When in Rome, part four

Hello hello! Azi sunt un strop mai fresh ca ieri asa ca o sa va povestesc putin zilele de ieri si de azi. Mai mult de ieri si mai putin de azi.

Ieri a fost o zi foaaaaaaarte lunga si foarte obositoare. Dupa cum ati vazut din pozele de ieri, am ajuns pe la Vatican si la Basilica di San Pietro. Am plecat frumos cu autobuzul spre statia de metrou Termini de unde trebuia sa luam metroul spre Vatican. Normal, ne-am urcat in vestitul autobuz 135. Panica. Eran plin. De tigani. Absolut plin. Carucioare peste carucioare, saci de rafie, pungi, copii, manele, putoare, tot ce vrei si ce nu vrei, si asta pe gratis. Am rabdat, am primit coate in coaste si roti de la carucioare in fund, dar am strans din dinti si am mers mai departe. Booon. Ajungem intr-un final si la Ottaviano (statia de metrou pentru Vatican) si pornim spre muzeu. Deja ma pregatisem sufleteste pentru o coada interminabila si pentru cel putin 2 ore de stat in picioare doar la coada, dar surprinzator a mers destul de repede tinand cont ca fiind ultima duminica din luna, intrarea era libera la Vatican. Am stat la coada cam jumatate de ora, maxim dupa care am intrat in muzeu. A fost frumos, nu cum ma asteptam, dar frumos. Am vazut si Capela Sixtina si am reusit chiar sa fac o poza pe sub mana in timp ce toti baietii din costume de acolo tipau "NO PICTURES!!!". Chiar mi-a placut, a fost un sentiment priceless sa vad picturile de acolo si tot respectul pentru Michelangelo care are niste lucrari superbe.

 Altceva, mi-a placut foarte mult Bernini ca si sculptor. Foarte multe monumente din Roma sunt facute de el. Si chiar a fost un artist desavarsit, atat sculptor cat si pictor. Sculpturile lui au o expresivitate extraordinara si sunt atat de realist savarsite incat chiar ai senzatia ca omul din piatra din fata ta este adevarat si iti transmite fiecare emotie pe care o traieste. Am sa pun mai jos o poza cu o lucrare facuta de el (o sa iau poza de pe net).

Dupa Vatican ne-am dus sa vizitam Basilica di San Pietro. Cred ca a fost cel mai frumos punct din toata excursia de pana acum. Am vrut sa ajung sus sus de tot, la dom, deasupra cupolei basilicii, si asta am facut. Nu au contat cele 570 de scari urcate, si nici faptul ca nu aveam aer, sau ca scarile au fost prea inguste, a contat doar privelistea pe care am vazut-o sus acolo. Cand am ajuns in sfarsit sus, aerul rece m-a plesnit pur si simplu peste fata si atunci am vazut Roma asa cum este ea. Atunci am vazut ce oras frumos am in fata si cat de mare este. Am tras aer in piept, am zambit si am facut multe multe poze pentru mine. Apoi doar am stat acolo sprijinindu-ma de balustrada si m-am gandit la tot...la absolut tot. Parca totul avea sens, toate intrebarile aveau cate un raspuns si eu nu mai aveam nici o dilema. Totul functiona asa cum trebuia. Asta clar a fost punctul culminant din excursia mea la Roma, nu stiu daca o sa mai vad ceva care o sa ma faca sa simt ceva mai mult decat am simtit acolo sus. But it's worth a try, anyway. 

Poze cu scarile si cu privelistea am pus ieri. Sper ca v-au placut.

Dupa San Pietro si Vatican, ne-am mai plimbat putin prin zona pe la un bazar, am mancat ceva si am gasit cea mai buna inghetata de pana acum. Mai buna decat celelalte doua de alaltaieri daca se putea. Am gasit 2 arome: Cubano (cu rom, prajituri si vanilie) si o alta aroma Zabaione (facuta cu un vin dulce de Marsala). Si da, sunt constienta ca ambele contin aroma de alcool, dar inghetata asta a fost mica mea placere vinovata. Again imi pare rau ca nu le-am facut poza, dar promit, la urmatoarea fac poza.

Seara, am ajuns in statie iar la 135 (stiu ca deja incepeti sa va plictisi de subiectul asta, dar faza asta e de povestit clar), ma urc in autobuz, ma asez pe scaun, dupa care aud o voce de femeie urland "HAIDI BAAAA" si vad un copil de maxim 4 ani zburand in autobuz si cazand pe jos. Literalmente zbura. Il aruncase maica-sa. Dupa care a sarit si ea repede in autobuz probabil sa nu plece fara ea. Dar nu am inteles logica...era ok daca pleca autobuzul cu copilul si fara ea dar Doamne fereste sa nu fie copilul in autobuz. What the fuck?! Saracul copil incepuse sa planga si aia radea ca proasta. I was in shock. Nu stiu ce incerca sa faca femeia aia.  

Cam asta s-a intamplat ieri. De azi nu prea am ce sa va povestesc pentru ca am fost putin la shopping in Porta di Roma, ca deh, se impune. Inainte de asta am fost la Biserica Santa Maria di Angelo si la termele lui Diocleziano unde ma asteptam sa vad ceva amenajat, niste ruine bine pastrate, cand colo cand am ajuns mare mi-a fost mirarea cand am vazut sticle de bere, conserve, pungi si prezervative, cu toate ca ruinele erau imprejmuite de un card inalt. Se pare ca nu numai la noi se intampla lucruri de genul asta. 

Aaaaaa, si nu v-am zis nimic de restaurantul Dino & Toni pentru ca era inchis cand am ajuns noi acolo, din pacate. Sper sa mai mergem o data pana sa plecam oricum.

Si acum pe maine pentru ca ma asteapta o zi cu "iz" antic pe via Appia Antica si pe la catacombe (multumesc Teo pentru sfat).

P.S. Mi-e dor de: Madalache (♥), Cora, Bogdan, Teo, Mada, Drag, Cerasela, Iulia, Andreea, Mihaela, Ancuta, Teo Radulescu si multi altii. 

When in Rome, part two

Buona sera,
mia cara! E vremea pentru update-ul de azi. Today was a beautiful day. Primul lucru pe care l-am facut a fost sa ne pierdem prin oras, evident. Aveam o rezervare la ora 9.00 pentru Galeriile Borghese, pentru muzeu si pe site scria ca trebuie sa ajungem cu jumatate de ora mai devreme pentru a ridica rezervarea. Buuun, ne-am bajbait pe la metrou, prin autobuze si intr-un final am gasit statia de metrou cea mai apropiata de destinatie, Spagna. Dupa alergat prin gradinile Borghese, ajungem si la muzeu. Coada mare, lume multa. Ca sa vezi noroc, le cazusera sistemul oamenilor si nu puteau sa vada rezervarile facute (Ideea este ca nu puteai sa vii sa cumperi bilet pe loc, trebuia sa iti faci rezervare din timp) asa ca au anuntat ca sa ramana la coada doar oamenii cu rezervari si au inceput sa bage lumea de la coada. Ajungem si noi la casa, ne intreaba cate persoane suntem, ne da biletele si pe urma spune "Next". Ceva dubios aici, am crezut ca trebuie sa platim acolo. Ok, poate mai e vreun loc unde se plateste. Peste 10 minute ajungem si in muzeu insa nimeni nu ce-a cerut banii. Moment in care imi pica fisa, realizand ce s-a intamplat. Erau doua feluri de rezervari si anume cele platite in prealabil sau cele care se platesc direct acolo. Numai ca noi nu am stiut asta si avand in vedere ca sistemul lor era picat nici ei nu au zis nimic. Si ca sa-l citez acum pe Bogdan, tocmai am fentat sistemul azi cu exact 30 de EURO, fara intentie in orice caz.

De aici am pornit spre piazza di Spagna la vestitele trepte spaniole, un monument al elegantei in Roma. Cred ca aici este unul dintre cele mai frumoase cartiere din Roma. Case vechi, o arhitectura speciala, culori de toate felurile si o inghetata dementiala!!! De la capatul scarilor, de sus, se vedea toata Roma, inclusiv cupola de la Vatican. It was breathtaking indeed. Si scarile in sine erau superbe, dar pline de oameni care isi trageau suflul si priveau la agitatia din piazza di Spagna, sau faceau poze, sau poate doar incercau sa isi gaseasca un moment de liniste in toata agitatia de acolo.

Anyways, tot aici am gasit o gelaterie dementiala. Normal ca nu am putut sa rezist si mi-am luat un cornet cu 4 cupe: Stracciatella, tiramisu, mango si capsuni. Imi pare rau ca nu am putut sa fac poze, dar in agitatia de acolo am ales sa nu imi mai scot aparatul foto, din lene, motive de siguranta si in plus abia asteptam sa gust inghetata.

Urmatoarea oprire a fost Fontana di Trevi. Dupa multe cautari am gasit-o in sfarsit, ascunsa printre niste stradute inguste si ticsite cu magazinase pentru turisti si pizzerii care mai de care mai cochete. Este mult mai mare decat mi-as fi imaginat, ce-i drept. Oricum primul instinct pe care l-am avut cand am zarit-o a fost sa zambesc si sa imi amintesc de La Dolce Vita lui Federico Fellini, de momentul in care Anita Eckberg intra in fantana si se plimba nonsalant, sau de Roman Holiday cu Audrey Hepburn si Gregory Peck. Superb loc, dar prea multa lume. Trebuia sa ai putin noroc sa gasesti un locsor sa te asezi si tu sa asculti sunetul apei. Tot aici, am gasit alta gelaterie (yeah, I'm a gelato fan) si mai buna decat prima. Aici mi-am luat un cornet cu 2 cupe: Nutella si alune. Cea mai buna inghetata din viata mea fara indoiala.







Apoi ne-am dus la Tirbutina sa luam autobuzul spre hotel sa apucam sa ne odihnim putin, dar stupoare, intram in vestitul 135 si jumatate de autobuz era plin de compatrioti. Nu stiu cum sa le zic altfel sincer. Cam 15 oameni, cam asa ceva. care vorbeau tare, unii ascultau manele la telefon, altii povesteau cati bani au facut. Real nice, ce pot sa zic. Dar dupa vreo 5 statii, toti au coborat in acelasi loc.






 Macar nu ne-am intersectat in alt fel. Oricum pot sa zic ca Roma e plina de romanii, am auzit foarte multi vorbind romana, si nu erau turisti, oameni in metrou ducandu-se la serviciu, sau ca in autobuzul de care tocmai vorbeam, sau azi la metrou am auzit si un "bagami-as ii sparg fata". Ce sa zic, romanii au cucerit Roma. Dar surprinzator, nu asta






ma deranjeaza cel mai mult aici, ci indienii. Da, e plin de indieni care vand absolut ORICE fara sa exagerez in vreun fel. De la genti, portofele, suveniruri, mancare, tablouri, poze, esarfe, flori la trepiede pentru aparatele foto. Si nu asta e enervant, ci faptul ca nu te lasa in pace, te agaseaza pe la orice colt, iti baga marfa in fata si daca reusesti prin vreo minune sa scapi de el, dupa colt te asteapta altul. Joy.

But all in all acum chiar pot sa zic ca iubesc Roma ca oras. Mi-ar placea totusi sa il vizitez iarna, sau intr-o perioada a anului cand e mai gol si pot sa savurez fiecare loc asa cum ar trebui, nu pe fuga.



Acum va zic noapte buna si ne auzim maine. Urmeaza sa merg la Vatican si am pe to-do-list un local excelent despre care am auzit si anume "Dino&Tony" unde am auzit ca nici nu te lasa sa te uiti pe meniu, doar iti aduc ei ce cred ca ti-ar placea si in afara mancarii excelente si rezonabile ca pret, mai ai si animatie prin jur. Proprietarii servesc, canta, zambesc. Sper sa fie fun si sa am ce va povesti. Va pup si pe maine :)