Stare potrivita pentru Damian Marley

Doua dintre melodiile mele preferate de la Damian Marley.Imi pare rau ca nu se aud mai bine...Dar sunt superbe.Incercati sa le ascultati cu ochii inchisi si spuneti-mi ce vedeti.Sau cum va fac sa va simtiti.Daca aveti posibilitatea,luati-le de pe oDc sau ceva sa le ascultati la o calitate mai buna.

Hey!
Vexation of spirit is a waste of time
Negative thinking, don't you waste your thoughts
Verbal conflict is a waste of word
Physical conflict is a waste of flesh
People will always be who they want
And that's what really makes the world go round
Unconditional love is scarce
("Till shiloh I shall not forsake thee")
Now and forever more
Forever more, forever more...
YEAH!

[Chorus]
You see, you gave precious life to me
So I live my life for you...You...
You see, you've always been there for me
And so i'll be there for you...You...
("Till shiloh I shall not forsake thee")

[Verse 2]
Bless your eyes and may your days be long
May you rise on the morning when His kingdom come
Good deeds aren't remembered in the hearts of men
(.....Oooooooh)
Bless your eyes and may your dreams come true
May you rise on the morning when Jah kingdom come
Good deeds aren't remembered in the hearts of men
("Till shiloh I shall not forsake thee")
Now and forever more
Forever more...

[Chorus]
You see, you've always had faith in me
And so i'll have faith in you...You...
You've always been there for me
And so i'll be there for you...You...

Hey!
You've always been good to me
Even when i'm not good to myself
You've always been fair to me
Even when i'm not fair to myself
You've always done right by me
So I will do right by you...You...
("Till shiloh I shall not forsake thee")
You've always been there for me, mama
So i'll be there for you, papa
You've always been fair to me, brother
And so i'll be fair to you, sister
You've always had faith in me
And so i'll have faith in you...You..

You've always been good to me
You've always been to kind to me
You've always stood up for me
You've always been there for me
You've always been...oooooh
You've always been...oooooh
You always did care for me...yeh
You always did share with me...yeh
You always been true to me
And so i'll be true to you...

(Damian Marley-There for you)


And me and she we trampoose a lot
Several mornings she shampoos my locks
Always have my back she stand true to dat
Real type of loving, thank you for that
Yow...run barefoot without no shoes and socks
Cause she keep herself clean mi nah go catch no rash
And she love me for real mi nuh haffi have no cash
And any little thing from mi splish she splash
Yow...all this blinging it's like you forgot
Use cheddar as the bait den you recruit a rat
So we listen couple speech of Martin Luther chat
Dennis Brown, Bob Marley and some Super Cat
Yow...seem like she upside the duko shop
Cause she don't have a scratch it's only beautiful spot
When one duty start is when one duty stop
One nine to five, one five to twelve o'clock
You see me

[Chorus: Bobby Brown]
Beautiful
Here we go again
My love, you know
I will never let you go
My love
Beautiful
Here we go

[Verse 2]
And I remember when we met and we began dating
And everything was copacet' and we began mating
And then the way mi love her good, she gimme don ratings
Because mi style dem plentiful and ah nuh one way thing
And she get belly full and ah nuh pot scrapings
And the closer we become the more she gravitating
Until we buckle down and there is no escaping
Now it typically became an everyday thing
Regularly, physically communicating sexually, scientifically penetrating
Until she start spiritually resonating
Ah so mi know she real and seh she ah nuh play thing
She is the only Queen, the King is designating
And so mi seal the deal I am negotiating
I know it's kinda deep but keep on concentrating
Cause Jazzy lay di beat and I am clearly stating

(Damian Marley-Beautiful)

Ma doare burta

Ce se intampla cu mine?In ultimele 3 zile am fost cu totul si cu totul alta persoana.Am zambit intr-una si am radiat de fericire.Dupa atata timp iar ma doare burta.Ma doare intr-un sens bun.De 2 zile visez la atingeri calde si sarutari fierbinti.De 2 zile am devenit optimista care nu eram inainte.Nu ma pot concentra la altceva,mereu imi zboara gandul la Fat-frumos.Printul meu... :)

Visare

Azi am avut o zi buna.Un pic cam obositoare,dar buna.Azi am visat mult.Si mi-a placut.M-am gandit la vrute si nevrute,ceea ce m-a facut sa zambesc.Am visat fulgi mari de zapada care se topesc la tingerea pielii mele.Am visat munte,munte cu tone de zapada,izolare aproape totala,iar eu undeva inauntru cu o ciocolata calda la caldura,privind cum ninge si bineinteles visand.Si am mai visat ceva,dar nu spun.Tot ceva frumos care m-a facut sa zambesc.

Miros de iarna

Fields of fire that passed the train
The sky is victorious but here comes the rain
Friday is taking me home again,
And I've nothing but you on my mind.

Grass is greener without the pain,
I think that I'm changing but I'm just the same
My sun is a ascending again
And I've nothing but you on my mind

Sometimes I feel like I'm glad to be free,
Sometimes I still want your arms around me
Sometimes I'm glad to have left you behind,
The crazy english summer has put you back on my mind.
Life's a riot a lover a friend,
Pity the day that it has to end
Friday come speed me home again,
I've nothing but you on my Mind.

Sometimes I feel like i'm fine on my own,
Fifty Thousand miles from home.
Sometimes I'm weak and the past is my guide,
Summer returns and puts you back on my mind

(Faithless-Crazy english summer)



Simt mirosul de iarna.Si ceata asta m-a dat complet peste cap.Simt mirosul ala specific de sarbatori cu aroma de scortisoara si coaja de portocale.Forfoteala specifica inainte de 24 decembrie cu oameni care cumpara cadouri la rude,prieteni sau persoanei iubite.Nu stiu daca o fac din obligatie sau pentru ca lucrul asta chiar ii face fericiti.Am fost ieri la targul de cadouri la Dalles.M-a cuprins un sentiment de fericire adevarata cand am inceput sa cumpar cadouri.Crestea inima in mine cand ma gandeam ca o sa fac niste oameni importanti pentru mine fericiti.Aveam in cap reactiile lor si simultan,un zambet prost pe fata.Pot sa spun ca radiam.Iubesc Craciunul,si nu pentru Mos Craciunii pe care ii vad peste tot.Pentru starea de bine pe care mi-o ofera zilele alea magice as putea spune.Vreau sa vina Craciunul.Vreau sa-l vad pe Mos Craciun de data asta.

La multi ani,Romania!

Într-o atmosferă înălţătoare, în mijlocul aprobărilor unanime şi a unui entuziasm fără margini, Ştefan Cicio Pop arată împrejurările care au adus ziua de astăzi, Vasile Goldiş expune trecutul plin de suferinţe şi de glorie al naţiunii române de pretutindeni şi necesitate Unirii, Iuliu Maniu explică împrejurările în care se înfăptuieşte Unirea , iar socialistul Jumanca aduce adeziunea la Unire a muncitorimii române, care se simte una cu întreg neamul românesc.

Rezoluţia Unirii e citită de Vasile Goldiş: “Adunarea naţională a tuturor românilor din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească, adunaţi prin reprezentanţii lor îndreptăţiţi la Alba Iulia în ziua de 18 noiembrie / 1 decembrie 1918, decretează unirea acelor români şi a tuturor teritoriilor locuite de dânşii cu România. Adunarea proclamă îndeosebi dreptul inalienabil al naţiunii române la întreg Banatul, cuprins între Mureş, Tisa şi Dunăre.”

Atat am de spus.Sunt mandra ca sunt romanca.

Despre defecte si oameni care ne enerveaza

Am citit multe bloguri in ultimele ore.Chiar m-au pus pe ganduri.Subiecte diverse,gandiri diverse,trairi diverse,personalitati diverse.Prea multa diversitate,a?Mie imi place.Ma face sa ma gandesc la oameni si dupa cum spuneam mai de mult mie imi plac oamenii,ma fascineaza.Mereu mi-am dorit sa stiu ce gandesc cei din jurul meu.Am citit atatea pareri despre unele subiecte ca ma intreb daca exista in lume doi oameni care sa gandeasca la fel.Incep sa ma indoiesc sincer de treaba asta.Si ma fascineaza ca fiecare om e frumos in felul lui,e frumos prin gandurile lui,prin zambetul lui,prin parerile lui,prin defectele lui.Ma mir ca gandesc asa pentru ca inainte eram atat de critica in ceea ce ii priveste pe cei din jurul meu.Dar acum parca nu mai e asa.Nimic nu mai e cum era inainte.Acum incep sa iubesc defectele altora.Defectele contureaza personalitatea noastra.N-as mai fi la fel daca nu as fi atat de impulsiva.Si incepe sa imi placa,mi se pare brusc ceva incitant.E ca si cum te-ai duce in oras si ai cere de la KFC Crispy strips fara sos Glen.Sau ca si cum ai manca paste fara sos.As putea sa dau n exemple pe tema asta.Defectele astea sunt sarea si piperul.V-ati mai iubi voi prietenii daca nu ar mai avea acel comportament care cateodata va seaca?V-ar mai excita iubita daca nu s-ar supara dintr-o tampenie,ati avea o cearta de zile mari ca apoi cearta sa se termine cu saruturi furtunoase si miros de piele si o dorinta animalica?Va zic eu ca astea sunt ingredientele necesare mereu unei relatii perfecte.Normal ca e simplu,e prea simplu sa observam chestia asta.

Momentele mele pretioase...hmm...nu au fost cand am avut un prieten.Au fost exact in afara unei relatii.Nu ma agat de relatii,prefer sa fiu purtata de val.Am stiut sa observ momentele importante si sa mi le intiparesc in creier.Nu o sa uit niciodata seara aia cand ne-am certat intr-una si ne-am tachinat,ne-am culcat in acelasi pat cu spatele unul la celalalt si ne-am trezit din coincidenta(nu sunt prea sigura de asta,nu stiu) amandoi in acelasi timp pe la vreo 4.00.Ti-am zis ca mi-e frig si chiar mi-era,si m-am lipit cu spatele de mana ta cu speranta ca o sa ma iei in brate.Avusesem 2 luni de singuratate absoluta si aveam nevoie de tine.Si m-ai luat in brate pana la urma.Vroiam mai mult,bineinteles.Mereu vreau mai mult si nu poti sa ma invinovatesti pentru asta.Ai inceput incet sa ma mangai pe mana.M-am intors cu fata inspre tine,dar nu m-am uitat in ochii tai.Incercam sa conserv momentele alea care pareau infinite oarecum.Tot iti simteam mana cum imi mangaie bratul si incepe sa se plimbe pe corpul meu.Simteam fiori pe sira spinarii si simteam cum se arcuia dupa atingerile tale.Stateam in continuare cu ochii inchisi si doar iti simteam mirosul si profitam din plin de clipele alea.Nu zicea nici unul nimic.Tacere absoluta.Mai bine asa,niste cuvinte puteau strica ceea ce incepuse.Apoi am vrut sa ma uit la tine si am ridicat capul si m-am uitat la tine si te-am strans si mai tare in brate,pentru ca stiam ca nu o sa mai am prea curand ocazia sa fac asta.Si tu ai facut la fel.Stiu ca momentele astea au durat in jur de o ora.O ora doar de mangaieri.Fara sarutari,fara nimic altceva.Doar mangaieri.Nu mai are rost sa spun ce a urmat.Pot doar sa spun ca astea sunt momentele pe care nu o sa le uit niciodata.Imi place sa ma cert cu tine si sa ma tachinezi pentru ca stiu ca intalnirea se va incheia pe masura.De asta ma intorc mereu la tine.Esti al doilea om care m-a facut sa ma intorc la el intr-un fel sau altul.Si nu am regretat niciodata chiar daca este situatia care este.Poate ca a fost mai bine asa...

Dar nu despre asta vroiam sa vorbesc.In pisici,ca iar am deviat de la subiect ca de obicei.Prea multe lucruri despre care vreau sa scriu si totusi nu imi gasesc vorbele necesare,pentru ca vorbele nu pot descrie mereu sentimentele.Dar macar incerc.O sa va intrebati poate,"de ce zice proasta asta toate chestiile astea?Chiar crede ca ne intereseaza pe noi?".Ma nu stiu...poate ca nu,dar nu asta e ideea.Ideea e ca unele lucruri simt nevoia sa le scriu undeva.Si pentru ca pc-ul mi-e cel mai la indemana,scriu aici.Poate si pentru faptul ca unii vor citi si vor invata din greselile mele,poate o sa le placa povestirile mele,sau poate ca nu.De ce le fac publice?Pentru ca si mie imi place sa citesc despre altii poate si altora le place.
Tot ce stiu e ca ce scriu eu aici o sa ramana mereu,si peste ani si ani cand o sa vreau sa recitesc o sa zambesc la amintirea varstei de 18 ani.Iata ce poate scrie o fata de 18 ani la ora 02.34 dimineata...


Si totusi cred ca ma duc sa ma culc,incet pe o melodie de Gotan Project(Triptico),totusi simt ca am intins coarda cu ora asta de somn.Hai somn usor.

Trece vremea

Si da,trecea vremea asta asa de repede.Imi dau seama pe zi ce trece,de fiecare data cand ma uit la poze mai vechi,sau cand imi aduc aminte de ce am facut acum un an...doi...trei...si as putea continua lista.Mi-am dat seama ca nu regret nimic din trecutul meu.Dupa cum vorbeam zilele trecute cu prietenele la o cafea si una bucata tigara la Everest,nici un moment din viata nu trebuie regretat pentru ca toate se intampla cu un sens.Toate lucrurile care ni se intampla trebuiau sa se intample mai devreme sau mai tarziu sunt absolut convinsa de asta.Acum parca gandind la rece mi-e mai simplu sa-mi justific reactiile mele sau pe ale celor din jur,si asta pentru ca toti suntem oameni si orice e justificabil.E normal ca atunci cand se intampla ceva rau sa regretam ca am luat o anumita masura si sa blestemam si sa ne autocondamnam,e omeneste as putea spune.Dar peste ceva timp ne dam seama ca era inevitabil sa ocolim unele greseli.Si poate ca acele greseli capitale ne-au ajutat la ceva si ne-au facut sa ajungem ceea ce suntem acum.Buni sau rai,astia suntem noi si nu putem sa mai facem nimic pentru ca deja suntem niste oameni formati,si ma refer la gandire.Ma uitam cum se schimba oamenii.Oameni care erau diametral opusi fata de cum au ajuns momentan,dar hei astea sunt vremurile si nu pot sa spun ca o parte din mine nu se astepta la schimbari majore.Este dreptul fiecarui om sa se schimbe dupa propriul plac.Si eu am facut asta,si tu ai facut asta pun pariu.Dar de ce sa incerci sa te schimbi?Incearca sa fii mereu asa cum iti place pentru ca schimbarea nu o sa vina niciodata decat daca simti cu adevarat nevoia unei schimbari.Stiu ca se zice ca schimbarile aduc mereu ceva bun si nu pot sa contest asta sau sa aprob pentru ca sunt prea mica sa stiu cum stau lucrurile.Tot ce pot sa spun e ca nu regret nimic din ceea ce am facut.Poate ca as schimba unele lucruri din trecut,dar nu imi pare rau ca am trecut prin ele,am dobandit mai multa experienta,am invatat cum merge treaba si dobandesc mai multa experienta in ceea ce priveste viata.Zilele astea am invatat ca tot ce conteaza in viata e sa o parcurgi cu zambetul pe buze orice s-ar intampla.Sa-mi tin mereu prietenii aproape,pentru ca merita.Sa nu ma mai consum pentru fiecare lucru pentru ca e omeneste imposibil sa raman cu toata "tigla pe casa"(dupa cum spune Andreea) daca dupa fiecare greseala mi-as face remuscari de constiinta si m-as condamna.Asadar sunt fericita pentru ceea ce sunt cu tot cu defecte si calitati.Sunt Eu si le multumesc deloc care ma accepta asa cum sunt eu,Claudia Radau.


si ca sa inchei pe masura spun doar atat.

Dont' go wasting your emotion
Lay all your love on me...

Intre dezamagire si speranta

Anul asta e foarte diferit fata de ceea ce credeam eu ca o sa fie,din toate punctele de vedere.Imi pare rau ca mi-am pus sufletul pe tava in fata unor persoane ce credeam ca merita asta si poate ca nu au meritat.Stau si ma uit cum lacrimile curg pe caietul de matematica de meditatii.De ce e asa de greu sa am prieteni?Tineam minte niste promisiuni facute una alteia...candva in aprilie 2008 la everest.N-o sa uit niciodata ziua aia...n-o sa uit niciodata cuvintele pe care le-am spus.Si culmea,pentru mine nu au fost doar niste cuvinte.Pentru mine a inceput un nou capitol in viata mea de la acel moment.Din momentul ala voi ati fost ca niste surori pentru mine,si inca va consider asa.Nu consider ca am gresit cu nimic grav fata de voi in tot timpul asta,sau ca mi-am incalcat promisiunile in vreun fel.Am promis sa ne luam mereu apararea unei alteia,sa nu lasam pe nimeni sa intervina in prietenia noastra.Am promis sa ne iubim mereu,sa ne ajutam mereu una pe alta.Am promis ca vom fi prietene si dupa liceu,chiar daca va fi greu vom incerca sa ne pastram prietenia la fel.Nu pot sa uit in ce hal am plans in ziua aia toate trei de bucurie,si ma bucuram ca va am pe voi.Simteam ca sunteti singurele care tin la mine cu adevarat.Ala a fost cu adevarat un moment de fericire pura.Au trecut aproape 7 luni si chiar nu vreau sa cred ca s-a schimbat ceva si ca am lasat pe cineva sa intervina intre noi si sa ne influenteze.Vreau sa cred ca mereu am fost sincere una cu cealalta si ca ne-am iubit reciproc,ca inca mai simtim asta.Nu vreau sa se puna punct.Nu asa de repede,vreau sa fie la fel cum era,fara certuri,fara barfe,fara intrigi aiurea.Doar noi.Sa mai stam impreuna sa radem.Vreau sa spunem ce ne deranjeaza una la cealalta,fara ascunzisuri.
Tot ce pot sa spun e ca am nevoie de o pauza de la toate.Incet incet am senzatia ca toate se duc de rapa si chiar nu vreau sa cred asta.Vreau un pic de liniste sa imi pun gandurile in ordine si vreau se revina totul la normal.Va rog,daca cititi asta,ganditi-va la ce ne-am promis una alteia,ganditi-va ca am zis ca noi trei vom ramane mereu asa.Nu ma faceti sa cred ca au fost doar vorbe...

Care e treaba cu retinerile sau cu rusinea.

Am o mica mare problema.Mi-e rusine.Nu rusine.Am eu niste retineri in unele privinte pe care nu mi le pot explica.As vrea sa fac ceva,sau sa spun ceva unei anumite persoane si nu pot.Ma retine ceva.Rusinea?Frica?Probabil.Mereu incerc sa maschez ce simt.De cele mai multe ori.Ce pot sa fac?

Asta a sunat ca un anunt sau ca un mesaj pentru rubricile alea de femei/adolescente frustrate care cer sfaturi de la psiholog.Poate ca asa e,nu stiu.Cert e ca toata viata am pierdut atat de multe lucruri cu asta si continui sa pierd.Probabil sunt pe cale sa pierd chiar acum.Nu stiu cand o sa ma trezesc din asta si o sa-mi iau inima in dinti si o sa spun ce gandesc sau ce vreau.Poate pentru ca mereu mi-a fost teama de un refuz.Mi-a fost frica sa nu ma ciocnesc de ceva urat,ca dupa aia sa vreau sa dau timpul inapoi.Si culmea de multe ori nu am problema asta,la mine merge premiza "Totul sau nimic".Acum de ce nu se aplica?Poate pentru ca nu vreau "nimic".Vreau "Ceva".Asta in cel mai nefericit caz,pentru ca eu vreau "Totul".Poate ca asta a fost greseala mea mereu,am vrut ce nu am putut avea.Si tocmai de aia mi-e asa greu.Pentru ca am senzatia ca daca spun ce gandesc se strica tot ce a fost pana acum,si ma aleg cu un mare "nimic".Pe de alta parte ma gandesc ca e mai bine sa tac din gura si sa las totul sa-si urmeze drumul firesc cu speranta ca va iesi "Totul".Momentan am "ceva".Cele mai grele sunt momentele in care am senzatia ca pot sa imi iau inima-n dinti si sa spun ce vreau,dar totusi ceva se intampla si nu iese cum trebuie,sau nu iese deloc.Sau daca iese,iese prost,sau nu se intampla nimic,sau nu primesc nimic inapoi,asta la figurat bineinteles.Ma refer la o reactie.
Am observat de multe ori ca reactiile persoanei respective ma fac sa-i spun ce vreau sa-i spun.Daca observ reactii "pozitive" sa spun asa,atunci am mult mai mult curaj decat daca vad un comportament "neutru".Sunt cam aiurea,stiu.Si totusi...ce ma fac?

Doar vorbe

Nu am mai scris ceva relevant de ceva timp.As vrea sa cred ca pot face asta dar nu sunt foarte sigura.Sa incep sa povestesc iar despre starea mea?Ma tenteaza dar nu cred ca o voi face.As scrie despre faptul ca imi pare rau ca am dezamagit o prietena.As scrie despre faptul ca mi-am satisfacut curiozitatea partial in legatura cu o persoana.Partial.As scrie faptul ca vremea asta ma moleseste si ma face sa vreau sa stau intr-una in casa.As scrie despre faptul ca pe zi ce trece ma dezamagesc din ce in ce mai mult unii oameni pe care ii consideram prieteni.Dar nu cred ca o sa scriu nimic,pentru ca nu o sa-mi pot duce ideile pana la capat.

Una peste alta sunt fericita cu ce am,chiar daca mereu o sa-mi doresc mai mult,imi place si ce am.Mai sunt fericita pentru un motiv pe care totusi nu vreau sa-l pomenesc,dar m-a binedispus macar pentru moment.Cam atat.Acum cred ca ma bag la "House MD".Pa