Despre defecte si oameni care ne enerveaza

Am citit multe bloguri in ultimele ore.Chiar m-au pus pe ganduri.Subiecte diverse,gandiri diverse,trairi diverse,personalitati diverse.Prea multa diversitate,a?Mie imi place.Ma face sa ma gandesc la oameni si dupa cum spuneam mai de mult mie imi plac oamenii,ma fascineaza.Mereu mi-am dorit sa stiu ce gandesc cei din jurul meu.Am citit atatea pareri despre unele subiecte ca ma intreb daca exista in lume doi oameni care sa gandeasca la fel.Incep sa ma indoiesc sincer de treaba asta.Si ma fascineaza ca fiecare om e frumos in felul lui,e frumos prin gandurile lui,prin zambetul lui,prin parerile lui,prin defectele lui.Ma mir ca gandesc asa pentru ca inainte eram atat de critica in ceea ce ii priveste pe cei din jurul meu.Dar acum parca nu mai e asa.Nimic nu mai e cum era inainte.Acum incep sa iubesc defectele altora.Defectele contureaza personalitatea noastra.N-as mai fi la fel daca nu as fi atat de impulsiva.Si incepe sa imi placa,mi se pare brusc ceva incitant.E ca si cum te-ai duce in oras si ai cere de la KFC Crispy strips fara sos Glen.Sau ca si cum ai manca paste fara sos.As putea sa dau n exemple pe tema asta.Defectele astea sunt sarea si piperul.V-ati mai iubi voi prietenii daca nu ar mai avea acel comportament care cateodata va seaca?V-ar mai excita iubita daca nu s-ar supara dintr-o tampenie,ati avea o cearta de zile mari ca apoi cearta sa se termine cu saruturi furtunoase si miros de piele si o dorinta animalica?Va zic eu ca astea sunt ingredientele necesare mereu unei relatii perfecte.Normal ca e simplu,e prea simplu sa observam chestia asta.

Momentele mele pretioase...hmm...nu au fost cand am avut un prieten.Au fost exact in afara unei relatii.Nu ma agat de relatii,prefer sa fiu purtata de val.Am stiut sa observ momentele importante si sa mi le intiparesc in creier.Nu o sa uit niciodata seara aia cand ne-am certat intr-una si ne-am tachinat,ne-am culcat in acelasi pat cu spatele unul la celalalt si ne-am trezit din coincidenta(nu sunt prea sigura de asta,nu stiu) amandoi in acelasi timp pe la vreo 4.00.Ti-am zis ca mi-e frig si chiar mi-era,si m-am lipit cu spatele de mana ta cu speranta ca o sa ma iei in brate.Avusesem 2 luni de singuratate absoluta si aveam nevoie de tine.Si m-ai luat in brate pana la urma.Vroiam mai mult,bineinteles.Mereu vreau mai mult si nu poti sa ma invinovatesti pentru asta.Ai inceput incet sa ma mangai pe mana.M-am intors cu fata inspre tine,dar nu m-am uitat in ochii tai.Incercam sa conserv momentele alea care pareau infinite oarecum.Tot iti simteam mana cum imi mangaie bratul si incepe sa se plimbe pe corpul meu.Simteam fiori pe sira spinarii si simteam cum se arcuia dupa atingerile tale.Stateam in continuare cu ochii inchisi si doar iti simteam mirosul si profitam din plin de clipele alea.Nu zicea nici unul nimic.Tacere absoluta.Mai bine asa,niste cuvinte puteau strica ceea ce incepuse.Apoi am vrut sa ma uit la tine si am ridicat capul si m-am uitat la tine si te-am strans si mai tare in brate,pentru ca stiam ca nu o sa mai am prea curand ocazia sa fac asta.Si tu ai facut la fel.Stiu ca momentele astea au durat in jur de o ora.O ora doar de mangaieri.Fara sarutari,fara nimic altceva.Doar mangaieri.Nu mai are rost sa spun ce a urmat.Pot doar sa spun ca astea sunt momentele pe care nu o sa le uit niciodata.Imi place sa ma cert cu tine si sa ma tachinezi pentru ca stiu ca intalnirea se va incheia pe masura.De asta ma intorc mereu la tine.Esti al doilea om care m-a facut sa ma intorc la el intr-un fel sau altul.Si nu am regretat niciodata chiar daca este situatia care este.Poate ca a fost mai bine asa...

Dar nu despre asta vroiam sa vorbesc.In pisici,ca iar am deviat de la subiect ca de obicei.Prea multe lucruri despre care vreau sa scriu si totusi nu imi gasesc vorbele necesare,pentru ca vorbele nu pot descrie mereu sentimentele.Dar macar incerc.O sa va intrebati poate,"de ce zice proasta asta toate chestiile astea?Chiar crede ca ne intereseaza pe noi?".Ma nu stiu...poate ca nu,dar nu asta e ideea.Ideea e ca unele lucruri simt nevoia sa le scriu undeva.Si pentru ca pc-ul mi-e cel mai la indemana,scriu aici.Poate si pentru faptul ca unii vor citi si vor invata din greselile mele,poate o sa le placa povestirile mele,sau poate ca nu.De ce le fac publice?Pentru ca si mie imi place sa citesc despre altii poate si altora le place.
Tot ce stiu e ca ce scriu eu aici o sa ramana mereu,si peste ani si ani cand o sa vreau sa recitesc o sa zambesc la amintirea varstei de 18 ani.Iata ce poate scrie o fata de 18 ani la ora 02.34 dimineata...


Si totusi cred ca ma duc sa ma culc,incet pe o melodie de Gotan Project(Triptico),totusi simt ca am intins coarda cu ora asta de somn.Hai somn usor.