In memoriam

Mi-am dat seama ca postul meu legat de Vlad Siclovan l-au citit mai multi decat ma asteptat,inclusiv fosti colegi.Si ma bucura asta,pentru ca vreau sa stie cat mai multi ce om extraordinar a fost,fara nici un fel de exagerare.Am facut rost de poze cu el cu 20 de ore inainte de tragedie,la o discutie libera cu reprezentantii controlului din Franta in data de 18 martie pe la pranz.M-am gandit sa pun pozele de care am facut rost,poze mai recente,ca toata lumea sa si-l aminteasca asa,fericit.

Urmatoarea poza este de la o delegatie la Oradea,27 octombrie 2008 la Felix.Se vede dupa zambetul lui ce fericit era,si asta ma bucura.

Mai am cateva poze din Delta Dunarii cu el,cu prietenii lui.

Caciulata,o petrecere cu prietenii sai.

Ziua lui,2008.Era inca tanar...nu trebuia sa se intample asa
Ieri am fost la priveghi.Am fost sa-mi iau ramas bun de la el...definitiv.Ma uitam la el,plangeam si ma asteptam in fiecare moment sa se ridice si sa-mi zambeasca.Nu stiam cum sa reactionez,ce sa fac.Pentru un moment am fost suparata pe mine pentru ca din afara probabil eram ca o stana de piatra.Eram blocata.Si totusi in mintea mea s-a intamplat ce trebuia sa se intample.I-am spus ca o sa-mi fie dor de el.I-am spus ce insemna el pentru mine.As fi vrut sa imi zica la fel ca de obicei "Nu mai fi suparata,Pushule" pe tonul acela de care mi-e dor.Chiar daca avea ochii inchisi,mi-am adus aminte de ei.Erau mereu senini.Nu degeaba mereu se spune ca ochii sunt oglinda sufletului.Ochii lui mi-au inspirat mereu,un suflet tanar,blandete,intelegere.Chiar si cand ma certa o facea cu stilul caracteristic,glumind.Chiar daca ieri l-am vazut asa,mereu o sa mi-l amintesc zambitor.Asa cum era el.

Stand acolo,gandindu-ma la el,mi-au venit in cap multe amintiri care ne legau.Cand am fost in Grecia la mare,inotam impreuna,cautam scoici pe fundul marii.Sau cand a venit la majoratul meu si mi-a dat cruciulita pe care inca o port.Cel mai greu mi-a fost sa fiu in casa lui,acolo unde absolut totul imi amintea de el.Cd-urile din biblioteca,pipele pe care le colectiona,paharele,mirosul,cartile,tot.Nu o sa uit niciodata cat de fericit a fost cand a luat-o pe Dora,un ciobanesc carpatin,pe care si-a dorit-o mereu.In acele momente radia.Mereu ne povestea mandru de ceea ce facea Dora.Ieri cand am vazut-o acolo in cusca,am stiut ca legatura dintre ei a fost extrem de puternica.Pana si cainele era trist.

In concluzie,as vrea ca toti cei care l-au cunoscut sa isi aminteasca de el mereu.Sa nu il uitati niciodata,mereu sa il pastram in sufletele noastre.Si va rog,mai ales azi,ganditi-va la el.O sa ii fie mai usor sa mearga pe lumea cealalta.Depanati amintiri legate de el,vizualizati-l,orice.
Pentru cei care vor sa vina,azi,22 martie la ora 14 in Cimitirul Belu,va avea loc inmormantarea lui.

Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!