Skream

Vineri,24.042009 are loc concert Skream in Fabrica.Biletul costa 30 lei cumparat de la Diverta sau de pe www.ticketpoint.ro, www.bilete.ro

Skream este Wunderkind-ul muzicii electronice contemporane. In 2005, nimeni nu era pregatit pentru momentul de turnura reprezentat de Midnight Request Line, anthem care a propulsat Dubstep-ul din sud-estul Londrei pana in cele mai indepartate scene muzicale din lume. Pentru multi, piesele lui Skream au constituit punctul de convertire la Dubstep. Make Me, Chestboxing, Filth, Simple City sunt numai cateva exemple de pe albumele sale intitulate Skreamizm, piese care arunca in aer orice dancefloor. In calitate de remixer, Skream a reinterpretat cu succes piese de la Zinc, Black Ghosts sau La Roux, ultima fiind una dintre preferatele recente ale publicului din Romania. Cu recenzii entuziaste si factor de cross-over ridicat, productiile Skream se regasesc in seturi ale unor DJ din scene diferite, ca Mr. Scruff, Villalobos, Freq Nasty, Diplo, Goldie. La numai 22 de ani, el continua sa surprinda prin inovatie si originalitate.

Merry iepuras

Paste fericit!

Untitled

Oamenii sunt foarte complicati.Nu e prima oara cand realizez asta si sigur nici nu o sa fie ultima oara.Si totusi nu o sa incetez niciodata sa raman surprinsa de actiunile omenesti.

Mi-e atat de greu sa cred ca nu cunosc pe nimeni din jurul meu de fapt.Ajung sa imi creez o imagine despre cineva,sa cred ca il cunosc atat de bine incat absolut orice vorba,orice miscare sa mi se para previzibila.Well this time I was wrong.Nici o clipa nu am bagat de seama ce spunea "lumea" si am actionat dupa intuitia mea care s-a dovedit sa fie gresita si de data asta.Incet incet o sa-mi pierd increderea in oricine si chestia asta ma sperie mai mult decat orice.Cel mai tare sunt furioasa pe mine.Pur si simplu eu am dus totul aici.Prin prostia mea,prin increderea mea,prin sentimentele mele.Totul din naivitate si din dorinta imensa de a crede in cineva si in ce spune acel cineva.Si ce ma doare cel mai tare a fost ca am crezut.Si ca m-am deschis mai mult decat m-am deschis fata de multi altii,implicit mai mult decat trebuia.Nu sunt furioasa pentru evenimentele care s-au intamplat,ci sunt furioasa pentru felul in care am aflat,ca si cum nu as fi meritat altceva.Si nu e asa,chiar meritam sinceritate.Mereu am fost sincera si i-am respectat pe ceilalti din jurul meu,asa ca astept asta si de la ceilalti din jurul meu.Este atat de greu sa fii onest in zilele astea?!Cand spui ca tii la cineva,nu e greu niciodata sa spui adevarul,oricat de dureros ar fi el.Si mereu am preferat adevarul,chiar daca doare.Dar asa nu ar trebui sa traiesc in minciuna niciodata.Consider ca atunci cand pui pe altcineva sa iti rezolve tie treburile,pur si simplu nu te mai intereseaza.Nu mai simti nimic,vrei sa scapi mai repede asa ca nici macar nu iti asumi responsabilitatea de a fi sincer.Cand faci ceva,ai responsabilitatea macar de a-ti asuma acea greseala sau actiune.Daca eviti lucrul asta,e clar ca dai dovada de o mare lasitate.Numai un om fricos evita propriile sale probleme.Si dupa cum spuneam...cel mai furioasa sunt pe mine pentru ca mi-am creat cu totul alta impresie decat cea reala.Am avut tendinta sa cred ca daca toti ar fi ca tine,lumea ar fi perfecta.Am lasat la o parte defectele,pentru ca totdeauna am spus ca defectele dau perfectiunea unui om.Fiecarui om.Tot ce pot sa spun e ca asa e.Ratiunea trebuie sa fie deasupra simtirii mereu.

"You lost that feeling
You want it again
More than I'm feeling
you'll never get
You've had a go at
all that you know
You lost that feeling
so come down and show"

(Deus - Nothing really ends)

Smallville line

" I'm the girl of your dreams masquerading as your best friend. Sometimes I want to rip off this facade like I did at the spring formal, but I can't because you'll get scared and you'll run away again. So I decided it's better to live with a lie than expose my true feelings."

Smallville-Chloe's Sullivan line

Precious moments in my life

Florin Chilian 10
Vezi mai multe video din Muzica »

Este pentru prima oara cand sunt sigura pe ce simt.Nu cred ca am fost mai sigura in viata mea.Am ajuns sa apreciez fiecare amanunt din viata mea in ultimele saptamani.S-au intamplat atatea lucruri luna asta incat parca deja sunt alt om.Am invatat sa apreciez familia,am invatat ca atunci cand iubesti nu trebuie sa spui mereu asta si nu trebuie sa fii siropos pentru a-i arata cuiva sentimentele tale.E de ajuns o privire,o atingere,o imbratisare,un zambet.

Ieri seara am iesit sa plimb cainele prin zona,si am redescoperit leaganele din Romniceanu.Sentimentul pe care l-am avut cand ascultam Florin Chilian,Coldplay si Cranberries in timp ce ma dadeam in leagan,a fost unul nepretuit.Pentru prima oara dupa mult timp am cantat.Mai aveam doar o casca in ureche sa ma asigur ca nu am spectatori totusi,dar am cantat cu voce tare in parc,la lumina unui felinar.Am inchis ochii si am lasat muzica sa imi cuprinda toate simturile.Atunci am simtit ca sunt fericita,pot sa fiu si mai fericita dar nu am de gand sa ma plang.Multi si-ar dori sa aiba viata pe care o am eu.Sa aiba o familie,sa aiba o persoana la care sa tina si viceversa,sa stie ca pot vorbi cu cineva atunci cand au nevoie,sa se si distreze,si nu in ultimul rand,oricine si-ar dori sa aiba prietenii pe care ii am eu.Prietenii care au fost alaturi de mine atunci cand am avut nevoie si care au stiut cum sa ma faca sa zambesc si sa rad cu toata inima chiar si atunci cand ma simteam goala pe dinauntru si inima mea era sangeranda.Nu pot sa va multumesc indeajuns.Zambetul pe care mi l-ati provocat atunci a fost cel mai valoros pe care l-am avut vreodata.Desi pe moment nu ma simteam bine cu mine,mi se parea nedrept sa rad sau sa ma simt bine in momente ca acela.Pe moment am crezut ca e ceva in neregula cu mine,dar cineva mi-a zis "daca nu suntem noi care sa te facem sa razi,atunci cine sa te faca sa-ti revii?".Si asa e.La asta ma gandeam si ieri,in leagan.Ar fi absurd sa spun ca nu sunt fericita,cu sau fara problemele pe care le am la momentul asta,va am pe voi cei care reusiti sa ma faceti sa gandesc pozitiv indiferent de circumstante.As vrea sa va spun cat de mult va iubesc,voua care v-a pasat.Chiar daca nu stiati ce sa imi spuneti,cateodata cuvintele chiar nu sunt necesara.Doar sa stiu ca sunteti langa mine cand am nevoie,ca atunci cand cad ma ajutati sa ma ridic si ca atunci cand am nevoie de o imbratisare mi-o dati cu toata inima si asta neconditionat.Clipele pe care le-am petrecut cu voi cel putin in ultimele doua saptamani au fost nepretuite.
Am in cap doua momente care mi s-au intiparit in minte.Unul se intampla la mine in curte,intr-o vineri cand eram cu inima sfasiata si totusi m-ati facut sa rad si m-ati facut sa ma bucur ca va am langa mine.
Alt moment se petrecerea intr-o joi la Cora Pantelimon,unde radiam pur si simplu.Ma simteam ca Yvaine din Stardust dupa comparatia cuiva.Big smile on my face and so warm in my heart.
In a treia amintire ma vizualizez intr-o sambata,imbracata cu un hanorac mult prea mare pentru mine,care totusi mi se parea perfect.Eu stand pe un fotoliu si citind despre wow.Din cand in cand ridicandu-mi privirea si zambind.
Precious moments...

In memoriam

Mi-am dat seama ca postul meu legat de Vlad Siclovan l-au citit mai multi decat ma asteptat,inclusiv fosti colegi.Si ma bucura asta,pentru ca vreau sa stie cat mai multi ce om extraordinar a fost,fara nici un fel de exagerare.Am facut rost de poze cu el cu 20 de ore inainte de tragedie,la o discutie libera cu reprezentantii controlului din Franta in data de 18 martie pe la pranz.M-am gandit sa pun pozele de care am facut rost,poze mai recente,ca toata lumea sa si-l aminteasca asa,fericit.

Urmatoarea poza este de la o delegatie la Oradea,27 octombrie 2008 la Felix.Se vede dupa zambetul lui ce fericit era,si asta ma bucura.

Mai am cateva poze din Delta Dunarii cu el,cu prietenii lui.

Caciulata,o petrecere cu prietenii sai.

Ziua lui,2008.Era inca tanar...nu trebuia sa se intample asa
Ieri am fost la priveghi.Am fost sa-mi iau ramas bun de la el...definitiv.Ma uitam la el,plangeam si ma asteptam in fiecare moment sa se ridice si sa-mi zambeasca.Nu stiam cum sa reactionez,ce sa fac.Pentru un moment am fost suparata pe mine pentru ca din afara probabil eram ca o stana de piatra.Eram blocata.Si totusi in mintea mea s-a intamplat ce trebuia sa se intample.I-am spus ca o sa-mi fie dor de el.I-am spus ce insemna el pentru mine.As fi vrut sa imi zica la fel ca de obicei "Nu mai fi suparata,Pushule" pe tonul acela de care mi-e dor.Chiar daca avea ochii inchisi,mi-am adus aminte de ei.Erau mereu senini.Nu degeaba mereu se spune ca ochii sunt oglinda sufletului.Ochii lui mi-au inspirat mereu,un suflet tanar,blandete,intelegere.Chiar si cand ma certa o facea cu stilul caracteristic,glumind.Chiar daca ieri l-am vazut asa,mereu o sa mi-l amintesc zambitor.Asa cum era el.

Stand acolo,gandindu-ma la el,mi-au venit in cap multe amintiri care ne legau.Cand am fost in Grecia la mare,inotam impreuna,cautam scoici pe fundul marii.Sau cand a venit la majoratul meu si mi-a dat cruciulita pe care inca o port.Cel mai greu mi-a fost sa fiu in casa lui,acolo unde absolut totul imi amintea de el.Cd-urile din biblioteca,pipele pe care le colectiona,paharele,mirosul,cartile,tot.Nu o sa uit niciodata cat de fericit a fost cand a luat-o pe Dora,un ciobanesc carpatin,pe care si-a dorit-o mereu.In acele momente radia.Mereu ne povestea mandru de ceea ce facea Dora.Ieri cand am vazut-o acolo in cusca,am stiut ca legatura dintre ei a fost extrem de puternica.Pana si cainele era trist.

In concluzie,as vrea ca toti cei care l-au cunoscut sa isi aminteasca de el mereu.Sa nu il uitati niciodata,mereu sa il pastram in sufletele noastre.Si va rog,mai ales azi,ganditi-va la el.O sa ii fie mai usor sa mearga pe lumea cealalta.Depanati amintiri legate de el,vizualizati-l,orice.
Pentru cei care vor sa vina,azi,22 martie la ora 14 in Cimitirul Belu,va avea loc inmormantarea lui.

Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!

O sa-mi fie dor

Totul s-a intamplat atat de brusc.Incerc sa constientizez ce se intampla si totusi nu pot.De ce tocmai el?Nu inteleg,cu ce a gresit incat a trebuit sa se intample asta?Era un om bun,l-am iubit enorm,unul dintre oamenii mei preferati dupa mami,tati si bunica mea.Era unchiul meu preferat.Singurul unchi care chiar se implica in viata mea.Imi vin tot felul de amintiri in cap despre el.

Cand eram mica,nu am fost ca alti copii,primul meu cuvant nu a fost "mama" sau "tata".Primul meu cuvant a fost "Papu".Papu isi zicea el.Mama mi-a povestit ca nimeni nu ii mai spusese asa de mult.Ca doar el se autointitula Papu si ca niciodata nu si-a dat seama de unde am stiut eu de Papu.Primul cuvant pe care l-am scris a fost tot Papu.Si acum tin minte,aveam niste cutii vechi cu creioane colorate in ele.Am scris acolo cu un creion de ceara,nu mai tin minte exact cati ani am.

Nu o sa uit niciodata cand ai mei s-au despartit si ma simteam singura,cum a venit si m-a luat si am mers impreuna la film,eu el si varul meu,Stefan.Ne-am uitat la Hercule si am petrecut o dupa-amiaza frumoasa.

De fiecare data cand am avut greutati,niciodata nu a ezitat sa ne ajute.Mereu a avut un suflet bun.Era cel mai zambitor si cel mai glumet om pe care l-am cunoscut.Nu exista data in care sa vina pe aici si sa nu radem.Rasul lui era molipsitor.Parca inca il aud.

Si totusi stau si ma gandesc,eu pe el seman.Cand se necajea,avea tendinta sa se inchida in el.Nu vroia sa vorbeasca cu nimeni,vroia sa isi gaseasca linistea singur.Nu vroia sa lase pe nimeni sa il ajute si probabil si asta i-a macinat nervii la maxim.Vroia sa ii protejeze pe cei din jur,sa nu il vada niciodata trist.Nu vroia sa ii faca pe ceilalti din jur sa sufere din cauza lui.Trasatura asta de la tine am mostenit-o,Vlad.

Si totusi...de ce el?Toata familia l-a iubit enorm si mereu o sa-l iubim.A lasat in urma o mama...un copil...o sora...o nepoata...Dar mereu o sa fie in sufletul nostru.O sa port mereu lantul de la tine,si o sa mi te amintesc mereu ca si unchiul meu preferat pe care l-am iubit enorm.Sper ca acolo unde ai ajuns sa fie mai bine.Sa fii fericit macar acolo.Te-am iubit enorm,te iubesc,si mereu o sa te iubesc.Dumnezeu sa-l odihneasca in pace.

In memoria unchiului meu preferat,Vlad Siclovan.


asta pentru ca stiu ca iti placea Queen...amandurora ne placea...

Printre ultimele poze grup

O sa-mi fie asa de dor de voi :x Va iubesc mult si in acesti 4 ani chiar m-am atasat de voi.Fiecare dintre voi este special :)

Machiaj session?:))
Evident ca suntem niste staruri
Ganditoarele :))


Elevii de la Sf. Sava,dom'le
Muaaah
Cerasela mea :x
Valiii
Ioana,stim noi.
caterinca?

Va iubesc!:X
A venit clasa a12a si acum realizez din ce in ce mai bine ce se intampla.Luni am facut poze.Clasa noastra.Noi,fetele.O sa-mi fie dor de voi,colegii mei preferati :)

Credeti...?

Am o intrebare.Credeti ca exista spirite rele?Chiar exista asa ceva,sau sunt doar lucruri pe care le citim in carti precum Biblia?Spirite care pot provoca suferinta,ghinioane,si alte lucuri de rau augur.Sunt foarte curioasa asupra acestui subiect si as aprecia sa imi spuneti pareri legate de lucurul asta.

Istorie

Hmmm...vi s-a intamplat vreodata sa vi se para ca se repeta un anume lucru?Sa va simtiti ca si cum ati avea o a doua sansa sa indreptati ceva ce s-a intamplat,sa faceti un dezechilibru astfel incat sa se termine altfel?Mi se intampla chiar acum.Si totusi e greu pentru ca nu stiu ce sa fac.Care ar trebui sa fie elementul care m-ar ajuta sa am un avantaj de data asta?Sa fac sa se termine diferit.Am o mare maaaaare dilema.Si da...istoria chiar se repeta,fara indoiala.Dar e al naibii de frustrant sa nu stii cum sa schimbi evenimentele care par inevitabile.