Toamna sau iarna?

As fi vrut sa spun ca a venit toamna. Dar nu simt perioada asta a anului ca o toamna. Acum o luna nici atat. Ma simt de parca deja a inceput iarna, nu pot sa imi explic de ce (exceptand temperaturile exagerat de mici care ma duc cu gandul fix la iarna). Nu mai exista perioada aia de tranzitie de ceva timp. Frunzele parca au cazut deodata, nu cate una asa cum o faceau acum ceva timp. Stau si ma gandesc cum de am fost atenta la detaliile astea si am ajuns la concluzia ca dimineata in drum spre facultate, in timp ce ascult cele 5 melodii din playlist care ma obsedeaza pe moment, ma mai uit la ce se intampla in jurul meu si ma chiar reflectez la lucrurile astea pe moment. Cred ca randament mai mare nu se poate la ora aia ca altfel nu imi explic...Azi spre exemplu stateam in statie la autobuz la Eroilor si ma uitam la un nene cum strange frunzele de pe jos. Si eram putin derutata pentru ca nu intelegeam cand au cazut miile...miliardele alea de frunze si eu nu le-am vazut! Peste tot  vad numai galben si ruginiu si oameni din ce in ce mai mohorati. Din cand in cand mai fixez cu privirea vreo persoana si incep sa ma gandesc care e povestea lui. I know, lame, dar voi nu o faceti niciodata? In autobuz vad atatea tipologii de oameni...oameni batrani suparati care se uita visatori pe geam, tineri grabiti si ingandurati, persoane care vorbesc la telefon si isi spun cele mai mari probleme in fata a 30 de straini fara sa ii intereseze ca cineva ar putea sa ii judece...People are strange. Tocmai de asta mi-as dori sa pot sa citesc ganduri. Sa pot sa ii descifrez mereu. Ce-i drept dupa aia ar fi putin ciudat sa stiu totul despre toti...n-ar mai exista nici un mister si toata lumea m-ar plictisi.

Imagine this:
"Buna, sunt X"
"Da, stiu."
"..."

Ar fi putin penal ce-i drept. N-ar mai exista dialogurile. Nu ar mai exista perioada aia ciudata si neplacuta de acomodare de la inceputul unei prietenii in care incepi sa cunosti o persoana. Mult spus neplacuta, pentru ca asa incomod cum e uneori sa ai cate o pauza in discutie si sa nu mai stii ce sa spui, totusi ne place la toti. E cea mai frumoasa perioada pentru ca nu stii ce deznodamant o sa aiba povestea, incerci sa aflii, esti curios, te entuziasmezi la fiecare punct comun intalnit si te deziluzionezi la fiecare defect pe care il gasesti. Dar tot e frumos pentru ca in orice situatie, "noul" e binevenit si toti stim asta oricat de mult am incerca sa o negam. E mai confortabil sa ramai cu ce ai, e mai sigur, ca sa zic asa, dar tot cel mai bine te simti atunci cand experimentezi ceva nou, cand simti ceva ce n-ai mai simtit de mult timp sau atunci cand pe moment inlocuiesti ceva "vechi" cu ceva "nou". Evident ca nu mereu este alegerea cea mai buna, dar cateodata chiar este necesara o schimbare. Macar pentru moment sa ne dam seama ca there's more out there. Si totusi, mai mereu ajungem (cel putin eu) la concluzia ca tot ce avem noi este mai bun si ca nu ne trebuie nimic nou.
Acum destul cu vorbaria asta despre nimic, pentru ca deja m-a luat somnul si ma asteapta o zi lunga maine.
Somn usor si v-am lasat!