Acum sa trecem la treburi mai serioase si sa va relatez ziua de vineri si cu ce peripetii am avut inainte de plecarea din Italia. Inainte sa ajungem la gara sa lasam bagajele ne-am mai ratacit putin cu bagajele, dar asta este mai putin important. Am fost la Basilica di Santa Maria Maggiore in prima faza. Nu am ramas prea impresionata, again (chiar nu ma declar o mare fana a bisericilor catolice dupa cum spuneam si in posturile precedente). Cam toate arata la fel si sunt doar cateva dintre ele care au ceva cu adevarat special si marcant. O sa pun cateva poze cu biserica sa vedeti cam despre ce vorbesc.
Urmatoarea oprire a fost la Basilica Santa Maria in Trastevere. Cred ca aici e locul meu preferat din Roma. In tot orasul asta agitat am gasit in sfarsit o oaza de liniste, un loc in care poti sa te reculegi in mijlocul unei piatete cochete, la "poalele" unei fantani cu razele soarelui mangaindu-ti usor fata. I felt like home, I felt peaceful for the first time this year. Chiar am putut sa imi golesc mintea pentru cateva secunde complet si sa reusesc sa nu ma mai gandesc la absolut nimic. Am putut sa zambesc cu adevarat fara sa ma gandesc la probleme, la griji sau la solutii. A fost genul ala se moment pe care il asteptam de ceva vreme, relaxarea la care speram de atat de mult timp. Si uite ca intr-un final, in ultimul ceas am capatat-o.
Biserica este cea mai veche din Roma, si ceea ce o face speciala este ca nu a fost renovata absolut deloc de la construirea ei, decat consolidata.Se spune ca pe locul pe care a fost construita biserica a inceput sa curga ulei de masline in ziua in care Iisus Hristos s-a nascut, un semn pentru credinciosi. In biserica in stanga altarului se afla o columna care marcheaza punctul in care a inceput sa curga uleiul.
Din pacate, ceva a trebuit sa strice momentul asta. Fix cand am ajuns la poarta bisericii am observat doua tiganci care cerseau, bineinteles fiecare in colturi diferite, pe teritorii diferite. Deodata in linistea de acolo cele doua femei au inceput sa se certe si sa urle pana cand au inceput o bataie in cel mai serios mod. Baston in cap, par smuls, una din ele scuipand-o pe cealalta, injuraturi in romana/tiganeasca/italiana...tot tacamul. Asta pana cand cineva a chemat Carabinieri si cele doua femei s-au cărăbănit cu stil din fata bisericii. Din fericire pentru mine, am reusit sa imortalizez momentul K1 la care am fost martora. 
In rest, tot ce pot sa va spun despre locul asta, este ca e magnific. Te simti de parca intri in alta lume. Un loc la fel ca in filmele vechi in care imi doream cu ardoare sa ajung. Cladiri cu zidurile acoperite de iedera, strazi pavate cu piatra cubica, o fantana ce vegheaza permanent in piata, mici bistro-uri pe margine si oameni care se relaxeaza pe marginea fantanii.
Cat am stat pe marginea fantanii si am savurat o felie de pizza, m-am lungit frumos pe trepte. La bataia vantului mai simteam cativa stropi fini de apa pe fata de la fantana. Stiti senzatia aia in care stati langa o fantana fix in partea dinspre care bate vantul si inchideti ochii si simtiti cum picaturi fine va acopera toata suprafata pielii? Mai bine zis ati fost vreodata cu barca in Cismigiu si v-ati asezat langa fantana doar sa simtiti senzatia respectiva? Eu da. Si e extraordinar. Trebuie sa incercati asta neaparat. Mie una mi-era dor. 
Acum sa iesim putin din starea de melancolie si sa va povestesc ceva putin mai amuzant. Amuzant acum, pentru ca in momentul respectiv panica mai mare nu am mai simtit niciodata. Dar pentru ca faptul e consumat, acum pot sa fac haz de necaz. Asa ca here we go. Am ajuns si la aeroport intr-un final, cam cu doua ore inainte. Am facut check-in-ul, neinteresant, avionul pleca la 18.50, asa ca trebuia sa fim la poarta de imbarcare la 18.20. Boooon. Stupid stupid m, and my smart smart mum nu ne-am gandit ca aeroportul de la Fiumicino este foarte mare. Prea mare. Asa ca am stabilit ca avem timp de o cafea. Wroooong. Nu aveam timp. Pe la 18.05 ne-am pus si noi la imensa coada de la security check. Cam pe la 18.20 eram tot acolo. Panica. Cand in sfarsit am scapat de paza am inceput efectiv sa alergam prin aeroport. Fix cum vezi in filme. In filmele alea cheesy cand alearga aia prin aeroport sa prinda avionul. Nu exagerez cand spun ca am alergat cu bagajele dupa noi cel putin vreo 2 km. Ceeeeel putin. Si am coborat etaje, am urcat etaje, am ajuns chiar la un tren care ne ducea dintr-un corp al terminalului in alt corp la o mare departare. Se facuse deja 18.40. Deja ma vedeam pe culoar si la capat...no airplaine. Panica si mai mare. Maica-mea era de-a dreptul disperata, deja vedea cum urma sa dormim in aeroport. Si sincer, si eu. Dar in momente de genul asta prefer sa imi pastrez calmul pe parcurs si daca la sfarsit se termina prost, atunci devine nasol. Chestii sparte, plansete, tigari multe...you don't wanna see me there. Dar macar in timpul unei crize am calitatea de a ma autocalma. Si cand ii vad pe altii in jurul meu ca se agita mi-e cam greu sa fac asta. Asa ca a fost un chin. Abia la 18.45 am ajuns la poarta de imbarcare, niste oameni ne-au verificat biletele si da-i si alearga pe culoarul spre avion. Aaaaaaaleluia! La capat, am vazut o stewardesa care se uita cu un zambet pe buze spre noi...jur ca m-am simtit de parca am vazut luminita de la capatul tunelului. Imi si venea sa o intreb: "Tanti, te cheama Luminita? Tocmai mi-ai facut ziua mai frumoasa!". Din fericire nu am facut-o. Dar din panica totala in care intrasem mi s-a latit brusc un zambet imens pe fata si am rasuflat usurata. Atunci mi-am promis ca data viitoare o sa fiu inainte cu 4 ore la aeroport sa ma asigur ca nu o sa mai trec prin asa ceva. Never never again! Oricum, cred ca daca in momentul ala ne filma cineva si ne punea pe youtube cred ca ajungeam celebre pentru fetele pe care le aveam si pentru felul in care alergam. Priceless
O mica concluzie cu privire la escapada mea in Roma...A fost frumos, as mai merge, dar categoric as gasi un hotel in centru, undeva cu vedere la Fontana di Trevi si as avea grija sa stau mai mult timp cu un pahar de vin pur si simplu sa ma uit la lume si sa profit de frumusetea arhitecturii. A doua oara nu este de vizitat, a doua oara este de savurat. Si intr-o zi asta am de gand sa fac. Am de gand sa o iau pe domnisoara Cora asa cum i-am promis si sa mergem doar noi doua ca fetele intr-o excursie. It's a promise!
Asa ca va recomand sa vizitati Roma, sa va inarmati cu rabdare si cu incaltarile potrivite si sa porniti intr-o excursie printr-un oras superb. Il recomand sa il puneti pe lista cu locuri de must-visit. Acum v-am pupat, copii. Ma intorc la chestionarele mele pentru permisul auto. So wish me luck! :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu