A fost un zbor placut, chiar incurajator as putea spune, dar cred ca a fost doar un fel de-a compensa cele ce urmau sa se intample pe parcursul zilei. Am ajuns cu o mica intarziere pe aeroportul Fiumicino din Roma si ne-am urcat in trenul ce ne lasa in Roma la gara Termini. Toate bune si frumoase. Am facut o mica escala intr-o cafenea de langa gara pentru un moment de liniste si o Caffe latte. Ne-am ridicat sa plecam spre hotel, dar stai putin, noi cum ajungem acolo? Toate retelele wireless din Roma fiind parolate, nu am reusit sa gasesc absolut nimic. 
M-am plimbat la 3 centre de informare turistica diferite si de fiecare data mi se zicea o varianta diferita de a ajunge la destinatie. Buuuuun. What to do? Let's go blind. Am luat un autobuz dupa ureche din care auzisem ca ajunge pe via Salaria. Problema era ca noi trebuia sa ajungem la numarul 1000 si ceva si autobuzul nu mergea pana acolo. Am coborat la o statie random care era efectiv in camp. La cativa metri mai in fata am vazut un indicator care spunea ca se intra pe autostrada A1. Panica maxima, evident. Da-i si intreaba lume, evident nimeni nu vorbea engleza. Ulterior am dat-o pe limbajul primitiv, adica datul din maini. Nici asta n-a mers. Am incercat cu 2 cuvinte in italiana moment in care absolut de fiecare data omul respectiv incepea sa vorbeasca rapid in italiana si sa imi explice. Straight face direct. Zambeam si spuneam "Yes yes, grazie." Intr-un final am sunat la hotel, tanti a fost amabila si ne-a explicat ca mai trebuie sa mergem inca 5 statii cu alt autobuz. Fuck it, simteam ca imi cad si mainile si picioarele si ma dureau umerii ingrozitori. Inchipuiti-va ca aveam un rucsac plin cantarind in jur de 8 kile, o geanta de vreo 3 kile, alta geanta mai usurica la vreo 2 kile si un troller de nici mai mult nici mai putin de 18 kile. Groaznic, va zic eu. Dupa vreo ora am ajuns si la magnificul hotel de la mama naibii ( by the way, update your fucking site and adress if you own a business) unde ne-a intampinat o tanti draguta care chiar reusea sa rosteasca o propozitie coerenta in engleza fara "I no inglish parlare sii siiiii". Dupa formalitatile care nu se mai terminau am ajuns in sfarsit in camera care vreau sa va zic ca este peste asteptari chiar. Dupa o ora de zacut si dupa un dus care parea sa nu mai vina, ne-am hotarat sa ne intoarcem la civilizatie si sa mergem sa ne plimbam putin.
Eh, acum incepe partea frumoasa a zilei mele. Am ramas placut surprinsa de felul in care arata Roma, cel putin in centru. Am decis sa mergem la Colosseum totusi si ma bucur ca am facut-o. Constructia mi-a taiat pur si simplu respiratia. Vazusem atatea filme cu locul asta incat nu imi venea sa cred ca in sfarsit am ajuns si aici. Strazile vechi pavate cu piatra cubica si felul in care era luminat Colosseumul m-au facut sa zambesc si sa uit de tot ce se intamplase cu cateva ore in urma. M-am simtit de parca eram in alta lume, de parca eram intr-un vis si ma coplesise emotia intalnirii cu locul asta. Am uitat sa va spun ca imi place foarte mult istoria si mai ales Antichitatea m-a fascinat dintotdeauna. Tocmai de aia probabil orasul asta a avut un asemenea efect asupra mea. Eram in extaz pur si simplu, nu mai stiam la ce sa mai fac poze. Am trecut si pe langa Forumul roman si pe langa Arcul lui Constantin, apoi am urcat pe o straduta ingusta si inconjurata de pini si de leandrii albi. Apoi am ajuns undeva pe niste scari langa Colosseum de unde se vedea Via Fori Imperiali de sus si pe fundal arena impunatoare. Nu pot sa va descriu sentimentele pe care le-am avut in tot timpul asta. Dar zambetul de pe buzele mele ar fi putut spune tot.
Acum urmeaza alta parte interesanta. The fooooooood. Ne-am plimbat destul de mult pe jos pana am ajuns pe via Cavour la un bistro frumusel si cochet unde un nene simpatic ne-a asezat la masa. Si acum o sa ziceti ca va bag clisee, dar evident ca am comandat pizza (imi scapa numele) si Spaghetti alla Carbonara(pe care le-a comandat mum) impreuna cu un pahar de vin rosu. Cred ca am avut un orgasm culinar. M-am simtit de parca as fi mancat pentru prima oara asa ceva, fara sa exagerez cu ceva. Incredibil. Mancarea a fost unica si speciala iar vinul...pfoaaaa vinul a fost total diferit fata de ce am baut eu pana acum. Prima gura m-a lamurit. Dupa ce am sorbit putin din pahar, am simtit un gust demential pe care again nu pot sa-l descriu pentru ca nu am cu se sa-l compar, apoi a inceput sa ma arda pur si simplu. Ma simteam de parca as fi baut absinth. A fost aceeasi senzatie. 
Apoi, ne-am decis sa mergem incet incet spre hotel. Pentru asta trebuia sa ajungem la Tirbutina sa luam singurul autobuz care ne lasa la hotel. Zis si facut. Am ajuns la Tirbutina, unde am avut un soc. Well, impropriu spun soc, pentru ca ma asteptam la asa ceva, dar tot prima reactie pe care am avut-o a fost sa verific daca suntem la Roma sau in Ferentari. Bam, oameni vorbind romana si manele pe background.
Un italian pe langa noi vorbea singur si pot sa jur ca am auzit ceva de Romania si Ceausescu. Trecuse o jumatate de ora si autobuzul nu venise. Se stransese din ce in ce mai multa lume si se auzea romana din toate colturile.
Cele mai frecvente cuvinte erau "mancati-as", "gurita" si "haoleu". Cred ca ati ghicit deja. In fine, nu vreau sa intru in detalii cu asta. Ideea este ca pana la urma am ajuns si la hotel (altfel nu scriam ditamai review-ul pentru voi acum), intreaga, vie si nevatamata.
Ma asteapta maine o noua zi de drumetii si abia astept sa va tin la curent cu ce se intampla pe aici. Sper sa va placa si pozele pe care le-am pus, din 550 de poze am ales cateva care mi s-au parut mie mai reusite. Enjoy si daca aveti sfaturi please do tell! Chiar vreau sa aud de locuri noi de vizitat prin Roma si sfaturi de la cei care au mai fost. Hugs si pe maine.
