Trece vremea

Si da,trecea vremea asta asa de repede.Imi dau seama pe zi ce trece,de fiecare data cand ma uit la poze mai vechi,sau cand imi aduc aminte de ce am facut acum un an...doi...trei...si as putea continua lista.Mi-am dat seama ca nu regret nimic din trecutul meu.Dupa cum vorbeam zilele trecute cu prietenele la o cafea si una bucata tigara la Everest,nici un moment din viata nu trebuie regretat pentru ca toate se intampla cu un sens.Toate lucrurile care ni se intampla trebuiau sa se intample mai devreme sau mai tarziu sunt absolut convinsa de asta.Acum parca gandind la rece mi-e mai simplu sa-mi justific reactiile mele sau pe ale celor din jur,si asta pentru ca toti suntem oameni si orice e justificabil.E normal ca atunci cand se intampla ceva rau sa regretam ca am luat o anumita masura si sa blestemam si sa ne autocondamnam,e omeneste as putea spune.Dar peste ceva timp ne dam seama ca era inevitabil sa ocolim unele greseli.Si poate ca acele greseli capitale ne-au ajutat la ceva si ne-au facut sa ajungem ceea ce suntem acum.Buni sau rai,astia suntem noi si nu putem sa mai facem nimic pentru ca deja suntem niste oameni formati,si ma refer la gandire.Ma uitam cum se schimba oamenii.Oameni care erau diametral opusi fata de cum au ajuns momentan,dar hei astea sunt vremurile si nu pot sa spun ca o parte din mine nu se astepta la schimbari majore.Este dreptul fiecarui om sa se schimbe dupa propriul plac.Si eu am facut asta,si tu ai facut asta pun pariu.Dar de ce sa incerci sa te schimbi?Incearca sa fii mereu asa cum iti place pentru ca schimbarea nu o sa vina niciodata decat daca simti cu adevarat nevoia unei schimbari.Stiu ca se zice ca schimbarile aduc mereu ceva bun si nu pot sa contest asta sau sa aprob pentru ca sunt prea mica sa stiu cum stau lucrurile.Tot ce pot sa spun e ca nu regret nimic din ceea ce am facut.Poate ca as schimba unele lucruri din trecut,dar nu imi pare rau ca am trecut prin ele,am dobandit mai multa experienta,am invatat cum merge treaba si dobandesc mai multa experienta in ceea ce priveste viata.Zilele astea am invatat ca tot ce conteaza in viata e sa o parcurgi cu zambetul pe buze orice s-ar intampla.Sa-mi tin mereu prietenii aproape,pentru ca merita.Sa nu ma mai consum pentru fiecare lucru pentru ca e omeneste imposibil sa raman cu toata "tigla pe casa"(dupa cum spune Andreea) daca dupa fiecare greseala mi-as face remuscari de constiinta si m-as condamna.Asadar sunt fericita pentru ceea ce sunt cu tot cu defecte si calitati.Sunt Eu si le multumesc deloc care ma accepta asa cum sunt eu,Claudia Radau.


si ca sa inchei pe masura spun doar atat.

Dont' go wasting your emotion
Lay all your love on me...

Intre dezamagire si speranta

Anul asta e foarte diferit fata de ceea ce credeam eu ca o sa fie,din toate punctele de vedere.Imi pare rau ca mi-am pus sufletul pe tava in fata unor persoane ce credeam ca merita asta si poate ca nu au meritat.Stau si ma uit cum lacrimile curg pe caietul de matematica de meditatii.De ce e asa de greu sa am prieteni?Tineam minte niste promisiuni facute una alteia...candva in aprilie 2008 la everest.N-o sa uit niciodata ziua aia...n-o sa uit niciodata cuvintele pe care le-am spus.Si culmea,pentru mine nu au fost doar niste cuvinte.Pentru mine a inceput un nou capitol in viata mea de la acel moment.Din momentul ala voi ati fost ca niste surori pentru mine,si inca va consider asa.Nu consider ca am gresit cu nimic grav fata de voi in tot timpul asta,sau ca mi-am incalcat promisiunile in vreun fel.Am promis sa ne luam mereu apararea unei alteia,sa nu lasam pe nimeni sa intervina in prietenia noastra.Am promis sa ne iubim mereu,sa ne ajutam mereu una pe alta.Am promis ca vom fi prietene si dupa liceu,chiar daca va fi greu vom incerca sa ne pastram prietenia la fel.Nu pot sa uit in ce hal am plans in ziua aia toate trei de bucurie,si ma bucuram ca va am pe voi.Simteam ca sunteti singurele care tin la mine cu adevarat.Ala a fost cu adevarat un moment de fericire pura.Au trecut aproape 7 luni si chiar nu vreau sa cred ca s-a schimbat ceva si ca am lasat pe cineva sa intervina intre noi si sa ne influenteze.Vreau sa cred ca mereu am fost sincere una cu cealalta si ca ne-am iubit reciproc,ca inca mai simtim asta.Nu vreau sa se puna punct.Nu asa de repede,vreau sa fie la fel cum era,fara certuri,fara barfe,fara intrigi aiurea.Doar noi.Sa mai stam impreuna sa radem.Vreau sa spunem ce ne deranjeaza una la cealalta,fara ascunzisuri.
Tot ce pot sa spun e ca am nevoie de o pauza de la toate.Incet incet am senzatia ca toate se duc de rapa si chiar nu vreau sa cred asta.Vreau un pic de liniste sa imi pun gandurile in ordine si vreau se revina totul la normal.Va rog,daca cititi asta,ganditi-va la ce ne-am promis una alteia,ganditi-va ca am zis ca noi trei vom ramane mereu asa.Nu ma faceti sa cred ca au fost doar vorbe...

Care e treaba cu retinerile sau cu rusinea.

Am o mica mare problema.Mi-e rusine.Nu rusine.Am eu niste retineri in unele privinte pe care nu mi le pot explica.As vrea sa fac ceva,sau sa spun ceva unei anumite persoane si nu pot.Ma retine ceva.Rusinea?Frica?Probabil.Mereu incerc sa maschez ce simt.De cele mai multe ori.Ce pot sa fac?

Asta a sunat ca un anunt sau ca un mesaj pentru rubricile alea de femei/adolescente frustrate care cer sfaturi de la psiholog.Poate ca asa e,nu stiu.Cert e ca toata viata am pierdut atat de multe lucruri cu asta si continui sa pierd.Probabil sunt pe cale sa pierd chiar acum.Nu stiu cand o sa ma trezesc din asta si o sa-mi iau inima in dinti si o sa spun ce gandesc sau ce vreau.Poate pentru ca mereu mi-a fost teama de un refuz.Mi-a fost frica sa nu ma ciocnesc de ceva urat,ca dupa aia sa vreau sa dau timpul inapoi.Si culmea de multe ori nu am problema asta,la mine merge premiza "Totul sau nimic".Acum de ce nu se aplica?Poate pentru ca nu vreau "nimic".Vreau "Ceva".Asta in cel mai nefericit caz,pentru ca eu vreau "Totul".Poate ca asta a fost greseala mea mereu,am vrut ce nu am putut avea.Si tocmai de aia mi-e asa greu.Pentru ca am senzatia ca daca spun ce gandesc se strica tot ce a fost pana acum,si ma aleg cu un mare "nimic".Pe de alta parte ma gandesc ca e mai bine sa tac din gura si sa las totul sa-si urmeze drumul firesc cu speranta ca va iesi "Totul".Momentan am "ceva".Cele mai grele sunt momentele in care am senzatia ca pot sa imi iau inima-n dinti si sa spun ce vreau,dar totusi ceva se intampla si nu iese cum trebuie,sau nu iese deloc.Sau daca iese,iese prost,sau nu se intampla nimic,sau nu primesc nimic inapoi,asta la figurat bineinteles.Ma refer la o reactie.
Am observat de multe ori ca reactiile persoanei respective ma fac sa-i spun ce vreau sa-i spun.Daca observ reactii "pozitive" sa spun asa,atunci am mult mai mult curaj decat daca vad un comportament "neutru".Sunt cam aiurea,stiu.Si totusi...ce ma fac?

Doar vorbe

Nu am mai scris ceva relevant de ceva timp.As vrea sa cred ca pot face asta dar nu sunt foarte sigura.Sa incep sa povestesc iar despre starea mea?Ma tenteaza dar nu cred ca o voi face.As scrie despre faptul ca imi pare rau ca am dezamagit o prietena.As scrie despre faptul ca mi-am satisfacut curiozitatea partial in legatura cu o persoana.Partial.As scrie faptul ca vremea asta ma moleseste si ma face sa vreau sa stau intr-una in casa.As scrie despre faptul ca pe zi ce trece ma dezamagesc din ce in ce mai mult unii oameni pe care ii consideram prieteni.Dar nu cred ca o sa scriu nimic,pentru ca nu o sa-mi pot duce ideile pana la capat.

Una peste alta sunt fericita cu ce am,chiar daca mereu o sa-mi doresc mai mult,imi place si ce am.Mai sunt fericita pentru un motiv pe care totusi nu vreau sa-l pomenesc,dar m-a binedispus macar pentru moment.Cam atat.Acum cred ca ma bag la "House MD".Pa

You,always you

When I look into your eyes
I can feel the sun come rise
it seems like you give me the things I i hane been missing in my life, the things I give up for search cause I thought things i'm not going to find,
but how could I find when there's no light in my nights, I´m Saying how could I find when there're just clouds and no sunshine
you fill me up with joy and every moment's a surprise
you set me free from Babylon, you make me leave this place for miles
you´re no illusion, so no you are the truth,
never forget
It´s you always you, you always you, you always you,
na na na na na na na yeah, mhhh It>'s you always you my sweet dream

yes you are my earth and you make me give birth to melodies and thoughtsenliven by your love
I am a global villager but you give me home
wherever I may wander wherever I may roam
while I write this ya song the world around me dissapears
I dip into my thoughts and I say this ya noiseless praier
lord of lors and king of kings, say ...

conquering lion, Jah Jah almighty one who arts in the mount Zion
I beg you: guide and protect the woman me calls queen of queens and dream of dreams as an reflection of Patrice.
You're right the words district the sense but I think you know what I mean,
I mean what I really mean, when I call you my sweet dream..
na na na na na na na yeah mhhh it's you always you my sweet dream

(Patrice-"You always you")


Una dintre cele mai frumoase melodii pe care am ascultat-o vreodata.Versuri frumoase,melodie frumoasa,tot.Chiar nu stiu ce as putea sa completez,sau ce as putea sa mai spun.Versurile zic totul.

Am ras

Da,noaptea trecuta am ras.Muuuuult de tot.Aveam atata nevoie de asta,de nebuniile pe care le-am facut incat nici nu imi dadeam seama.Stiam ca lipseste ceva.Simteam asta,si s-a vazut in starea pe care am avut-o zilele astea.Si cand ma gandesc ca totul s-a schimbat dupa o noapte.O noapte cu niste oameni speciali,oameni care m-au facut sa traiesc din nou cum imi place.Am ras,am cantat,am zambit,am baut,am mers de nebuna pe strazile Bucurestiului avand cea mai buna companie,am vazut persoane de care imi era dor,am vazut iubire,am simtit iar cum e sa fii fericit.Am vazut artificii.Parca bubuiau dupa ritmul inimii mele.Simteam ca la fiecare bubuitura la fiecare lumina sunt si mai fericita.Mi-am amintit si de trecut,m-am gandit si la prezent si cel mai important,am zambit cand am privit inspre viitor.Mi-am dat seama de un lucru.Viata e prea frumoasa ca sa fie stricata de maruntisuri care da,probabil in prezent par importante si ne macina incet incet.Dar nu sunt.Sunt niste mofturi,nu mofturi...sunt niste chestii aparent vitale dar fara de care putem trai,macar pentru o perioada.Mi-am mai dat seama de inca ceva.Dragostea nu ne loveste,nu o gasim,nu ne-o baga nimeni pe gat.Dragostea o traim in fiecare zi.Mhm,chiar am dreptate.Gandeste-te bine.O sa vezi ca in fiecare zi iubesti.Fiecare om iubeste chiar daca nu isi da seama sau vrea sa ascunda asta.Cel mai frumos e atunci cand ne dam seama de asta,ne pune un zambet pe fata atunci cand avem nevoie cel mai mult de asta.Eu mi-am dat seama ca intr-adevar sunt indragostita.DA!Nu mi-e rusine sa recunosc.Numai ca aseara mi-am dat seama de asta...mereu am fost indragostita.De cine?Mai degraba de ce.De Bucuresti.Bucurestiul va ramane mereu prima mea dragoste.Dragostea aia neconditionata si eterna pe care n-o voi capata niciodata de la altcineva.Avem si momente de afectiune.Cand imi pun castile in urechi si plec sa ma plimb,admir.Il admir...asa agitat cum e,asa murdar,asa poluat cum e...e frumos.Totul e special aici.Aici am trait cele mai frumoase momente din viata mea.SI culmea...chiar aseara de Ziua Bucurestiului mi-am dat seama de asta.

Te iubesc,Bucuresti.

Confuzii

De ce oare oamenilor le e frica de sentimente?Mereu m-am gandit la asta.E asa de greu sa ne exprimam pe bune sentimentele?Din ce am vazut nu putem sa fim sinceri nici macar cu noi insine.Si chiar daca suntem,de ce nu ne putem exterioriza?

Nu stiu ce am azi.Am un blocaj,nu mai pot sa scriu.Adica pot,dar nu vine de la sine,trebuie sa ma gandesc de doua ori ce sa scriu si daca e bine.E ciudat.Am un sentiment ciudat.Poate ca e de la vreme.Imi induce o stare de melancolie,de nostalgie,de visare.Totusi simt nevoia sa fac ceva nebunesc.Ceva de care sa-mi amintesc mereu.

In alta ordine de idei simt ca s-a schimbat ceva.Nu stiu ce.Parca nimic nu mai e la fel.Totul ma deruteaza.As vrea sa fie mai simplu cateodata,desi stiu foarte bine ca viata nu e deloc floare la ureche,din contra.Viata nu ne iarta pe niciunul.Ne loveste cand ne asteptam mai putin.Am invatat de curand ca exact cand suntem fericiti si credem ca totul e perfect,atunci primim o lovitura.O lectie as putea spune.Ne pune la loc cu "botul pe labe" si ne reaminteste ca viata nu e distractie.Problema este ca eu nu tin cont de asta.Nu vreau sa accept ca viata inseamna suferinta si tocmai de aia incerc sa profit de fiecare zi la maxim si sa ma distrez.

Aseara cineva m-a pus sa aleg:"love or fun?".Le vreau pe amandoua.Nu concep una fara cealalta.Mereu am spus,imi place sa iubesc si imi place sa fiu iubita.Un sentiment care merita trait macar o data in viata.O relatie nu poate sa reziste cand nu exista un strop de nebunie acolo.Ceva care sa mentina interesul.Ceva care sa alunge plictiseala,pentru ca daca e sa nu suport ceva intr-o relatie e rutina.Si minciuna,dar nu am de gand sa vorbesc despre asta acum.Rutina distruge o relatie.Fiecare zi merita traita altfel,nu la fel.Surprizele ne fac viata mai incitanta mai palpitanta.Ah am nevoie de asta.Vreau sa zambesc iar :)

Sunt multi nebuni liber si asta e un lucru bun
Si eu la randul meu tre sa fiu un pic nebun.
Sunt un ciudat intr-un ciudat in sec. douazeci si unu
Nori de fum si praf ma imipiedica sa ii simt parfumu'.
Daca tot nu am ce imi doresc,
Nu imi doresc,
Sa nu ma opresc
Si acele teste cam ciudate ma fac sa zambesc.

Pentru ca e greu

Da...e foarte greu sa ai incredere in oameni.Increderea e cea mai grea de dobandit si problema e nu din cauza asta.Problema se datoreaza faptului ca e si mai greu de mentinut.Se intampla zilnic atatea lucruri care nu ne-am fi gandit niciodata ca se vor intampla.Lucruri care conteaza si care ne influenteaza deciziile aparent minore.Cel mai rau e sa primesti o lovitura de la o persoana pe care o consideri prietena.Nu ma refer la necunoscuti,ci la cei de langa tine care ar trebui sa conteze.Viata e grea sunt de acord cu asta si m-am obisnuit,cred ca toti ne-am obisnuit cu loviturile vietii,dar asta este una dintre cele mai mari lovituri,sa te raneasca cineva drag,cineva care a contat pentru tine,pe care l-ai ajutat.Si cum te rasplateste?Te "injunghie" pe la spate.Poate ca am exagerat prin propozitia asta,dar cam asa privesti totul cel putin in momentul in care se intampla.Si nu ma intelegeti gresit,niciodata nu am facut un bine ca sa primesc ceva in schimb.Nu mi-am dorit decat sa fiu iubita si sa arat ca imi pasa.Nu am vrut decat un strop de recunostiinta,nimic mai mult.Am vrut sa simt ca am prieteni,sa simt ca pot sa ma bazez pe cineva cand am nevoie,chestii marunte dar totodata extrem de importante.Sa pot sa stiu ca exista cineva acolo care imi ofera un zambet si o atingere calda cand stiu ca am nevoie.Cateodata asta e cel mai important,nu chestiile materiale.Da,banul intretine dar nu face fericit pe nimeni.Daca nu ai cu cine sa imparti fericirea tot degeaba mi se pare.Prietenii nu se cumpara,prietenii adevarati sunt acolo si la bine si la rau.Cand faci o greseala,te iarta si merg mai departe,pentru ca totul se iarta.Aproape totul.Ranchiuna sau razbunarea,sau supararea nu-si au locul intr-o prietenie.In momentul in care apare ceva se discuta.Nu se ignora,nu se trece cu vederea,nu se merge mai departe.De asta ne-a dat Dumnezeu gura,sa putem sa ne rezolvam problemele.Ce mi-a venit sa scriu despre asta?Pur si simplu.Nu mi s-a intamplat mie.Am simtit nevoia sa-mi spun parerea despre prietenie si despre dezamagiri legate de asta.


In alta ordine de idei e greu sa iti faci sperante ca dupa un pic timp sa iti dai seama ca iar te-ai imbatat cu apa rece,ca iar esti fraier si ca iar ai tu ceva.Si cu asta am pus punct.


O noua zi,cine poate stii cum va fi dar tu nu mai speri
Cand vezi ca totu`i la fel incepi sa crezi ca si maine va fi ca ieri,ca si azi
si incepi sa`ti spui ca nu`ti pasa, doar ca sa
poti trece peste problemele care nu te mai lasa
si te apasa,cand acasa

Acest vers t`il dedic,doar daca intelegi ce zic
Daca din tot ce ai,cel mai scump lucru nu costa nimic
Daca ai simtit intr'un timp,ca toata lumea te priveste
dar,toti trec pe langa tine si fiecare om te ocoleste
Este-o lume plina de rechini esti doar un peste
Tine minte'atunci cand vezi ca oriunde mergi te loveste

Aceleasi necazuri,cacaturi...aceleasi porcarii
Te simti de parca ai trai mereu aceeasi zii si
Degeaba tot incerci sa scapi,nu poti sa fugi
De toate aceste ganduri ce`ti fac noptile prea lungi

Observatii

Azi m-am plimbat prin Petrosani.Mi-am bagat castile in urechi,si am inceput un mic traseu prin oras.M-am gandit ca pot strabate orasul in o ora maxim 2 la marimea lui.Poate vad chestii interesante,ceva diferit de Bucuresti.Ei,m-am inselat.Legea din Bucuresti se aplica si aici.O mica imitatie de mall si aici unde se aduna toate "VIP"-urile imbracate in hainele cele mai bune,stau la o cafea,sau la o apa plata cu lamaie.Animal print,genti lacuite tinute pe antebrat,tocuri de 10 cm,blonde vopsite si manjite cu ruj rosu mai multe decat trebuie.Nu critic,observ.Am observat ca dupa ora 19 toate micile pitzipoance ies imbracate cu fuste pana la fund si cu pantofi cu toc si se plimba pe strada principala brat la brat cu prietena lor sustinandu-se reciproc(grea treaba asta cu tocurile).Si cum trec baietii pe langa ele incepe chicotitul si zambetele seducatoare ca poate poate...Dar nu.Daca nu in seara asta,lasa ca poate maine le baga vreun "boss" prin tufisuri.Dar nici o problema a doua zi o luam de la capat.In fine.

Alta chestie pe care am observat-o.Aici sunt mai multi cocalari decat in Bucuresti.De ce nu se muta toti aici?Chiar ma mira,credeam ca prin Ardeal,Banat oamenii sunt mai destupati la minte.Si inca nu ma indoiesc de treaba asta.Am fost prin multe locuri si am vazut ca oamenii sunt altfel decat in partea de sud a tarii.Numai ca sunt cam multe exceptii pe aici.Ori s-au luat dupa moda,ori chiar le place,chiar nu stiu.Aradul mi se pare superb.Si ca oameni,si ca oras.Il iubesc.Ca si Brasovul.Oameni normali,oameni deschisi si care chiar zambesc,nu se incrunta.Oameni politicosi si saritori.De asta imi place Ardealul.Chiar cred ca oamenii sunt altfel.Aerul e altfel.O fi in aer ceva.Si cu asta am incheiat ca m-am descarcat.

I love you.

Am mai avut o data un articol despre asta.Dar am vazut aseara un episod din Grey's anatomy care mi s-a parut foarte special.Mai ales dialogul pe care il voi scrie un pic mai jos.Foarte relevant si un dialog pe care nu l-am auzit niciodata pana acum.Mereu cu totii ne-am plans ca nu ni se zice "te iubesc" atunci cand ar trebui sau mai bine zis,atunci cand vrem noi.Nu e chiar asa cum pare.Nu inseamna ca o persoana nu ne iubeste,sau nu tine la noi daca nu zice mereu te iubesc sau daca nu zice cand vrem noi.Trebuie sa o spuna cand simte.Trebuie sa insemne ceva.Cuvintele astea nu au fost inventate sa ne simtim noi mai bine.M-am exprimat gresit.Nu cuvintele.Sentimentele.Cuvintele sunt auxiliare,optionale si totodata vitale pentru noi dar trebuie sa fie mereu insostite de sinceritate si de simtire.Nu asa....goale.In fine,acum o sa transcriu aici dialogul dintre Callie si George.Sunt curioasa ce parere o sa aveti despre ce spune George.

(Callie)"I said I love you .I said it out loud to your face and ever since you...I've never said that to a guy before,never!And now I an just this idiot who says <I love you> and get's avoided."
(George)"I'm not avoiding you.I promise."
(Callie)You're gonna say it back?"
(George)"No."
(Callie)"Humiliating.George...let me go!"
(George)"Stop fighting me.If I say it back now you know I'm just saying it because you said it to me.When I say <I love you> I wanna meen it because...you just gonna give me some time to meen it."
(Callie)"I hate that I'm so into you..."

Daca vreti sa vedeti dialogul sau sa il auziti intrati aici http://www.youtube.com/watch?v=bN1UqeS01_o