Melodii care imi amintesc de momente importante din viata mea...melodii care ma fac sa zambesc sau dimpotriva,ma intristeaza.Dar le iubesc pe toate in aceeasi masura.
O melodie din albumul care ma linisteste pe mine mereu.Ma intristeaza si totodata ma face sa zambesc din unele motive.
imi aduce aminte de vara din 2006,una dintre cele mai frumoase veri din viata mea.Imi aduce aminte de Constanta,imi aduce aminte de dragoste.
Cand ascult melodia asta,imi aduc aminte de Louie.Te iubesc mult chiar daca nu am mai vorbit de mult.N-o sa uit noptile in care vorbeam despre tot felul si mi-ai dat melodia asta.Melodia care orice stare as avea ma linisteste la maxim si ma face sa uit de tot.
melodie care imi aduce de anul 2005-2006 daca nu ma insel prea tare.Blinkule,tu mi-ai dat melodia asta prima oara.Mi-e dor sa mai iesim cum ieseam atunci.Vremurile in care mergeam pe cladire si faceam poze.
Aici deja eram mica.Vara anului 2004 sau 2005.Abia intrasem la liceu.eram fericita.Totul imi mergea perfect atunci.Melodie care imi aminteste de Puf.
Imi aminteste de vara in care a stat Vera la mine,ascultam melodia asta si ne binedispuneam imediat.
Nu e originalul,dar merge.Melodie care binedispune mereu si merge mai ales vara pe plaja sub o umbrela ascultata.Eu mereu am facut asta.
Cand ascult melodia asta mi se face stomacul mic,mi se face pielea de gaina...Imi aduce aminte de prima dragoste.Imi aduce aminte de momente intense.De o persoana pe care o sa imi ramana mereu in minte,pentru care mereu o sa simt ceva.De persoana care m-a iubit mai bine decat ar putea face oricine altcineva,de singura persoana care m-a suportat,m-a iertat si m-a iubit.
melodia care o binedispunea pe vera,pe care dansa in fiecare dimineata in timp ce se machia :))
O formatie despre care nu stiu daca ati auzit.Abis.Canta superb,melodia imi da fiori.Fiecare sunet.
Nu o sa uit niciodata Coke live,cand au cantat pe scena melodia asta.Nu am mai trait niciodata un sentiment ca atunci.Deja nu mai realizam ce se intampla in jurul meu,eram doar eu si sunetul,eram fericita.
De 1 mai,in Vama,melodia asta ne-a trezit pe noi.Imi venea sa arunc telefonul pe geam! :)) Sleepy
Woaaaaa :x Melodia mea si a Ceraselei,melodia de voie buna,melodia care ma face sa ma ridic cand sunt la pamant,melodia care ma face sa ma detasez de tot ce e rau.Melodia vesnica.
melodia pe care o ascult cand mi se face dor.Melodia pe care pot sa plang,pe care pot sa fiu melancolica,pe care pot sa visez.
Melodia care imi aduce aminte de gasca Catunu :x aka Mafia KT1 :)) mereu e voie buna cand sunteti voi prin preajma
Imi aduce aminte de Costinesti,anul asta in vara,melodia pe care o asculta Gore in dimineata in care eu trebuia sa plec.Nu pot sa-mi dau seama exact ce stare imi da,dar am amintiri frumoase de atunci :)
melodia care imi aduce aminte de verile petrecute cu tati.Vesnicul CD cu Morometii de care nu o sa ma plictisesc niciodata,dat la maxim,geamul deschis,libertate la maxim.
Superb.Imi aminteste de Dragos,de cand ne-am uitat la Cirque du Soleil.Vara din 2007.
Ma intristeaza melodia asta,nu stiu de ce.Dar ma face si sa zambesc.Ma face sa ma gandesc la dragoste.Intens.
Melodia care are un efect ciudat asupra mea... :)) Singura melodie care reuseste sa ma ma faca sa ma excit.Yes,funny
Melodia care mereu ma face sa zambesc,melodia de la Cora mea :x
Imi aminteste de tabara de la Rusciori.imi aminteste de Xeon,Zamfy,Petra si multi altii care probabil m-au uitat pana acum.
melodia pe care dansa tati cu mine cand eram mica :x
melodia asta chiar este speciala.Imi aduce aminte de prima oara cand am ramas fara haine intr-un pat.Nu de alta,dar imi suna intr-una telefonul si aveam melodia asta.
Imi aduce aminte de o data cand am fost la Tony,am vazut filmul asta.Acum un an de 1 martie.Imi lateste un mare zambet pe fata cand imi amintesc ce s-a intamplat atunci.
Protege moi...ahh...imi aminteste de prea multe.
Filmul meu preferat,Dirty Dancing.Imi da o stare de euforie.
melodie care imi aminteste de Eugen.
Asta imi aduce aminte chiar de aseara.De Marijuana Coffe Shop,de Toni,de Andrei,de Radu...
Imi aduce aminte de Billa Guys.
Mama ce-mi place plastelina :)) Imi aduce aminte de Moeciu.
asta imi aduce aminte in ce tara traiesc,atunci cand uit.
Melodia pe care o stiu pe de rost cap coada.Imi aduce aminte de un accident de masina :)) cunoscutii stiu despre ce vorbesc.Si imi aduce aminte de bucataria lui Toni,mi-a mai pus cineva melodia asta acolo.
Asta e pentru tine :)
formatia mea preferata.Rusciori si Xeon.
Si ar mai fi,dar deja ma coplesesc amintirile.
duminică, 15 martie 2009
joi, 12 martie 2009
Marijuana Coffe shop
Azi o sa scriu despre Marijuana Coffe shop . Un loc special pe care l-am descoperit cam acum un an cand cautam cu prietenele mele un loc linistit de a ne petrece ziua femeii.Asa ca fetele.In centrul vechi,vis-a-vis de magazinul Cocorul si langa Fornetti.Aproape de Lipscani se ascunde un mic local,o cafenea superba.Atmosfera este linistita,iar personalul este absolut genial.Fara angajati cu fite care iti arunca priviri scarboase daca nu le convine ceva.
Preturile sunt foarte ok,ciocolata calda este 8 lei (au foarte multe sortimente,toate delicioase).Va recomand cu caldura ciocolata calda care nu este asa cum este peste tot.Are o consistenta de ciocolata topita cu un gust autentic.Cea mai buna pe care am baut-o vreodata.Dupa cum spuneam de preturi,sunt chiar ok deci daca va hotarati sa mergeti acolo nu o sa dati faliment si nici nu o sa regretati,va garantez!
Informatii suplimentare: Metropotam despre Marijuana coffe shop
Sapte seri despre Marijuana coffe shop
Enjoy!Si daca mergeti sau ati fost puteti sa va spuneti si voi parerea lasand un comentariu.Multumesc :)
Simturi combinate
Ce te face să-ţi lingi degetele (şi nu numai)?
-tiramisu
-rasolul de vita cu legume si sos de rosii
-spanacul cu ochiuri
-ciocolata calda de la Marijuana Cafe cu alune
-ciocolata ROM
-budinca de vanilie
-sarmalele cu orez si ciuperci
Ce-ţi încântă ochii?
-albastrul superb al cerului si cativa nori "pufosi" presarati
-chipurile persoanelor dragi care imi zambesc
-culoarea verde
-cuplurile pe care le vad pe strada si care isi vorbesc din priviri
-Bucurestiul vazut de sus
-lumea vazuta din aparatul de fotografiat
-zambetul sincer al mamei
Ce-ţi place să atingi?
-buzele persoanei iubite
-florile
-gheata
-blana lui Dodo(cainele meu)
-imi place sa simt paginile unei carti pe care o citesc,textura lor
-nisipul fierbinte,vara
-zapada
Ce mirosuri te încântă?
-mirosul de primavara
-mirosul marii,cel putin sarat
-mirosul de ciocolata
-mirosul de ploaie
-mirosul de vin fiert cu scortisoara
-mirosul trandafirilor
Ce-ţi încântă urechea?
-sunetul pasarilor atunci cand vine primavara(ca acum)
-o melodie care ma binedispune
-imi place sa aud oameni spunandu-si "te iubesc" sincer
-vocea celor de care imi pasa
-sunetul ploii
-valurile marii spargandu-se la mal
-sunetul motorului unei masini,ma linisteste
-tiramisu
-rasolul de vita cu legume si sos de rosii
-spanacul cu ochiuri
-ciocolata calda de la Marijuana Cafe cu alune
-ciocolata ROM
-budinca de vanilie
-sarmalele cu orez si ciuperci
Ce-ţi încântă ochii?
-albastrul superb al cerului si cativa nori "pufosi" presarati
-chipurile persoanelor dragi care imi zambesc
-culoarea verde
-cuplurile pe care le vad pe strada si care isi vorbesc din priviri
-Bucurestiul vazut de sus
-lumea vazuta din aparatul de fotografiat
-zambetul sincer al mamei
Ce-ţi place să atingi?
-buzele persoanei iubite
-florile
-gheata
-blana lui Dodo(cainele meu)
-imi place sa simt paginile unei carti pe care o citesc,textura lor
-nisipul fierbinte,vara
-zapada
Ce mirosuri te încântă?
-mirosul de primavara
-mirosul marii,cel putin sarat
-mirosul de ciocolata
-mirosul de ploaie
-mirosul de vin fiert cu scortisoara
-mirosul trandafirilor
Ce-ţi încântă urechea?
-sunetul pasarilor atunci cand vine primavara(ca acum)
-o melodie care ma binedispune
-imi place sa aud oameni spunandu-si "te iubesc" sincer
-vocea celor de care imi pasa
-sunetul ploii
-valurile marii spargandu-se la mal
-sunetul motorului unei masini,ma linisteste
miercuri, 11 martie 2009
Doua persoane diferite
"Nehotărârea este o ţinere în suspensie care suprimă posibilitatea oricărei auto‑definiri."-Gabriel Liiceanu
"Melancolia e o tristeţe subiectivă fără ieşire."-Petre Tutea
"Fără iubire, fără minunile naturii şi fără bucuriile muzicii, viaţa oamenilor ar fi fost infirmă, ca fără Divinitate."-Valeria Mahok
"Nu există fericire de care să-ţi aminteşti fără tristeţe."-Octavian Paler
Sentimentele pe care le am in momentul asta nu pot sa le asociez cu nimic cunoscut.Nu pot sa le compar.Simt un amalgam de trairi fiecare diferita de celalalta.Ganduri imi trec prin minte,ganduri care se contrazic unele pe altele.Nu pot sa fac diferenta intre rational si stupid,rational si un sentiment,mai mult o amintire de sentiment.
Nu vi s-a intamplat niciodata sa simtiti ceva,iar dupa un timp sa ramana doar o amprenta la acel sentiment?O amintire?Sa simtiti ca nu e la fel...e o copie fidela si totusi sesizabila.Ei,mie mi se intampla chiar acum cred.Si inca nu imi dau seama daca acum vorbeste partea rationala din mine sau partea din mine care cere si ofera dragoste cu disperare.
Am simtit...ceva foarte profund.Nu ma pot minti pe mine insumi sa spun ca nu a fost asa.Problema e ca nu stiu ce mai simt acum.Stiu ce simt,dar nu stiu daca este sentimentul in sine sau...acea copie.Simt ca nu mai e la fel.As vrea sa fac diferenta,mi-ar fi mult mai usor.As fi vrut sa nu se fi intamplat asa,dar din pacate asa a fost sa fie.Poate ca m-am inselat de la inceput.Nu a fost nici de data asta diferit.A fost pur si simplu ceva ce simteam nevoia de mult.Nu vi s-a intamplat niciodata sa tanjiti pur si simplu dupa o imbratisare?Dupa un sarut?Dupa o simpla atingere care sa iti faca pielea de gaina.Si totusi dupa ce a trecut contactul fizic,dupa ce nu am mai simtit acea atingere a inceput incet incet sa se evapore tot.
Simt ca am inghetat.Nu pot nici sa dorm.Invat la biologie.Mai fac cate o pauza si citesc.Si totusi nu pot sa-mi scot din cap dubiile astea.In seara asta au fost mai accentuate ca oricand.Eu tot sper,dar pare inevitabil.E ca un sfarsit pe care incerci sa-l amani desi stii ca e acolo si ca o sa vina in curand.Simt ca imi plesneste capul.As vrea sa pot gandi mai limpede.As vrea sa am un ajutor.Ca un oracol unde mi-as scrie gandurile si apoi mi-as primi raspunsul.Altfel...ma simt singura.Da,chiar asta este cuvantul.Singura.Si totusi ma simt rupta pe jumatate...sau poate nu chiar in jumatate...doua parti inegale...da.
"Melancolia e o tristeţe subiectivă fără ieşire."-Petre Tutea
"Fără iubire, fără minunile naturii şi fără bucuriile muzicii, viaţa oamenilor ar fi fost infirmă, ca fără Divinitate."-Valeria Mahok
"Nu există fericire de care să-ţi aminteşti fără tristeţe."-Octavian Paler
Sentimentele pe care le am in momentul asta nu pot sa le asociez cu nimic cunoscut.Nu pot sa le compar.Simt un amalgam de trairi fiecare diferita de celalalta.Ganduri imi trec prin minte,ganduri care se contrazic unele pe altele.Nu pot sa fac diferenta intre rational si stupid,rational si un sentiment,mai mult o amintire de sentiment.
Nu vi s-a intamplat niciodata sa simtiti ceva,iar dupa un timp sa ramana doar o amprenta la acel sentiment?O amintire?Sa simtiti ca nu e la fel...e o copie fidela si totusi sesizabila.Ei,mie mi se intampla chiar acum cred.Si inca nu imi dau seama daca acum vorbeste partea rationala din mine sau partea din mine care cere si ofera dragoste cu disperare.
Am simtit...ceva foarte profund.Nu ma pot minti pe mine insumi sa spun ca nu a fost asa.Problema e ca nu stiu ce mai simt acum.Stiu ce simt,dar nu stiu daca este sentimentul in sine sau...acea copie.Simt ca nu mai e la fel.As vrea sa fac diferenta,mi-ar fi mult mai usor.As fi vrut sa nu se fi intamplat asa,dar din pacate asa a fost sa fie.Poate ca m-am inselat de la inceput.Nu a fost nici de data asta diferit.A fost pur si simplu ceva ce simteam nevoia de mult.Nu vi s-a intamplat niciodata sa tanjiti pur si simplu dupa o imbratisare?Dupa un sarut?Dupa o simpla atingere care sa iti faca pielea de gaina.Si totusi dupa ce a trecut contactul fizic,dupa ce nu am mai simtit acea atingere a inceput incet incet sa se evapore tot.
Simt ca am inghetat.Nu pot nici sa dorm.Invat la biologie.Mai fac cate o pauza si citesc.Si totusi nu pot sa-mi scot din cap dubiile astea.In seara asta au fost mai accentuate ca oricand.Eu tot sper,dar pare inevitabil.E ca un sfarsit pe care incerci sa-l amani desi stii ca e acolo si ca o sa vina in curand.Simt ca imi plesneste capul.As vrea sa pot gandi mai limpede.As vrea sa am un ajutor.Ca un oracol unde mi-as scrie gandurile si apoi mi-as primi raspunsul.Altfel...ma simt singura.Da,chiar asta este cuvantul.Singura.Si totusi ma simt rupta pe jumatate...sau poate nu chiar in jumatate...doua parti inegale...da.
duminică, 8 martie 2009
Pinguini!
cel mai tare widget pe care l-am vazut de ceva timp.Pinguinii urmaresc mouse-ul.M-a distrat prea tare asta :))
8 martie
Nu ratam nici un moment sa fim cliseici,evident!Azi e 8 martie.Nu imi place sa ma gandesc ca la ziua femeii.Eu am ramas cu gandirea mea de copil si o consider tot ziua mamei.Asa am crescut,asa o sa continui mereu.Asa ca La multi ani,mami!Te iubesc si iti doresc multa sanatate.Imi pare rau pentru repetatele dati in care te-am suparat.
sâmbătă, 7 martie 2009
vineri, 6 martie 2009
Viata pe un peron
Dupa cum spuneam in postul trecut,am citit "Viata pe un peron" de Octavian Paler.Mi-au ramas in cap niste citate extraordinare care simt ca ma reprezinta extrem de bine.O carte pe care v-o rcomand cu caldura tuturor,merita citita.Trebuie doar sa intelegeti ce vrea sa spuna scriitorul si sa va puneti de fiecare data in locul sau,pentru ca unele momente prin care acesta trece sunt similare cu experientele pe care le are orice om.
“Noi suntem ca un cantec,nu credeti? Un cantec nu se poate canta niciodata de la sfarsit spre inceput. Trebuie sa-l canti totdeauna indreptindu-te spre sfarsit. Pe parcurs, in timp ce canti inca si muzica te imbata, iti dai seama ca sfirsitul apropie totusi, oricat l-ai amana. Incerci sa lungesti putin notele, dar asta nu da cantecul inapoi,nu reinvie ceea ce a murit din muzica intre timp. Amani doar sfarsitul.”
"Inchipuiti-va ca intr-o zi ar fi venit un tren si nu am mai fi avut puterea sa ne urcam in el. L-am dorit prea mult, l-am asteptat prea mult. Ne-am epuizat in asteptare si nu ne-a ramas nici o picatura de energie pentru a ne bucura de sosirea lucrului asteptat. Numai ca ne-am fi simtit striviti"
"Mi-am dat seama că ţipetele există. Însă nu le auzim. Nu vrem să le auzim. Suntem surzi, iar cei care ţipă se chinuiesc să ţipe şi mai tare văzând că nimeni nu-i aude. Toţi îşi văd de treburile lor mai departe, ca şi când nimic nu s-ar fi întâmplat, iar tu te simţi atunci ca o păpuşă dezarticulată. Ca să recapeţi senzaţia că eşti om, trebuie să observi un semn că te aude cineva. Altfel înnebuneşti. Şi ca să nu înnebuneşti, ţipi şi mai tare. Şi deodată observi că vocea nu te mai ascultă. Ţipătul a ajuns la limitele lui şi s-a frânt. Tăcerea a fost mai puternică decât el."
„Or, pierderea dragostei este, am descoperit atunci, răul cel mai mare care i se poate întâmpla unui om. Putem trăi fără Dumnezeu, dar nu putem trăi liniştiţi fără dragoste. Şi parcă numai eu am aflat că între Dumnezeu şi dragoste e o prăpastie? Important nu e să-l găseşti pe Dumnezeu, chiar crezând în el, ci să-l cauţi. În clipa în care îţi spui că l-ai găsit, de fapt l-ai pierdut pentru totdeauna. Nu există un mod mai sigur de a-l omorî, decât de a-i da un chip şi de a spune: iată-l în faţa mea. În vreme ce cu dragostea lucrurile stau tocmai invers. N-o ai decât dacă ai norocul s-o întâlneşti. Strângând în braţe aerul, reuşeşti cel mult să te sugrumi.”
„Când nu mai poţi face nimic, când te simţi ca o gânganie în pumnul destinului, nu zici: sunt disperat; zici: aştept. Va veni, nu va veni ce aştepţi, nu se ştie. Important e că aştepţi. Din moment ce aştepţi, faci ceva. Ţi-ai găsit o ocupaţie. Cum mi-am găsit eu aici, unde am învăţat o nouă meserie, aceea de a aştepta. Foarte grea meserie, domnilor. Mult mai grea decât aceea de a călători, de a alerga, de a te îmbulzi. Pentru că atunci când alergi, îţi foloseşti picioarele. Când te îmbulzeşti, îţi foloseşti braţele. Dar când aştepţi nu-ţi foloseşti decât puterea de a spera. Şi aici e greutatea. Căci această putere se uzează şi ea, domnilor, ca orice lucru. Şi, în clipa în care puterea de a spera s-a uzat, eşti pierdut.”
„Atunci am priceput prima oară că trăisem într-o minciună aurită. Omul? Nu există "omul" decât în tratatele de filosofie care se mulţumesc cu abstracţiuni. În realitate există mai multe feluri de oameni. Există călăul, există victima, există martorul care se amuză, există martorul indiferent, care nu aude sau pleacă pentru că nu-i place spectacolul, îl deranjează sau îl face să sufere. Mai există şi cel care se revoltă. Dar pe acesta nu-l poţi vedea totdeauna; îl copleşesc martorii, dintre care se aleg mereu şi călăii şi victimele pentru că spectacolul trebuie să meargă fără oprire.”
"A iubi, imi repetam intr-una,inseamna a simti nevoia sa te daruiesti."
“Noi suntem ca un cantec,nu credeti? Un cantec nu se poate canta niciodata de la sfarsit spre inceput. Trebuie sa-l canti totdeauna indreptindu-te spre sfarsit. Pe parcurs, in timp ce canti inca si muzica te imbata, iti dai seama ca sfirsitul apropie totusi, oricat l-ai amana. Incerci sa lungesti putin notele, dar asta nu da cantecul inapoi,nu reinvie ceea ce a murit din muzica intre timp. Amani doar sfarsitul.”
"Inchipuiti-va ca intr-o zi ar fi venit un tren si nu am mai fi avut puterea sa ne urcam in el. L-am dorit prea mult, l-am asteptat prea mult. Ne-am epuizat in asteptare si nu ne-a ramas nici o picatura de energie pentru a ne bucura de sosirea lucrului asteptat. Numai ca ne-am fi simtit striviti"
"Mi-am dat seama că ţipetele există. Însă nu le auzim. Nu vrem să le auzim. Suntem surzi, iar cei care ţipă se chinuiesc să ţipe şi mai tare văzând că nimeni nu-i aude. Toţi îşi văd de treburile lor mai departe, ca şi când nimic nu s-ar fi întâmplat, iar tu te simţi atunci ca o păpuşă dezarticulată. Ca să recapeţi senzaţia că eşti om, trebuie să observi un semn că te aude cineva. Altfel înnebuneşti. Şi ca să nu înnebuneşti, ţipi şi mai tare. Şi deodată observi că vocea nu te mai ascultă. Ţipătul a ajuns la limitele lui şi s-a frânt. Tăcerea a fost mai puternică decât el."
„Or, pierderea dragostei este, am descoperit atunci, răul cel mai mare care i se poate întâmpla unui om. Putem trăi fără Dumnezeu, dar nu putem trăi liniştiţi fără dragoste. Şi parcă numai eu am aflat că între Dumnezeu şi dragoste e o prăpastie? Important nu e să-l găseşti pe Dumnezeu, chiar crezând în el, ci să-l cauţi. În clipa în care îţi spui că l-ai găsit, de fapt l-ai pierdut pentru totdeauna. Nu există un mod mai sigur de a-l omorî, decât de a-i da un chip şi de a spune: iată-l în faţa mea. În vreme ce cu dragostea lucrurile stau tocmai invers. N-o ai decât dacă ai norocul s-o întâlneşti. Strângând în braţe aerul, reuşeşti cel mult să te sugrumi.”
„Când nu mai poţi face nimic, când te simţi ca o gânganie în pumnul destinului, nu zici: sunt disperat; zici: aştept. Va veni, nu va veni ce aştepţi, nu se ştie. Important e că aştepţi. Din moment ce aştepţi, faci ceva. Ţi-ai găsit o ocupaţie. Cum mi-am găsit eu aici, unde am învăţat o nouă meserie, aceea de a aştepta. Foarte grea meserie, domnilor. Mult mai grea decât aceea de a călători, de a alerga, de a te îmbulzi. Pentru că atunci când alergi, îţi foloseşti picioarele. Când te îmbulzeşti, îţi foloseşti braţele. Dar când aştepţi nu-ţi foloseşti decât puterea de a spera. Şi aici e greutatea. Căci această putere se uzează şi ea, domnilor, ca orice lucru. Şi, în clipa în care puterea de a spera s-a uzat, eşti pierdut.”
„Atunci am priceput prima oară că trăisem într-o minciună aurită. Omul? Nu există "omul" decât în tratatele de filosofie care se mulţumesc cu abstracţiuni. În realitate există mai multe feluri de oameni. Există călăul, există victima, există martorul care se amuză, există martorul indiferent, care nu aude sau pleacă pentru că nu-i place spectacolul, îl deranjează sau îl face să sufere. Mai există şi cel care se revoltă. Dar pe acesta nu-l poţi vedea totdeauna; îl copleşesc martorii, dintre care se aleg mereu şi călăii şi victimele pentru că spectacolul trebuie să meargă fără oprire.”
"A iubi, imi repetam intr-una,inseamna a simti nevoia sa te daruiesti."
miercuri, 4 martie 2009
Iarasi?
Niciodata nu am crezut ca lucrurile o sa ia o astfel de cotitura.Ca viata mea se va schimba asa.Parca iar nu mai sunt eu.Nu mai am tragere de inima pentru nimic.Iar au inceput sa imi mearga toate pe dos fata de cum vreau eu.Nu mai pot sa inteleg nimic din ce se intampla.Stau si ma gandesc oare fac eu ceva gresit?
Aseara am spart o oglinda.Eu nu cred in superstitii dar azi au inceput sa se intample chestii urate.Nu din cauza oglinzii,mi-e clar.Dar e ca un semn asa pentru mine.Iar o sa intru intr-o perioada proasta?Nu mai vreau.chiar mi-a ajuns.Si chiar mi-e greu.
Stateam zilele trecute si citeam Octavian Paler "Viata pe un peron".Si am inteles in sfarsit.Oamenii de la o anumita varsta incep sa devina nepasatori.Incep sa poarte masti de sticla transparente pe care nu le simti,nu le vezi.Dar totusi stii ca sunt acolo.Observi diferenta.Din privirea omului,din felul in care iti vorbeste,din mimica.Mai ales,observi mastile de sticla in momentul in care ceri ajutorul,si nimeni nu-ti raspunde.Nimeni nu te baga in seama atunci cand ai nevoie de cineva.Cineva care sa fie langa tine,sa te mangaie pe umar si sa-ti spuna "ca va fi bine pana la urma,ca asa e viata:suisuri si coborasuri".Dar nu...nu prea mai sunt astfel de oameni.Azi sunt numai animale...nu...animale e frumos spus pentru ca pana si ele au sentimente.Monstrii.Asta e cuvantul.Sunt numai monstrii care iti intorc spatele,si mai grav se fac ca nu te aud,te ignora.Sau poate chiar nu te aud pentru ca sunt prea ocupati de persoana lor.Dar de ce?De ce atata indiferenta?Cand vezi un om nebun,du-te si potoleste-l,sau du-l la un ospiciu,nu-l lasa sa urle in continuare pentru ca daca tu faci asta si ceilalti vor face la fel ca tine(si nu,nu e ceva concret,metaforic ma refer).Daca vezi pe strada o femeie care plange,nu te face ca nu observi trecand pe langa ea ca si cand nimic nu s-a intamplat.Opreste-te si intreab-o daca o poti ajuta cu ceva,chiar daca primesti o privire mirata nu trebuie sa te descurajezi pentru ca macar ai aratat ca tu nu esti un monstru,esti un om cu sentimente.
Trecand peste asta,tot ce imi doresc acum este sa se faca bine bunica.
Aseara am spart o oglinda.Eu nu cred in superstitii dar azi au inceput sa se intample chestii urate.Nu din cauza oglinzii,mi-e clar.Dar e ca un semn asa pentru mine.Iar o sa intru intr-o perioada proasta?Nu mai vreau.chiar mi-a ajuns.Si chiar mi-e greu.
Stateam zilele trecute si citeam Octavian Paler "Viata pe un peron".Si am inteles in sfarsit.Oamenii de la o anumita varsta incep sa devina nepasatori.Incep sa poarte masti de sticla transparente pe care nu le simti,nu le vezi.Dar totusi stii ca sunt acolo.Observi diferenta.Din privirea omului,din felul in care iti vorbeste,din mimica.Mai ales,observi mastile de sticla in momentul in care ceri ajutorul,si nimeni nu-ti raspunde.Nimeni nu te baga in seama atunci cand ai nevoie de cineva.Cineva care sa fie langa tine,sa te mangaie pe umar si sa-ti spuna "ca va fi bine pana la urma,ca asa e viata:suisuri si coborasuri".Dar nu...nu prea mai sunt astfel de oameni.Azi sunt numai animale...nu...animale e frumos spus pentru ca pana si ele au sentimente.Monstrii.Asta e cuvantul.Sunt numai monstrii care iti intorc spatele,si mai grav se fac ca nu te aud,te ignora.Sau poate chiar nu te aud pentru ca sunt prea ocupati de persoana lor.Dar de ce?De ce atata indiferenta?Cand vezi un om nebun,du-te si potoleste-l,sau du-l la un ospiciu,nu-l lasa sa urle in continuare pentru ca daca tu faci asta si ceilalti vor face la fel ca tine(si nu,nu e ceva concret,metaforic ma refer).Daca vezi pe strada o femeie care plange,nu te face ca nu observi trecand pe langa ea ca si cand nimic nu s-a intamplat.Opreste-te si intreab-o daca o poti ajuta cu ceva,chiar daca primesti o privire mirata nu trebuie sa te descurajezi pentru ca macar ai aratat ca tu nu esti un monstru,esti un om cu sentimente.
Trecand peste asta,tot ce imi doresc acum este sa se faca bine bunica.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)