When in Rome, part two

Buona sera,
mia cara! E vremea pentru update-ul de azi. Today was a beautiful day. Primul lucru pe care l-am facut a fost sa ne pierdem prin oras, evident. Aveam o rezervare la ora 9.00 pentru Galeriile Borghese, pentru muzeu si pe site scria ca trebuie sa ajungem cu jumatate de ora mai devreme pentru a ridica rezervarea. Buuun, ne-am bajbait pe la metrou, prin autobuze si intr-un final am gasit statia de metrou cea mai apropiata de destinatie, Spagna. Dupa alergat prin gradinile Borghese, ajungem si la muzeu. Coada mare, lume multa. Ca sa vezi noroc, le cazusera sistemul oamenilor si nu puteau sa vada rezervarile facute (Ideea este ca nu puteai sa vii sa cumperi bilet pe loc, trebuia sa iti faci rezervare din timp) asa ca au anuntat ca sa ramana la coada doar oamenii cu rezervari si au inceput sa bage lumea de la coada. Ajungem si noi la casa, ne intreaba cate persoane suntem, ne da biletele si pe urma spune "Next". Ceva dubios aici, am crezut ca trebuie sa platim acolo. Ok, poate mai e vreun loc unde se plateste. Peste 10 minute ajungem si in muzeu insa nimeni nu ce-a cerut banii. Moment in care imi pica fisa, realizand ce s-a intamplat. Erau doua feluri de rezervari si anume cele platite in prealabil sau cele care se platesc direct acolo. Numai ca noi nu am stiut asta si avand in vedere ca sistemul lor era picat nici ei nu au zis nimic. Si ca sa-l citez acum pe Bogdan, tocmai am fentat sistemul azi cu exact 30 de EURO, fara intentie in orice caz.

De aici am pornit spre piazza di Spagna la vestitele trepte spaniole, un monument al elegantei in Roma. Cred ca aici este unul dintre cele mai frumoase cartiere din Roma. Case vechi, o arhitectura speciala, culori de toate felurile si o inghetata dementiala!!! De la capatul scarilor, de sus, se vedea toata Roma, inclusiv cupola de la Vatican. It was breathtaking indeed. Si scarile in sine erau superbe, dar pline de oameni care isi trageau suflul si priveau la agitatia din piazza di Spagna, sau faceau poze, sau poate doar incercau sa isi gaseasca un moment de liniste in toata agitatia de acolo.

Anyways, tot aici am gasit o gelaterie dementiala. Normal ca nu am putut sa rezist si mi-am luat un cornet cu 4 cupe: Stracciatella, tiramisu, mango si capsuni. Imi pare rau ca nu am putut sa fac poze, dar in agitatia de acolo am ales sa nu imi mai scot aparatul foto, din lene, motive de siguranta si in plus abia asteptam sa gust inghetata.

Urmatoarea oprire a fost Fontana di Trevi. Dupa multe cautari am gasit-o in sfarsit, ascunsa printre niste stradute inguste si ticsite cu magazinase pentru turisti si pizzerii care mai de care mai cochete. Este mult mai mare decat mi-as fi imaginat, ce-i drept. Oricum primul instinct pe care l-am avut cand am zarit-o a fost sa zambesc si sa imi amintesc de La Dolce Vita lui Federico Fellini, de momentul in care Anita Eckberg intra in fantana si se plimba nonsalant, sau de Roman Holiday cu Audrey Hepburn si Gregory Peck. Superb loc, dar prea multa lume. Trebuia sa ai putin noroc sa gasesti un locsor sa te asezi si tu sa asculti sunetul apei. Tot aici, am gasit alta gelaterie (yeah, I'm a gelato fan) si mai buna decat prima. Aici mi-am luat un cornet cu 2 cupe: Nutella si alune. Cea mai buna inghetata din viata mea fara indoiala.







Apoi ne-am dus la Tirbutina sa luam autobuzul spre hotel sa apucam sa ne odihnim putin, dar stupoare, intram in vestitul 135 si jumatate de autobuz era plin de compatrioti. Nu stiu cum sa le zic altfel sincer. Cam 15 oameni, cam asa ceva. care vorbeau tare, unii ascultau manele la telefon, altii povesteau cati bani au facut. Real nice, ce pot sa zic. Dar dupa vreo 5 statii, toti au coborat in acelasi loc.






 Macar nu ne-am intersectat in alt fel. Oricum pot sa zic ca Roma e plina de romanii, am auzit foarte multi vorbind romana, si nu erau turisti, oameni in metrou ducandu-se la serviciu, sau ca in autobuzul de care tocmai vorbeam, sau azi la metrou am auzit si un "bagami-as ii sparg fata". Ce sa zic, romanii au cucerit Roma. Dar surprinzator, nu asta






ma deranjeaza cel mai mult aici, ci indienii. Da, e plin de indieni care vand absolut ORICE fara sa exagerez in vreun fel. De la genti, portofele, suveniruri, mancare, tablouri, poze, esarfe, flori la trepiede pentru aparatele foto. Si nu asta e enervant, ci faptul ca nu te lasa in pace, te agaseaza pe la orice colt, iti baga marfa in fata si daca reusesti prin vreo minune sa scapi de el, dupa colt te asteapta altul. Joy.

But all in all acum chiar pot sa zic ca iubesc Roma ca oras. Mi-ar placea totusi sa il vizitez iarna, sau intr-o perioada a anului cand e mai gol si pot sa savurez fiecare loc asa cum ar trebui, nu pe fuga.



Acum va zic noapte buna si ne auzim maine. Urmeaza sa merg la Vatican si am pe to-do-list un local excelent despre care am auzit si anume "Dino&Tony" unde am auzit ca nici nu te lasa sa te uiti pe meniu, doar iti aduc ei ce cred ca ti-ar placea si in afara mancarii excelente si rezonabile ca pret, mai ai si animatie prin jur. Proprietarii servesc, canta, zambesc. Sper sa fie fun si sa am ce va povesti. Va pup si pe maine :)