Am o mica mare problema.Mi-e rusine.Nu rusine.Am eu niste retineri in unele privinte pe care nu mi le pot explica.As vrea sa fac ceva,sau sa spun ceva unei anumite persoane si nu pot.Ma retine ceva.Rusinea?Frica?Probabil.Mereu incerc sa maschez ce simt.De cele mai multe ori.Ce pot sa fac?
Asta a sunat ca un anunt sau ca un mesaj pentru rubricile alea de femei/adolescente frustrate care cer sfaturi de la psiholog.Poate ca asa e,nu stiu.Cert e ca toata viata am pierdut atat de multe lucruri cu asta si continui sa pierd.Probabil sunt pe cale sa pierd chiar acum.Nu stiu cand o sa ma trezesc din asta si o sa-mi iau inima in dinti si o sa spun ce gandesc sau ce vreau.Poate pentru ca mereu mi-a fost teama de un refuz.Mi-a fost frica sa nu ma ciocnesc de ceva urat,ca dupa aia sa vreau sa dau timpul inapoi.Si culmea de multe ori nu am problema asta,la mine merge premiza "Totul sau nimic".Acum de ce nu se aplica?Poate pentru ca nu vreau "nimic".Vreau "Ceva".Asta in cel mai nefericit caz,pentru ca eu vreau "Totul".Poate ca asta a fost greseala mea mereu,am vrut ce nu am putut avea.Si tocmai de aia mi-e asa greu.Pentru ca am senzatia ca daca spun ce gandesc se strica tot ce a fost pana acum,si ma aleg cu un mare "nimic".Pe de alta parte ma gandesc ca e mai bine sa tac din gura si sa las totul sa-si urmeze drumul firesc cu speranta ca va iesi "Totul".Momentan am "ceva".Cele mai grele sunt momentele in care am senzatia ca pot sa imi iau inima-n dinti si sa spun ce vreau,dar totusi ceva se intampla si nu iese cum trebuie,sau nu iese deloc.Sau daca iese,iese prost,sau nu se intampla nimic,sau nu primesc nimic inapoi,asta la figurat bineinteles.Ma refer la o reactie.
Am observat de multe ori ca reactiile persoanei respective ma fac sa-i spun ce vreau sa-i spun.Daca observ reactii "pozitive" sa spun asa,atunci am mult mai mult curaj decat daca vad un comportament "neutru".Sunt cam aiurea,stiu.Si totusi...ce ma fac?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu