Teenager

"I climbed your arms
then you pulled away
a new cavity moved into
my heart today
the more I scream
the more it seems
that now I'm through
now I'm through
with the new you
I drove you home then
you moved away
new cavity moved into
my heart today
the more she sings
the more it seems that
now I'm through
now I'm through
with the new you
new you"

(Deftones-Teenager)

Sunt doar o adolescenta si am unele trairi nejustificate.Cateodata as vrea sa ma las purtata de val insa mi-e frica...mi-e frica sa nu gresesc...tot timpul gresesc si m-am saturat.Totdeauna mi-am dorit sa pot sa ma fac singura sa fiu fericita dar nu pot.Am asa niste stari ciudate pentru ca brusc din entuziasmul pe care il aveam azi am dat iar intr-o stare parca de fiinta anemica.Plictisita de viata plictisita de clisee care deja au devenit un tipar prea bine cunoscut.Mi-ar placea sa fiu ca acum vreun an,un an si ceva.Sa fiu fericita,sa astept sa vina a2a zi sa pot sa ies in lume sa binedispun lumea.Culmea...nu m-as fii gandit niciodata ca din persoana care inveselea pe toata lumea o sa devin o persoana suparata pe viata langa care mai bine nu stai ca sa nu iti strici starea.De ce adolescenta presupune starile astea?Sau nu e de vina adolescenta?Atunci e mai grav,inseamna ca am eu ceva.Dar ce as putea sa am?Eu vreau doar un singur lucru...acelasi lucru pe care mi l-am dorit azi cand am vazut prima oara fulgii de zapada desi.Mi-am scos capul pe geam si m-am uitat inspre cer am inchis ochii si am lasat fulgii sa imi acopere fata.Si mi-am pus o dorinta.E prima oara cand vad zapada pe anul asta.Si mi-am pus o dorinta.Vreau sa se indeplineasca.De ce?De daia.pentru ca asa sunt eu fraiera si vreau chestii imposibile.Dar eu totusi sper.Speranta este cheia,m-a ajutat in trecut doar nu o sa ma paraseasca tocmai acum?!Nu?Sper.
In fine...Mi-ar placea sa fac o calatorie in momentul asta.Cu trenul.N-am mai fost de mult cu trenul si am un chef nebun sa ma uit pe geam si sa ascult zgomotul facut de tren...mi se pare cel mai frumos zgomot din lume.Cand il aud ma gandesc din reflex la mare sau la munte.Sau la Arad.Mi-e dor de Arad...vreau sa merg din nou acolo sa ma plimb pe malul Muresului sa simt vantul cum imi mangaie fata.Sa ma dau in leaganele de pe faleza sa ma simt din nou ca un copil,sa imi iau langosi cu branza de vaci si marar.Da!Le iubesc!Nu am mai mancat asa ceva...cred ca s-au facut 3 ani.Cine se ofera sa-mi aduca asa ceva?:) Promit ca dau recompensa.
Vreau sa stau in curtea lui Ghighi sau la 'Tusa Lidia sa ascult povestiri despre neamul nostru,despre radacinile familiei,povesti de pe vremea razboiului,povesti din copilaria mamei si unele chiar de cand eram eu mica.Mi-e dor de familie.