Craciun

Ok...a trecut si Craciunul din 2007.Dupa cum vorbeam cu Mada( http://ancientvoodoo.deviantart.com ) in timp ce asteptam metroul Craciunul a devenit un brand pentru toate firmele.Craciunul creste vanzarile la orice.Cred ca pana si la hartia igienica.Nu ca as obiecta,a fost doar o observatie.
Tot stau si ma gandesc la Craciun,peste tot numai filme cu Mos Craciun si spiritul Craciunului si chestii de genul asta...Pacat ca nu exista nenea asta ca era folositor si chiar tare :(
Eh...nu prea am idei si mi-e foarte greu sa-mi pun gandurile aici...nu stiu de ce.Oricum Craciun fericit tuturor

Te Iubesc

Ziceam ca o sa ma apuc sa vorbesc despre cuvintele astea..."te iubesc".Complicate cuvinte.Dar nu neaparat complicate...sunt atat de pline de semnficatie si totusi au ajuns sa fie cele mai folosite cuvinte.De ce totul a devenit atat de superficial?De ce toata lumea arunca in stanga si in dreapta cu "te iubesc" fara macar sa simta asa ceva?O intrebare destul de fireasca zic eu.Chiar vorbeam cu un prieten despre asta si el avea aceeasi parere ca si mine.Deci nu sunt singura cu parerea asta.
Ma gandeam consecintele...pai in primul rand cum ii mai arati persoanei respective ca tu chiar o iubesti daca ii spui intr-una chestia asta?"Te iubesc" nu trebuie spus mereu.Trebuie spus numai atunci cand simti acel ceva...simti ca inima iti iese din piept,simti ca striga ea cuvintele astea...simti ceva diferit,deosebit si frumos pentru persoana respectiva.Nu doar cand simti ca iti place si atat.Pe urma daca chiar o sa simti ca iti iubesti prietenul/prietena cand o sa-i zici te iubesc nu o sa mai fie acelasi lucru.Si pierzi toata starea aia de euforie ca ai zis cuvintele potrivite la momentul potrivit.Macar gandeste-te inainte sa spui ceva.Gandeste-te la ce simti cu adevarat,nu la impuls,nu la faptul ca iti doresti sa spui ceva.Si asta e general valabil,nu numai cand vine vorba de iubire.

Strange and beautiful

"I've been watching your world from afar,
I've been trying to be where you are,
And I've been secretly falling apart,
Unseen.
To me, you're strange and you're beautiful,
You'd be so perfect with me but you just can't see,
You turn every head but you don't see me.

I'll put a spell on you,
You'll fall asleep and I'll put a spell on you.
And when I wake you,
I'll be the first thing you see,
And you'll realise that you love me.

Yeah...
Yeah...

Sometimes, the last thing you want comes in first,
Sometimes, the first thing you want never comes,
And I know, the waiting is all you can do,
Sometimes...

I'll put a spell on you,
You'll fall asleep,
I'll put a spell on you,
And when I wake you,
I'll be the first thing you see,
And you'll realise that you love me.

I'll put a spell on you,
You'll fall asleep 'cos I'll put a spell on you,
And when I wake you,
I'll be the first thing you see,
And you'll realise that you love me, yeah...

yeah...
yeah...
yeah...
yeah..."

(Aqualung-"Strange and beautiful")

Tin minte cand am auzit prima oara cantecul asta.Era acum un an cam tot pe vremea asta...Si de fiecare data cand il ascult nu pot sa nu ma gandesc la versuri.Reprezinta exact realitatea,nimic mai mult nimic mai putin.

Momentan ma gandesc la cuvintele "te iubesc".Pentru mine au ajuns sa nu mai reprezinte nimic la felul in care au ajuns sa fie spuse.Cuvintele astea ar trebui sa fie ceva special,nu ceva la ordinea zilei obisnuit care nu-ti mai provoaca nici o reactie.Tocmai de aia diseara o sa vorbesc mai mult despre chestia asta.Acum m-am dus sa ma plimb prin oras :)

Teenager

"I climbed your arms
then you pulled away
a new cavity moved into
my heart today
the more I scream
the more it seems
that now I'm through
now I'm through
with the new you
I drove you home then
you moved away
new cavity moved into
my heart today
the more she sings
the more it seems that
now I'm through
now I'm through
with the new you
new you"

(Deftones-Teenager)

Sunt doar o adolescenta si am unele trairi nejustificate.Cateodata as vrea sa ma las purtata de val insa mi-e frica...mi-e frica sa nu gresesc...tot timpul gresesc si m-am saturat.Totdeauna mi-am dorit sa pot sa ma fac singura sa fiu fericita dar nu pot.Am asa niste stari ciudate pentru ca brusc din entuziasmul pe care il aveam azi am dat iar intr-o stare parca de fiinta anemica.Plictisita de viata plictisita de clisee care deja au devenit un tipar prea bine cunoscut.Mi-ar placea sa fiu ca acum vreun an,un an si ceva.Sa fiu fericita,sa astept sa vina a2a zi sa pot sa ies in lume sa binedispun lumea.Culmea...nu m-as fii gandit niciodata ca din persoana care inveselea pe toata lumea o sa devin o persoana suparata pe viata langa care mai bine nu stai ca sa nu iti strici starea.De ce adolescenta presupune starile astea?Sau nu e de vina adolescenta?Atunci e mai grav,inseamna ca am eu ceva.Dar ce as putea sa am?Eu vreau doar un singur lucru...acelasi lucru pe care mi l-am dorit azi cand am vazut prima oara fulgii de zapada desi.Mi-am scos capul pe geam si m-am uitat inspre cer am inchis ochii si am lasat fulgii sa imi acopere fata.Si mi-am pus o dorinta.E prima oara cand vad zapada pe anul asta.Si mi-am pus o dorinta.Vreau sa se indeplineasca.De ce?De daia.pentru ca asa sunt eu fraiera si vreau chestii imposibile.Dar eu totusi sper.Speranta este cheia,m-a ajutat in trecut doar nu o sa ma paraseasca tocmai acum?!Nu?Sper.
In fine...Mi-ar placea sa fac o calatorie in momentul asta.Cu trenul.N-am mai fost de mult cu trenul si am un chef nebun sa ma uit pe geam si sa ascult zgomotul facut de tren...mi se pare cel mai frumos zgomot din lume.Cand il aud ma gandesc din reflex la mare sau la munte.Sau la Arad.Mi-e dor de Arad...vreau sa merg din nou acolo sa ma plimb pe malul Muresului sa simt vantul cum imi mangaie fata.Sa ma dau in leaganele de pe faleza sa ma simt din nou ca un copil,sa imi iau langosi cu branza de vaci si marar.Da!Le iubesc!Nu am mai mancat asa ceva...cred ca s-au facut 3 ani.Cine se ofera sa-mi aduca asa ceva?:) Promit ca dau recompensa.
Vreau sa stau in curtea lui Ghighi sau la 'Tusa Lidia sa ascult povestiri despre neamul nostru,despre radacinile familiei,povesti de pe vremea razboiului,povesti din copilaria mamei si unele chiar de cand eram eu mica.Mi-e dor de familie.

I wish I wish

"Your mouth, so hot
Your web, I'm caught
Your skin, so wet
Black lace, on sweat...."

(Alice Cooper-"Poison")

"I come down like a hurricane sucked up inside
I spit out the suffer you say you want a revelation, revel in
This my lover you're free at liberty is this what you want? "
(The Distillers-"Hall of Mirrors")


Am o stare de extaz nu stiu de unde e venita.Ma simt asa plina de viata gata s-o iau de la capat sa inot de aici pana la bulgari sa zbooor.Da,clar asta vreau sa fac sa zbor.Dar nu virtual.Vreau un balon.Da,un balon sa pot sa stau si sa privesc lumea de sus cu castile in urechi ascultand Placebo si Alice Cooper.Nu-mi trebuie mancare,ma hranesc cu norii.Nu-mi trebuie apa o sa beau ploaia din Anglia ca acolo e destula.Vreau doar un caiet si niste creioane sa pot sa scriu si sa desenez sa descriu locurile pe care le vad minunile care imi trec prin fata ochilor.Da...de fapt chiar de asta am nevoie...am nevoie de o minune sa-mi dau seama ca nu s-a terminat ca am reinnascut sa simt ca traiesc de fapt.Come on I know you can be my miracle.

Inca o poveste

Ascult Nimeni Altu'- Inca o poveste...ma tot gandesc de ce am deschis blogul asta.Poate pentru ca am un chef imens sa-mi astern gandurile undeva...Si cum pe hartie nu prea mai am timp,e mai bine asa.Este inca o poveste despre gandurile si intrebarile mele pe care mi le pun in fiecare moment fara sa-mi gasesc vreun raspuns...

Am citit zilele trecute in timp ce imi faceam tema la engleza,un eseu despre alegerei..."making choices" niste ganduri care m-au pus pe ganduri intr-un fel.Asa ca o sa va povestesc despre intrebarile mele cu privire la subiectul asta.


Cineva mi-a spus odata ca noi toti avem puterea de a alege.Putem sa facem absolut tot ce vrem.Si atunci cum ramane cu celelalte aspecte din viata?Cum ramane cu etica?Spre exemplu,ai omora sa ramai in viata?Incearca sa alegi.Chiar poti sa faci asta gandindu-te la Dumnezeu si la cele 10 porunci?(Da,cred in Dumnezeu insa nu cred in destin)Evident,e foarte greu sa raspunzi la o astfel de intrebare,mai ales ca pe moment este o intrebare abstracta.Ai avea nevoie de o situatie concreta si nici macar atunci nu ai stii ce sa faci deoarece nu stii cum poti sa reactionezi intr-o situatie limita,cum ar fii pericolul de a-ti pierde viata,pana nu ajungi in situatia respectiva.
Nu pot sa ma stapanesc sa nu ma gandesc la asta....Ce s-ar fii intamplat daca as fii fost intr-o casa cu alti oameni,o versiune de "Saw" dar in viata reala si as fii obligata sa omor oameni pentru a-mi pastra viata?Ce as face?Cand ma gandesc la rece spun ca nu as face niciodata asa ceva pentru a supravietui,pentru ca este totusi ceva gresit,insa cand privesc lucrurile din alta perspectiva chiar incep sa ma sperii.Poate ca daca as fii in pericolul acela,mintea mea o va lua razna si mi-as alege viata in locul eticii.Intrebarea este...cum ar trebui sa reactionez?Ce ar trebui sa fac?Ce este cel mai corect lucru de facut?Viata mea este mai pretioasa decat a altor oameni?Cum as putea sa-mi dau seama?
In timp ce cautam pe net situatii de genul asta uitati ce am gasit

• Esti pe un vas care tocmai s-a lovit de un aisberg spre exemplu,luati Titanicul ca exemplu.In timp ce te grabesti sa ajungi la plutele de salvare observi ca cineva te intrece si este gata sa plece in locul tau.Ai un pistol.Pluta este destul de mare doar pentru o singura familie(si da,aveti amandoi familie de aceeasi marime).Il impusti pe el si pe cealalta familie ca tu si familia ta sa puteti prinde locuri in pluta?Sau accepti faptul ca te-a invins si il lasi sa scape?

As aprecia daca mi-ati raspunde la aceasta intrebare,sunt foarte curioasa cum ganditi.

Acum hai sa vorbim despre alegere.Alegerea,dintre toate cuvintele,este unul care are un inteles ambiguu.Noi chiar putem sa ne alegem viata si drumul pe care sa il parcurgem?
Aproape toata viata noastra este construita pe decizii,ne gandim ce sa facem,cum sa facem si cand sa facem.Toate fiintele umane au scopuri de atins in viata.
In opinia mea totdeauna avem de ales.Ieri m-am uitat la "Fantastic Four-The rise of the silver surfer" si pana si Jessica Alba spunea ca "Totdeauna putem sa alegem in viata".
Oricum,parerea mea este ca decizia corecta este decizia pe care o consideri tu corecta.La urma urmei ce este "corect" si ce nu?


Mai vorbeam cu profu de engleza despre destin.Chiar nu cred ca exista asa ceva.In sensul ca ne facem singuri viata,nu avem ceva predestinat.Spre exemplu cand ma duc la scoala,pot sa o iau pe ce drum vreau eu,nu drumul ma alege pe mine,eu il aleg pe el.Conteaza doar locul in care ajungi...sa fie cel corect.Asa si cu destinul asta...drumul e in totalitate parcurs de noi cum vrem noi,nimeni nu ne impune sa o luam la dreapta sau la stanga.Stim doar ca la capatul celalalt este ceva anume ce ne era predestinat.Sper ca m-am facut intelesa.Eu asa cred,puteti sa ma contraziceti.Asa ca aveti grija cum va construiti destinul... :)

By the way, http://unshpedoishpebecnss.wordpress.com :) visit it