu admitere si pot sa spun ca sunt foarte multumita cu mine.Bacul l-am terminat ok,si am intrat la Academia de Studii Economice la Facultatea de Comert,la buget si la Universitate la Facultatea de Sociologie la taxa,si da,se poate spune ca am o mare satisfactie dupa ce am terminat cu toate.Nu o sa mai continui si Facultatea de Sociologie,am de gand sa continui pe partea de turism din cadrul facultatii de comert.

In ceea ce priveste viata personala,totul merge ca pe roze.Este pentru prima oara dupa mult mult timp cand ma simt foarte bine cu mine si cu cei pe care ii am in jurul meu.Sunt indragostita,am alaturi cei mai buni prieteni pe care i-ar putea avea cineva si nu exista zi in care sa nu fiu cu zambetul pe buze.Cred ca pot sa spun ca este cea mai infloritoare perioada pe care am avut-o vreodata,lucru care acum cateva luni mi se parea aproape imposibil de realizat.But thank you all,pentru ca mi-ati fost alaturi atunci cand am avut nevoie de voi.

In alta ordine de idei,as vrea sa ma apuc din nou de fotografie.Mi-e dor sa imortalizez momente superbe din jur.Mi-e dor sa mai am satisfactia unei poze reusite.Dar toate o sa revina.In sfarsit,viata mea o ia pe drumul ei firesc si asta ma bucura enorm.
Promit ca o sa scriu din nou la fel de des ca inainte si o sa revin cu vesti din vacanta de vara care aproape a trecut.Multumesc din nou celor care au fost alaturi de mine atunci cand am avut nevoie,atunci cand aveam nevoie de un umar pe care sa plang si de un sfat.

Cel mai mult iti multumesc tie care ma sustii in orice si care m-ai ajutat sa trec peste cea mai grea perioada din viata mea.

Wuthering Heights

2009-05-24T19:54:00.003+03:00

Vreau sa-mi spuneti care varianta va place mai mult.Cea originala cantata de Kate Bush sau coverul cantat de Hayley Westenra.Mie personal imi place mai mult coverul.

Out on the winding, windy moors
We'd roll and fall in green.
You had a temper like my jealousy
Too hot, too greedy.
How could you leave me,
When I needed to possess you?
I hated you. but I loved you, too.

Bad dreams in the night
You told me I was going to lose the fight,
Leave behind my wuthering, wuthering
Wuthering Heights.

Heathcliff, it's me, I’m Cathy, I've come home and I´m so cold,
let me in your window

Heathcliff, it's me, I’m Cathy, I've come home and I´m so cold,
let me in your window.

Ooh, it gets dark! It gets lonely,
On the other side from you.
I pine a lot. I find the lot
Falls through without you.
I'm coming back, love,
Cruel Heathcliff, my one dream,
My only master.

Too long I roamed in the night.
I'm coming back to his side, to put it right.
I'm coming home to wuthering, wuthering,
Wuthering Heights,

Heathcliff, it's me, I’m Cathy, I've come home and I'm so cold,
let me in your window.

Heathcliff, it's me, I’m Cathy, I've come home and I'm so cold,
let me in your window.

Ooh! Let me have it.
Let me grab your soul away.
Ooh! Let me have it.
Let me grab your soul away.
You know it's me--Cathy!

Heathcliff, it's me, I’m Cathy, I've come home and I´m so cold,
let me in your window
Heathcliff, it's me, I’m Cathy, I've come home and I´m so cold,
let me in your window.

Heathcliff, it's me, I’m Cathy, I've come home and I'm so cold.

Un post in care nu stiu ce o sa scriu

2009-05-20T19:15:00.003+03:00

Nu am nici cea mai mica idee despre ce o sa scriu azi,dar am chef,that's for sure!N-am de gand sa va plictisesc cu intamplarile mele de azi,nu am patit nimic care merita povestit. Doar ca azi cand mergeam pe strada ( evident cu castile in urechi,silence is not good ) am apucat sa ma uit putin in dreapta si in stanga.Oamenii sunt fascinanti.Ma gandeam sa stau o zi intreaga pe o banca intr-un parc,la o cafenea,sau sa merg in gara pur si simplu sa studiez comportamentul omului.Yeah,sounds stupid,but I really do like it.Lasand la o parte aparentele,daca esti atent la detalii poti sa citesti un om pe care il vezi pentru prima oara in viata ta foarte foarte usor.Trebuie doar sa urmaresti "limbajul corpului".Cine vrea sa ma acompanieze intr-o zi la asa ceva,just notice me.

Aaaaaa.Azi am primit 3 free hug-uri :) Da,same old campain.Dar a fost foarte tare.Chiar m-au facut sa zambesc si apreciez asta.Azi o fata pe care nici macar nu o cunosc m-a luat in brate si mi-a spus "Iti doresc sa fii sanatoasa si fericita,si sa ti se ideplineasca toate dorintele".Nu stiu daca ma credeti,dar a fost mai sincera decat multi care mi-au spus asta.Nu a fost ceva formal,s-a vazut ca a venit din suflet si a spus-o pentru ca a vrut ea,nu pentru ca ar fi obligat-o cineva.I smiled.I still am.

P.s.How I met your mother is....legen....wait for it wait for it....dary!!!!LEGENDARY :))

Je t'aime...moi non plus!

2009-05-11T15:17:00.005+03:00

Jane Birkin et Serge Gainsboroug.

in 1968, Jane si Serge au lansat impreuna melodia "Je t'aime... moi non plus" scrisa de Gainsbourg si interpretata de amandoi, au fost foarte aproape de un succes international. Versurile melodiei sunt explicit sexuale iar fondul este compus din sunete de placere scoase de o prezenta feminina (se presupune a fi o inregistrare a unui act sexual intre Jane si Serge) care culmineaza cu un orgasm zgomotos la finalul melodiei. Toate acestea au facut ca " Je t"aime... moi non plus " sa fie interzisa la statiile de radio din Italia, Suedia Spania si Marea Britanie si astfel melodia a devenit un succes comercial in tot restul Europei.

"Je vais et je viens, entre tes reins" ("I go and I come, in between your loins")
"Tu es la vague, moi l'île nue" ("You are the wave, I the naked island")
"L'amour physique est sans issue" ("Physical love is a dead end").

Una dintre cele mai frumoase melodii scoase vreodata.Enjoy!Poate crea o buna...atmosfera :D

Meci

2009-05-10T18:00:00.001+03:00

Manchester United - Manchester City 1 - 0.
Disappointed,around here.

Mistocareala prin oras

2009-05-10T10:51:00.006+03:00

Ieri.Dimineata am fost pe la cimitir,that was peaceful.Singura chestie care nu mi-a placut acolo au fost nenumaratii tigani care veneau sa cerseasca bani.Mi se pare tare absurd sa cersesti in cimitir,unde oamenii vin sa-si planga rudele,sa vina un tigan sa deranjeze si sa cerseasca bani.Eu in momentul ala imi venea sa il iau la suturi.

In fine,apoi am fost cu Ania prin Unirea sa imi caut adaptor de casti pentru mobil,si EVRIKAAAAA!Am gasit!Nu se pune ca mosul de la care le-am cumparat ne-a aratat "luna plina" in momentul in care s-a aplecat dupa ele.Ce priveliste,ai ai ai!:))

A urmat o plimbare pana in Mall Vitan cu scopul de a gasi vreun model de rochie pentru marele bal de absolvire.Dar evident,Oha rochie.Oha ceva frumos.Multe kitsch-uri pe metru patrat asa ca bleah,mi-am zis,hai mai repede sa beau o cafea.Evident ca nu am fost sa beau mai repede o cafea.Am mers in Debenhams sa ne uitam la lenjerie intima.Da,am dezvoltat o noua pasiune pentru port-jartiere,I'm sick.Am o mare dilema,ce rost au sutienele acelea cu gel in captuseala?Stiti voi,sau cele cu burete mare,care dubleaza volumul sanului.Acum ma adresez cu maxima sinceritate fetelor si le intreb:Voi credeti ca unui baiat i-ar placea asa ceva?De asta tot vi le procurati?Da,s-ar putea sa-i placa pana va dezbraca si constanta cu stupoare ca ceea ce credea el ca exista acolo,de fapt a fost o iluzie optica si ca acum a ramas cu o impresie gresita.Nu foarte placut.
Am vazut ieri si un clovn la mall.Era fun,as fi vrut sa-mi faca si mie o figura din baloane,dar nu m-am dus sa-l rog.Ma gandeam ca o sa creada ca fac asta intr-un mod ironic,desi nici macar nu se punea problema.Am preferat sa ma duc sa-mi iau tigari,si am gasit pietre pentru bricheta Zippo!De cand cautaaaaaam.Si am gasit un set de 6 pietre la 7 lei.Pretty convenient I think.Acum mi-am reinaugurat bricheta mea de suflet.Peste fix o saptamana face 5 luni.
In continuare ne-am plimbat prin mall,nu am gasit nimic,asa ca,cu chiu cu vai am convins-o pe Ania sa mergem sa beau un frappe la Starbucks pentru ca de mult tanjeam la asa ceva.Si am fost.Pot sa spun ca am ajuns pana in al 8-lea cer!Da,al 8-lea,imi mai trebuie si alte lucuri sa ajung pana la al 9-lea.Mi-am luat Dark Berry Frappuccino,si tin sa va spun ca nu am mai baut nicaieri un frappe atat de bun.E divin!Cel putin.Numai cand ma gandesc la gustul lui mi se lateste un zambet pe fata.Ahhhh.
Ulterior am auzit in baie niste pitipoance care ajunsesera la varsta mijlocie cum vorbeau despre tampoane si m-a scarbit la maxim,asa ca am taiat-o rapid spre Lipscani,strada Smardan,The Coffee Store,pentru a ma intalnit cu Mada,Tudor,Drag,Totoul,Andreea si Cerasela.Una dintre cele mai bune cafenele din Bucuresti,si cu o atmosfera boema,in centrul vechi al Bucurestiului,muzica este ok,produsele la fel.Cel putin divin.Aici a fost cea mai frumoasa parte din zi.Soare deja incepea sa apuna si nu mai era asa de cald.Era forfoteala mare,dar zgomotul facut de oamenii care treceau pe langa masa noastra nu era deranjant,dimpotriva era ca un zgomot de fond necesar care ma destresa.O tigara,un Ice tea de lamaie si prietenii mei.Ce poate fi mai frumos?

Dupa Coffee Store m-am intreptat spre casa,obosita deja cu gandul la pat.Am ajuns acasa,evident cu castile in urechi,am deschis calculatorul,mi-am pornit muzica si am inceput sa vorbesc cu domnul mirobolant(cel putin) pana m-a prins ora 01.30.Am ascultat Elliott Yamin,m-am intristat,am vazut teddy bears cu Manchester city,m-am binedispus,am ascultat muzica frantuzeasca,am ascultat Breakfast at Tiffany's,mai lipseste sa merg pe stadion.Si inca ceva dar nu spui ca nu e frumos.

Acum imi iau la revedere,pentru ca deja v-am plictisit pun pariu,si nu cred ca a ajuns nimeni sa citeasca tot,dar eu ma simt bine ca v-am povestit o zi mai draguta din viata mea.Va pup

P.s.Azi,ora 15.30 meci Manchester United-Manchester City.Hai Manchesteeeer City :x

Manchester thing

2009-05-07T22:50:00.003+03:00

Well,nu prea am ce sa scriu nou.Am promis ca azi o sa scriu ceva pe blog si am de gand sa ma tin de promisiune.Azi a fost o zi cam plictisitoare si lipsita de evenimente ca si saptamana asta de altfel.Singura chestie mai interesanta pe care am aflat-o este ca in afara de Manchester United exista Manchester City.Gata,clar mi-am orientat iubirea catre Manchester City.Sa ma anunte cine se va duce vreodata la un meci de-al lor,vinnnnn!Cu riscul sa ma intorc in pungi in Romania.It's worth it.Tot respectul pentru englezi si pentru suporterii de acolo,asa huligani cum sunt ei,fac toate meciurile mult mai palpitante.

Cand o sa am ce sa povestesc palpitant promit sa revin.Clau Radau hu hau isi ia ramas bun de la voi.Pa!

P.s.Hai Steauaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa! :D

Zero 7 - In the waiting line

2009-05-06T22:42:00.002+03:00

Wait in line
'Till your time
Ticking clock
Everyone stop

Everyone's saying different things to me
Different things to me
Everyone's saying different things to me
Different things to me

Woooohh
Do you believe
In what you see
There doesn't seem to be anybody else who agrees with me

Do you believe
In what you see
Motionless wheel
Nothing is real
Wasting my time
In the waiting line
Do you believe in
What you see

Nine to five
Living lies
Everyday
Stealing time
Everyone's taking everything they can
Everything they can
Everyone's taking everything they can
Everything they can

Woooohh
Do you believe
In what you feel
It doesn't seem to be anybody else who agrees with me

Do you believe
In what you see
Motionless wheel
Nothing is real
Wasting my time
In the waiting line
Do you believe
In what you see

Ah and I'll shout and I'll scream
But I'd rather not have seen
And i'll hide away for another day

Do you believe
In what you see
Motionless wheel
Nothing is real
Wasting my time
In the waiting line
Do you believe
In what you see

Everyone's saying different things to me
Different things to me
Different things to me
Different things to me
Different things to me
Everyone's taking everything they can
Everything they can

La multi ani! Si da,m-am obisnuit cu oamenii.

2009-04-27T21:15:00.004+03:00

In primul rand La multi ani Lucian si la multi ani Gaby!Sper sa aveti parte de tot ce va doriti de la viata si sa ajungeti acolo unde vreti.

Stateam si vorbeam cu un unchi despre societatea romaneasca si m-a surprins sa il vad inca nedumerit cu oamenii din ziua de azi.Cum frate,pai credeam ca dupa atata timp e clar ce fel de oameni ne inconjoara.De mult am ajuns la concluzia ca nimic din jur nu trebuie sa ne mire(ma refer la comportamentul oamenilor,evident).Azi, daca nu esti acid si nu stii cum sa sperii genul asta de personaje,n-ai facut nimic.Pai cum ma,am ajuns sa-mi rusine cu mine daca sunt un om bun?Asta da,ma mira.Ma mira ca trebuie sa ma cenzurez si sa-mi creez o identitate diferita pentru societatea in care traim doar sa ma asigur ca nu o sa ma calce nimeni in picioare si asta pentru ca eu de fapt sunt genul de persoana mai naiva si care se ataseaza repede,chiar daca inca mai am probleme la felul in care imi manifest sentimentele.Ok,deja am dezvoltat prea mult la capitolul asta si nu va entuziasmati degeaba ca nu vreti sa ma calcati pe coada,trust me.Cand vreau pot sa fiu rea si normal,cu cine vreau.Dar nu trebuie neaparat sa imi si placa.

Totusi , gandindu-ma mai bine imi dau seama ca sunt o persoana sarcastica.Asta,da imi place.Recunosc,nu imi place prostia si nici nu sunt obligata sa o tolerez.Cand vad un om prost nu mi-e rusine sa ii adresez vreo remarca ironica ( asta doar pentru ca stiu ca nu o sa-si dea seama de subtila nota de sarcasm din afirmatia mea).Sometimes it is so funny to see other people annoyed.Recunosc.

Leapsa de la Ania

2009-04-26T18:09:00.002+03:00

Regulile:

1. Fiecare om care primeşte leapşa trebuie să completeze definiţiile celor 5 cuvinte primite şi să dea mai departe alte 5.

2. Definiţiile nu trebuie să arate stil dicţionar, ci să fie cât mai originale.
Cuvinte:

1. apa
2. iubire
3. mall
4. comunicare
5. muzica

1.apa --> Elementul esential al vietii.Eu personal n-as putea sa traiesc fara cel putin 4 litri de apa pe zi.Asta doar pentru baut evident.Apa este legata de absolut orice de pe pamant.Apa imi inspira curat...natura...tot ce e mai frumos.

2.iubire --> oricat de mult as vrea,chiar nu pot sa dau o definitie la iubire.Daca as sti ce este iubirea...totul ar fi mult mai usor.Ceea ce pot sa spun este ca fiecare percepe iubirea in felul sau.Fiecare o simte altfel si fiecare isi manifesta afectiunea in moduri diferite.Iubirea inseamna sinceritate si respect in primul rand,pentru ca nu se poate sinceritatea fara respect si nici invers.Apoi in iubire trebuie sa existe compromis din ambele parti.Sacrificiu,uneori.Pe scurt,asta inseamna iubirea pentru mine.

3.Mall -->hah,pai mall-ul e un loc perfect pentru cei care vor sa studieze tipologiile umane.Daca te duci la mall si te asezi pe bancutele de langa scarile rulante,eventual cumperi si o punga de popcorn,o sa ai un adevarat spectacol.In mall intalnim categoriile sociale de la cocalari,pana la intelectuali.Iti dai seama de fiecare cum e dupa felul in care este imbracat,dupa felul in care vorbeste (tipa,injura),dupa gesturi.Este interesant sa studiezi oamenii pentru ca aici vin oameni din absolut toate categoriile sociale.

4.comunicarea --> comunicarea este legea fundamentala a omenirii.Eu una,sincera sa fiu,nu as putea sa traiesc fara comunicare.Da,admit ca sunt o persoana vorbareata si nu mi-e rusine cu asta,dar cand spun ca nu pot sa traiesc fara asta nu ma refer in mod special la defectul asta al meu.Ma gandesc ca doi oameni nu pot avea o relatie (de orice fel) fara o buna comunicare.Si nu numai ca ma gandesc,chiar am trecut prin asa ceva si mi-am dat seama ca in momentul in care va trebui sa imi planific de acasa subiectele de discutie sa ma asigur ca nu o sa fie taceri stanjenitoare,atunci o sa fie cu adevarat o situatie problematica.

5.Muzica --> Ooo,pot sa spun ca am atins un subiect important in viata mea,unul dintre cele mai importante as putea zice.Cand spun ca nu pot sa traiesc fara muzica chiar nu exagerez.Nu suport linistea decat atunci cand dorm(intr-adevar nu am incercat niciodata sa dorm pe muzica ).Pe strada nu prea pot sa rezist fara casti.Prea multe claxoane,tipete,zgomote pentru urechile mele.Prefer sa imi bag castile in urechi si sa visez mult mult de tot.Muzica ma desprinde de realitate si totusi cateodata ma face sa imi aduc aminte de momente din viata mea.Si neplacute,dar si amintiri care ma fac pur si simplu sa incep sa rad singura intr-un loc public.In fiecare melodie din calculatorul meu ma regasesc macar un pic.Fiecare melodie imi aminteste de cate ceva.Vineri la concert la Skream cand am inchis ochii,simteam fiecare beat in mine.Probabil ca asta a sunat ciudat.Hmmm.Vi s-a intamplat vreodata sa mergeti intr-un club si sa va lipiti de boxa incat tot corpul vostru sa tremure in ritmul muzicii?Uite cam asa a fost si cu mine,numai ca eram in mijlocul multimii,cu ochii inchisi si concentrata la maxim pe absolut fiecare sunet.

Tagg-ez pe absolut oricine a citit si i s-a parut interesant,dar imi iau libertatea de a alege eu cuvintele cu care sa faceti leapsa asta.

1.Minciuna
2.Prietenii
3.Sinceritate
4.Fotografia
5.Sexul

Have fun,si daca faceti leapsa asta da-ti-mi si mie un link sa vad ce a iesit.Multam!

Dear diary...

2009-04-25T23:48:00.004+03:00

Well,azi a fost o zi foarte ok din foarte multe puncte de vedere.Sa incadrez si concertul Skream tot la ziua de azi?O sa fac asta totusi.Practic m-am intors azi acasa,deci da.A meritat toti banii concertul numai pentru atmosfera pe care a indus-o omul asta cand a intrat pe scena.Imi pare rau ca spatiul a fost minuscul si publicul nu prea avea libertatea necesara pentru a se desfasura cum trebuie.Mi-am luat si cateva coate in burta,si cativa pumni in cap(accidental,bineintele)dar de...asta e riscul meseriei si nu imi pare rau.De mult nu m-am mai simtit asa de bine si pot sa spun ca am ascultat muzica buna.Sonorizarea a fost ok dar se putea si mai bine.Mi-au placut proiectiile desi ecranul era destul de mic.Aaaa mai am inca o obiectie.Mult prea mult fum,fara aerisire.Nu inteleg pentru ce erau aerele de conditionat de acolo daca nu pentru aerisire,dar in fine.Asta e mai putin important.Sunt fericita ca am fost cu prietenii mei la omul asta care daca pot sa zic asa...he made my night.

Azi am fost sa beau o cafea cu Andreea si sa recuperam saptamana care a trecut fara sa ne vedem.A fost foarte foarte tare.De mult nu m-am mai simtit atat de bine sa vorbesc cu cineva,in sensul ca subiectele de discutie au fost inepuizabile ca de obicei si am putut sa imi deschid sufletul fata de una dintre cele mai importante persoane din viata mea.Am trecut de la stari de melancolie,de tristete la stari de euforie si de bucurie.Am avut cateva momente in care simteam nevoia sa plang si cateva momente in care radeam cum nu am mai ras de mult.Pun pariu ca am plictisit-o cand am inceput sa ii povestesc despre filmul "Dogma" pe care abia l-am vazut,dar asta conteaza mai putin.Este important faptul ca ne-am inteles una pe alta si am avut niste subiecte de discutie foarte profunde si care m-au facut sa-mi dau seama ca pot avea discutii la absolut orice nivel cu prietenii mei.It's all I need.

In ultima parte a zilei am fost ocupata cu babe panicate in troleu.Panicate de cutremur,bineinteles.Mergeam linistita in 66 si ascultam Mr. Oizo feat. Uffie -Steroids cand primesc un telefon de la mama care ma intreba daca am simtit cutremurul."Ce cutremur?" am intrebat eu."A fost acum 5 minute." mi-a spus ea.Baaaai chiar nu l-am simtit.In timp ce vorbea cu mama a inceput sa urle o baba panicata la mine ca "la ce ora a fost domne cutremurul?"
"Acum 5 minute,doamna."
"Nu ma intereseaza acum cat timp.La ce ora a fost?"
Duuuuuude!Eu iti zic ca a fost acum 5 minute si tu ma intrebi la ce ora?!Do the math on your own!In fine.Cert e ca dupa asta,femeia foarte lejer ma intreaba "auzi tu stii cum a murit Puskin?"
"Nu",zic eu.
"Bine."
Ok,si eu acum ce sa inteleg din asta?A avut vreo legatura cu cutremurul?Trecem si peste partea asta derutanta.Cert e ca baba nu se satura si probabil chiar nu avea pe cine sa bata la cap,asa ca s-a hotarat sa ma panicheze nitel pe mine,ca na.
"Domnisoara,daca la noapte vine cutremurul?"
"Nu vine doamna,stati linistita"
"Cum sa stau linistita domne?Daca vine?"
"Daca vine...vine."
"Daca ma trezesc la 3 dimineata ca ma zgudui in pat?"
"Nu stiu doamna...chiar nu stiu"
"Stai sa vezi ca eu eram de fapt la opera!Nu mai stiu cum se chema piesa...dar stateam pe scaun si s-a auzit un vuiet in sala.Si toata lumea a inceput sa fuga,asa ca am fugit si eu.Am inceput sa tip pentru ca era alarmant.Dupa aia mi-am dat seama ca a fost cutremur.Cred ca a fost de 6!"(de fapt magnitudinea a fost de 4.7 pe scara Richter,dar nu conteaza)
"Ah...pacat"
"Cand domnul ala cumsecade de la Dan Diaconescu zicea ca o sa fie cutremur intr-o sambata friguroasa nimeni nu l-a crezut!Toata lumea a crezut ca e nebun in afara de mine.Ce sa-i faci si cu lumea asta..."
"Da...ce sa-i faci...oamenii din ziua de azi sunt extraordinar de rationali,un lucru rau intr-adevar."
"Ce Ce?"
"A,nimic doamna.Ziceam si eu."
"Aaaaa...bine."
(intre timp trece o salvare pe langa troleu)
"Vai domne dar m-au innebunit masinile astea cu alarmele lor si salvarile astea.Ar trebui interzise prin lege!"
"Mhm"
"Niste incopetenti!"
"Mhm"
(din pacate dialogul se intrerupe la acest moment pentru ca am coborat din troleu si baba a ramas singura)

Fratilor,cu privire la cutremur.Nu va mai panicati atat pentru ca nu rezolvati nimic.Daca e sa vina un cutremur peste noi chiar nu avem ce sa facem.Scapa cine poate dupa legile junglei,imi pare rau sa va dezamagesc,dar cam asa e.Nu va obositi sa va adunati bibelourile si oule din casa sa nu se sparga ca tot e degeaba daca va impiedicati de ultima treapta de la scari.Mai bine stati locului in casa,va bagati sub prag si spuneti o rugaciune,asta e ultima noastra speranta.La urma urmei daca ti-a venit ceasu' ,te-ai dus oricum.Si cu prag si fara prag.Si cu bibelouri si fara bibelouri.Asa ca bafta cu pregatirile pentru marele cutremur de care tot vorbeste Diaconescu,si daca sunteti chiar asa de speriati,luati-va frate pager-ul minune care va anunta cand e cutremur cu vreo 2 minute inainte,sa puteti s-o luati la goana mai repede.Aaaa si inca ceva.Incercati sa va mai temperati si daca vreo baba panicata imi citeste blogul,o rog sa se gandeasca de 2 ori inainte sa ma abordeze in troleu ca nu ma incanta discutiile de genul asta.Multumesc

Skream

2009-04-20T22:31:00.007+03:00

Vineri,24.042009 are loc concert Skream in Fabrica.Biletul costa 30 lei cumparat de la Diverta sau de pe www.ticketpoint.ro, www.bilete.ro

Skream este Wunderkind-ul muzicii electronice contemporane. In 2005, nimeni nu era pregatit pentru momentul de turnura reprezentat de Midnight Request Line, anthem care a propulsat Dubstep-ul din sud-estul Londrei pana in cele mai indepartate scene muzicale din lume. Pentru multi, piesele lui Skream au constituit punctul de convertire la Dubstep. Make Me, Chestboxing, Filth, Simple City sunt numai cateva exemple de pe albumele sale intitulate Skreamizm, piese care arunca in aer orice dancefloor. In calitate de remixer, Skream a reinterpretat cu succes piese de la Zinc, Black Ghosts sau La Roux, ultima fiind una dintre preferatele recente ale publicului din Romania. Cu recenzii entuziaste si factor de cross-over ridicat, productiile Skream se regasesc in seturi ale unor DJ din scene diferite, ca Mr. Scruff, Villalobos, Freq Nasty, Diplo, Goldie. La numai 22 de ani, el continua sa surprinda prin inovatie si originalitate.

Merry iepuras

2009-04-19T13:49:00.004+03:00

Paste fericit!

Untitled

2009-04-10T13:08:00.003+03:00

Oamenii sunt foarte complicati.Nu e prima oara cand realizez asta si sigur nici nu o sa fie ultima oara.Si totusi nu o sa incetez niciodata sa raman surprinsa de actiunile omenesti.

Mi-e atat de greu sa cred ca nu cunosc pe nimeni din jurul meu de fapt.Ajung sa imi creez o imagine despre cineva,sa cred ca il cunosc atat de bine incat absolut orice vorba,orice miscare sa mi se para previzibila.Well this time I was wrong.Nici o clipa nu am bagat de seama ce spunea "lumea" si am actionat dupa intuitia mea care s-a dovedit sa fie gresita si de data asta.Incet incet o sa-mi pierd increderea in oricine si chestia asta ma sperie mai mult decat orice.Cel mai tare sunt furioasa pe mine.Pur si simplu eu am dus totul aici.Prin prostia mea,prin increderea mea,prin sentimentele mele.Totul din naivitate si din dorinta imensa de a crede in cineva si in ce spune acel cineva.Si ce ma doare cel mai tare a fost ca am crezut.Si ca m-am deschis mai mult decat m-am deschis fata de multi altii,implicit mai mult decat trebuia.Nu sunt furioasa pentru evenimentele care s-au intamplat,ci sunt furioasa pentru felul in care am aflat,ca si cum nu as fi meritat altceva.Si nu e asa,chiar meritam sinceritate.Mereu am fost sincera si i-am respectat pe ceilalti din jurul meu,asa ca astept asta si de la ceilalti din jurul meu.Este atat de greu sa fii onest in zilele astea?!Cand spui ca tii la cineva,nu e greu niciodata sa spui adevarul,oricat de dureros ar fi el.Si mereu am preferat adevarul,chiar daca doare.Dar asa nu ar trebui sa traiesc in minciuna niciodata.Consider ca atunci cand pui pe altcineva sa iti rezolve tie treburile,pur si simplu nu te mai intereseaza.Nu mai simti nimic,vrei sa scapi mai repede asa ca nici macar nu iti asumi responsabilitatea de a fi sincer.Cand faci ceva,ai responsabilitatea macar de a-ti asuma acea greseala sau actiune.Daca eviti lucrul asta,e clar ca dai dovada de o mare lasitate.Numai un om fricos evita propriile sale probleme.Si dupa cum spuneam...cel mai furioasa sunt pe mine pentru ca mi-am creat cu totul alta impresie decat cea reala.Am avut tendinta sa cred ca daca toti ar fi ca tine,lumea ar fi perfecta.Am lasat la o parte defectele,pentru ca totdeauna am spus ca defectele dau perfectiunea unui om.Fiecarui om.Tot ce pot sa spun e ca asa e.Ratiunea trebuie sa fie deasupra simtirii mereu.

"You lost that feeling
You want it again
More than I'm feeling
you'll never get
You've had a go at
all that you know
You lost that feeling
so come down and show"

(Deus - Nothing really ends)

Smallville line

2009-04-05T23:20:00.001+03:00

" I'm the girl of your dreams masquerading as your best friend. Sometimes I want to rip off this facade like I did at the spring formal, but I can't because you'll get scared and you'll run away again. So I decided it's better to live with a lie than expose my true feelings."

Smallville-Chloe's Sullivan line

Precious moments in my life

2009-04-01T22:14:00.003+03:00

Florin Chilian 10
Vezi mai multe video din Muzica »

Este pentru prima oara cand sunt sigura pe ce simt.Nu cred ca am fost mai sigura in viata mea.Am ajuns sa apreciez fiecare amanunt din viata mea in ultimele saptamani.S-au intamplat atatea lucruri luna asta incat parca deja sunt alt om.Am invatat sa apreciez familia,am invatat ca atunci cand iubesti nu trebuie sa spui mereu asta si nu trebuie sa fii siropos pentru a-i arata cuiva sentimentele tale.E de ajuns o privire,o atingere,o imbratisare,un zambet.

Ieri seara am iesit sa plimb cainele prin zona,si am redescoperit leaganele din Romniceanu.Sentimentul pe care l-am avut cand ascultam Florin Chilian,Coldplay si Cranberries in timp ce ma dadeam in leagan,a fost unul nepretuit.Pentru prima oara dupa mult timp am cantat.Mai aveam doar o casca in ureche sa ma asigur ca nu am spectatori totusi,dar am cantat cu voce tare in parc,la lumina unui felinar.Am inchis ochii si am lasat muzica sa imi cuprinda toate simturile.Atunci am simtit ca sunt fericita,pot sa fiu si mai fericita dar nu am de gand sa ma plang.Multi si-ar dori sa aiba viata pe care o am eu.Sa aiba o familie,sa aiba o persoana la care sa tina si viceversa,sa stie ca pot vorbi cu cineva atunci cand au nevoie,sa se si distreze,si nu in ultimul rand,oricine si-ar dori sa aiba prietenii pe care ii am eu.Prietenii care au fost alaturi de mine atunci cand am avut nevoie si care au stiut cum sa ma faca sa zambesc si sa rad cu toata inima chiar si atunci cand ma simteam goala pe dinauntru si inima mea era sangeranda.Nu pot sa va multumesc indeajuns.Zambetul pe care mi l-ati provocat atunci a fost cel mai valoros pe care l-am avut vreodata.Desi pe moment nu ma simteam bine cu mine,mi se parea nedrept sa rad sau sa ma simt bine in momente ca acela.Pe moment am crezut ca e ceva in neregula cu mine,dar cineva mi-a zis "daca nu suntem noi care sa te facem sa razi,atunci cine sa te faca sa-ti revii?".Si asa e.La asta ma gandeam si ieri,in leagan.Ar fi absurd sa spun ca nu sunt fericita,cu sau fara problemele pe care le am la momentul asta,va am pe voi cei care reusiti sa ma faceti sa gandesc pozitiv indiferent de circumstante.As vrea sa va spun cat de mult va iubesc,voua care v-a pasat.Chiar daca nu stiati ce sa imi spuneti,cateodata cuvintele chiar nu sunt necesara.Doar sa stiu ca sunteti langa mine cand am nevoie,ca atunci cand cad ma ajutati sa ma ridic si ca atunci cand am nevoie de o imbratisare mi-o dati cu toata inima si asta neconditionat.Clipele pe care le-am petrecut cu voi cel putin in ultimele doua saptamani au fost nepretuite.
Am in cap doua momente care mi s-au intiparit in minte.Unul se intampla la mine in curte,intr-o vineri cand eram cu inima sfasiata si totusi m-ati facut sa rad si m-ati facut sa ma bucur ca va am langa mine.
Alt moment se petrecerea intr-o joi la Cora Pantelimon,unde radiam pur si simplu.Ma simteam ca Yvaine din Stardust dupa comparatia cuiva.Big smile on my face and so warm in my heart.
In a treia amintire ma vizualizez intr-o sambata,imbracata cu un hanorac mult prea mare pentru mine,care totusi mi se parea perfect.Eu stand pe un fotoliu si citind despre wow.Din cand in cand ridicandu-mi privirea si zambind.
Precious moments...

In memoriam

2009-03-21T09:03:00.008+02:00

Mi-am dat seama ca postul meu legat de Vlad Siclovan l-au citit mai multi decat ma asteptat,inclusiv fosti colegi.Si ma bucura asta,pentru ca vreau sa stie cat mai multi ce om extraordinar a fost,fara nici un fel de exagerare.Am facut rost de poze cu el cu 20 de ore inainte de tragedie,la o discutie libera cu reprezentantii controlului din Franta in data de 18 martie pe la pranz.M-am gandit sa pun pozele de care am facut rost,poze mai recente,ca toata lumea sa si-l aminteasca asa,fericit.

Urmatoarea poza este de la o delegatie la Oradea,27 octombrie 2008 la Felix.Se vede dupa zambetul lui ce fericit era,si asta ma bucura.

Mai am cateva poze din Delta Dunarii cu el,cu prietenii lui.

Caciulata,o petrecere cu prietenii sai.

Ziua lui,2008.Era inca tanar...nu trebuia sa se intample asa
Ieri am fost la priveghi.Am fost sa-mi iau ramas bun de la el...definitiv.Ma uitam la el,plangeam si ma asteptam in fiecare moment sa se ridice si sa-mi zambeasca.Nu stiam cum sa reactionez,ce sa fac.Pentru un moment am fost suparata pe mine pentru ca din afara probabil eram ca o stana de piatra.Eram blocata.Si totusi in mintea mea s-a intamplat ce trebuia sa se intample.I-am spus ca o sa-mi fie dor de el.I-am spus ce insemna el pentru mine.As fi vrut sa imi zica la fel ca de obicei "Nu mai fi suparata,Pushule" pe tonul acela de care mi-e dor.Chiar daca avea ochii inchisi,mi-am adus aminte de ei.Erau mereu senini.Nu degeaba mereu se spune ca ochii sunt oglinda sufletului.Ochii lui mi-au inspirat mereu,un suflet tanar,blandete,intelegere.Chiar si cand ma certa o facea cu stilul caracteristic,glumind.Chiar daca ieri l-am vazut asa,mereu o sa mi-l amintesc zambitor.Asa cum era el.

Stand acolo,gandindu-ma la el,mi-au venit in cap multe amintiri care ne legau.Cand am fost in Grecia la mare,inotam impreuna,cautam scoici pe fundul marii.Sau cand a venit la majoratul meu si mi-a dat cruciulita pe care inca o port.Cel mai greu mi-a fost sa fiu in casa lui,acolo unde absolut totul imi amintea de el.Cd-urile din biblioteca,pipele pe care le colectiona,paharele,mirosul,cartile,tot.Nu o sa uit niciodata cat de fericit a fost cand a luat-o pe Dora,un ciobanesc carpatin,pe care si-a dorit-o mereu.In acele momente radia.Mereu ne povestea mandru de ceea ce facea Dora.Ieri cand am vazut-o acolo in cusca,am stiut ca legatura dintre ei a fost extrem de puternica.Pana si cainele era trist.

In concluzie,as vrea ca toti cei care l-au cunoscut sa isi aminteasca de el mereu.Sa nu il uitati niciodata,mereu sa il pastram in sufletele noastre.Si va rog,mai ales azi,ganditi-va la el.O sa ii fie mai usor sa mearga pe lumea cealalta.Depanati amintiri legate de el,vizualizati-l,orice.
Pentru cei care vor sa vina,azi,22 martie la ora 14 in Cimitirul Belu,va avea loc inmormantarea lui.

Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!

O sa-mi fie dor

2009-03-20T08:31:00.004+02:00

Totul s-a intamplat atat de brusc.Incerc sa constientizez ce se intampla si totusi nu pot.De ce tocmai el?Nu inteleg,cu ce a gresit incat a trebuit sa se intample asta?Era un om bun,l-am iubit enorm,unul dintre oamenii mei preferati dupa mami,tati si bunica mea.Era unchiul meu preferat.Singurul unchi care chiar se implica in viata mea.Imi vin tot felul de amintiri in cap despre el.

Cand eram mica,nu am fost ca alti copii,primul meu cuvant nu a fost "mama" sau "tata".Primul meu cuvant a fost "Papu".Papu isi zicea el.Mama mi-a povestit ca nimeni nu ii mai spusese asa de mult.Ca doar el se autointitula Papu si ca niciodata nu si-a dat seama de unde am stiut eu de Papu.Primul cuvant pe care l-am scris a fost tot Papu.Si acum tin minte,aveam niste cutii vechi cu creioane colorate in ele.Am scris acolo cu un creion de ceara,nu mai tin minte exact cati ani am.

Nu o sa uit niciodata cand ai mei s-au despartit si ma simteam singura,cum a venit si m-a luat si am mers impreuna la film,eu el si varul meu,Stefan.Ne-am uitat la Hercule si am petrecut o dupa-amiaza frumoasa.

De fiecare data cand am avut greutati,niciodata nu a ezitat sa ne ajute.Mereu a avut un suflet bun.Era cel mai zambitor si cel mai glumet om pe care l-am cunoscut.Nu exista data in care sa vina pe aici si sa nu radem.Rasul lui era molipsitor.Parca inca il aud.

Si totusi stau si ma gandesc,eu pe el seman.Cand se necajea,avea tendinta sa se inchida in el.Nu vroia sa vorbeasca cu nimeni,vroia sa isi gaseasca linistea singur.Nu vroia sa lase pe nimeni sa il ajute si probabil si asta i-a macinat nervii la maxim.Vroia sa ii protejeze pe cei din jur,sa nu il vada niciodata trist.Nu vroia sa ii faca pe ceilalti din jur sa sufere din cauza lui.Trasatura asta de la tine am mostenit-o,Vlad.

Si totusi...de ce el?Toata familia l-a iubit enorm si mereu o sa-l iubim.A lasat in urma o mama...un copil...o sora...o nepoata...Dar mereu o sa fie in sufletul nostru.O sa port mereu lantul de la tine,si o sa mi te amintesc mereu ca si unchiul meu preferat pe care l-am iubit enorm.Sper ca acolo unde ai ajuns sa fie mai bine.Sa fii fericit macar acolo.Te-am iubit enorm,te iubesc,si mereu o sa te iubesc.Dumnezeu sa-l odihneasca in pace.

In memoria unchiului meu preferat,Vlad Siclovan.

asta pentru ca stiu ca iti placea Queen...amandurora ne placea...

Printre ultimele poze grup

2009-03-18T22:35:00.005+02:00

O sa-mi fie asa de dor de voi :x Va iubesc mult si in acesti 4 ani chiar m-am atasat de voi.Fiecare dintre voi este special :)

Machiaj session?:))
Evident ca suntem niste staruri
Ganditoarele :))

Elevii de la Sf. Sava,dom'le
Muaaah
Cerasela mea :x
Valiii
Ioana,stim noi.
caterinca?

Va iubesc!:X
A venit clasa a12a si acum realizez din ce in ce mai bine ce se intampla.Luni am facut poze.Clasa noastra.Noi,fetele.O sa-mi fie dor de voi,colegii mei preferati :)

Credeti...?

2009-03-16T18:24:00.003+02:00

Am o intrebare.Credeti ca exista spirite rele?Chiar exista asa ceva,sau sunt doar lucruri pe care le citim in carti precum Biblia?Spirite care pot provoca suferinta,ghinioane,si alte lucuri de rau augur.Sunt foarte curioasa asupra acestui subiect si as aprecia sa imi spuneti pareri legate de lucurul asta.

Istorie

2009-03-15T17:58:00.002+02:00

Hmmm...vi s-a intamplat vreodata sa vi se para ca se repeta un anume lucru?Sa va simtiti ca si cum ati avea o a doua sansa sa indreptati ceva ce s-a intamplat,sa faceti un dezechilibru astfel incat sa se termine altfel?Mi se intampla chiar acum.Si totusi e greu pentru ca nu stiu ce sa fac.Care ar trebui sa fie elementul care m-ar ajuta sa am un avantaj de data asta?Sa fac sa se termine diferit.Am o mare maaaaare dilema.Si da...istoria chiar se repeta,fara indoiala.Dar e al naibii de frustrant sa nu stii cum sa schimbi evenimentele care par inevitabile.

Leapsa cu cantece

2009-03-15T11:19:00.004+02:00

Melodii care imi amintesc de momente importante din viata mea...melodii care ma fac sa zambesc sau dimpotriva,ma intristeaza.Dar le iubesc pe toate in aceeasi masura.

O melodie din albumul care ma linisteste pe mine mereu.Ma intristeaza si totodata ma face sa zambesc din unele motive.

imi aduce aminte de vara din 2006,una dintre cele mai frumoase veri din viata mea.Imi aduce aminte de Constanta,imi aduce aminte de dragoste.

Cand ascult melodia asta,imi aduc aminte de Louie.Te iubesc mult chiar daca nu am mai vorbit de mult.N-o sa uit noptile in care vorbeam despre tot felul si mi-ai dat melodia asta.Melodia care orice stare as avea ma linisteste la maxim si ma face sa uit de tot.

melodie care imi aduce de anul 2005-2006 daca nu ma insel prea tare.Blinkule,tu mi-ai dat melodia asta prima oara.Mi-e dor sa mai iesim cum ieseam atunci.Vremurile in care mergeam pe cladire si faceam poze.

Aici deja eram mica.Vara anului 2004 sau 2005.Abia intrasem la liceu.eram fericita.Totul imi mergea perfect atunci.Melodie care imi aminteste de Puf.

Imi aminteste de vara in care a stat Vera la mine,ascultam melodia asta si ne binedispuneam imediat.

Nu e originalul,dar merge.Melodie care binedispune mereu si merge mai ales vara pe plaja sub o umbrela ascultata.Eu mereu am facut asta.

Cand ascult melodia asta mi se face stomacul mic,mi se face pielea de gaina...Imi aduce aminte de prima dragoste.Imi aduce aminte de momente intense.De o persoana pe care o sa imi ramana mereu in minte,pentru care mereu o sa simt ceva.De persoana care m-a iubit mai bine decat ar putea face oricine altcineva,de singura persoana care m-a suportat,m-a iertat si m-a iubit.

melodia care o binedispunea pe vera,pe care dansa in fiecare dimineata in timp ce se machia :))

O formatie despre care nu stiu daca ati auzit.Abis.Canta superb,melodia imi da fiori.Fiecare sunet.

Nu o sa uit niciodata Coke live,cand au cantat pe scena melodia asta.Nu am mai trait niciodata un sentiment ca atunci.Deja nu mai realizam ce se intampla in jurul meu,eram doar eu si sunetul,eram fericita.

De 1 mai,in Vama,melodia asta ne-a trezit pe noi.Imi venea sa arunc telefonul pe geam! :)) Sleepy

Woaaaaa :x Melodia mea si a Ceraselei,melodia de voie buna,melodia care ma face sa ma ridic cand sunt la pamant,melodia care ma face sa ma detasez de tot ce e rau.Melodia vesnica.

melodia pe care o ascult cand mi se face dor.Melodia pe care pot sa plang,pe care pot sa fiu melancolica,pe care pot sa visez.

Melodia care imi aduce aminte de gasca Catunu :x aka Mafia KT1 :)) mereu e voie buna cand sunteti voi prin preajma

Imi aduce aminte de Costinesti,anul asta in vara,melodia pe care o asculta Gore in dimineata in care eu trebuia sa plec.Nu pot sa-mi dau seama exact ce stare imi da,dar am amintiri frumoase de atunci :)

melodia care imi aduce aminte de verile petrecute cu tati.Vesnicul CD cu Morometii de care nu o sa ma plictisesc niciodata,dat la maxim,geamul deschis,libertate la maxim.

Superb.Imi aminteste de Dragos,de cand ne-am uitat la Cirque du Soleil.Vara din 2007.

Ma intristeaza melodia asta,nu stiu de ce.Dar ma face si sa zambesc.Ma face sa ma gandesc la dragoste.Intens.

Melodia care are un efect ciudat asupra mea... :)) Singura melodie care reuseste sa ma ma faca sa ma excit.Yes,funny

Melodia care mereu ma face sa zambesc,melodia de la Cora mea :x

Imi aminteste de tabara de la Rusciori.imi aminteste de Xeon,Zamfy,Petra si multi altii care probabil m-au uitat pana acum.

melodia pe care dansa tati cu mine cand eram mica :x

melodia asta chiar este speciala.Imi aduce aminte de prima oara cand am ramas fara haine intr-un pat.Nu de alta,dar imi suna intr-una telefonul si aveam melodia asta.

Imi aduce aminte de o data cand am fost la Tony,am vazut filmul asta.Acum un an de 1 martie.Imi lateste un mare zambet pe fata cand imi amintesc ce s-a intamplat atunci.

Protege moi...ahh...imi aminteste de prea multe.

Filmul meu preferat,Dirty Dancing.Imi da o stare de euforie.

melodie care imi aminteste de Eugen.

Asta imi aduce aminte chiar de aseara.De Marijuana Coffe Shop,de Toni,de Andrei,de Radu...

Imi aduce aminte de Billa Guys.

Mama ce-mi place plastelina :)) Imi aduce aminte de Moeciu.

asta imi aduce aminte in ce tara traiesc,atunci cand uit.

Melodia pe care o stiu pe de rost cap coada.Imi aduce aminte de un accident de masina :)) cunoscutii stiu despre ce vorbesc.Si imi aduce aminte de bucataria lui Toni,mi-a mai pus cineva melodia asta acolo.

Asta e pentru tine :)

formatia mea preferata.Rusciori si Xeon.

Si ar mai fi,dar deja ma coplesesc amintirile.

Marijuana Coffe shop

2009-03-12T11:19:00.004+02:00

Azi o sa scriu despre Marijuana Coffe shop . Un loc special pe care l-am descoperit cam acum un an cand cautam cu prietenele mele un loc linistit de a ne petrece ziua femeii.Asa ca fetele.In centrul vechi,vis-a-vis de magazinul Cocorul si langa Fornetti.Aproape de Lipscani se ascunde un mic local,o cafenea superba.Atmosfera este linistita,iar personalul este absolut genial.Fara angajati cu fite care iti arunca priviri scarboase daca nu le convine ceva.

Preturile sunt foarte ok,ciocolata calda este 8 lei (au foarte multe sortimente,toate delicioase).Va recomand cu caldura ciocolata calda care nu este asa cum este peste tot.Are o consistenta de ciocolata topita cu un gust autentic.Cea mai buna pe care am baut-o vreodata.Dupa cum spuneam de preturi,sunt chiar ok deci daca va hotarati sa mergeti acolo nu o sa dati faliment si nici nu o sa regretati,va garantez!

Informatii suplimentare: Metropotam despre Marijuana coffe shop
Sapte seri despre Marijuana coffe shop

Enjoy!Si daca mergeti sau ati fost puteti sa va spuneti si voi parerea lasand un comentariu.Multumesc :)

Simturi combinate

2009-03-12T11:00:00.003+02:00

Ce te face să-ţi lingi degetele (şi nu numai)?

-tiramisu
-rasolul de vita cu legume si sos de rosii
-spanacul cu ochiuri
-ciocolata calda de la Marijuana Cafe cu alune
-ciocolata ROM
-budinca de vanilie
-sarmalele cu orez si ciuperci

Ce-ţi încântă ochii?

-albastrul superb al cerului si cativa nori "pufosi" presarati
-chipurile persoanelor dragi care imi zambesc
-culoarea verde
-cuplurile pe care le vad pe strada si care isi vorbesc din priviri
-Bucurestiul vazut de sus
-lumea vazuta din aparatul de fotografiat
-zambetul sincer al mamei

Ce-ţi place să atingi?

-buzele persoanei iubite
-florile
-gheata
-blana lui Dodo(cainele meu)
-imi place sa simt paginile unei carti pe care o citesc,textura lor
-nisipul fierbinte,vara
-zapada

Ce mirosuri te încântă?

-mirosul de primavara
-mirosul marii,cel putin sarat
-mirosul de ciocolata
-mirosul de ploaie
-mirosul de vin fiert cu scortisoara
-mirosul trandafirilor

Ce-ţi încântă urechea?

-sunetul pasarilor atunci cand vine primavara(ca acum)
-o melodie care ma binedispune
-imi place sa aud oameni spunandu-si "te iubesc" sincer
-vocea celor de care imi pasa
-sunetul ploii
-valurile marii spargandu-se la mal
-sunetul motorului unei masini,ma linisteste