When in Rome, part seven

Asa cum am promis, iata ca m-am intors si azi. Cu forte proaspete (sau nu) dintr-o zi puuuutin mai lejera decat cele de pana acum. Azi m-am rugat de sefa sa scadem ritmul putin ca deja scartaiam, asa ca a fost o zi de promenade.

Prima oprire pe ziua de azi a fost la Castelul Sant'Angelo sau Mausoleul lui Hadrian. Nu am intrat, dar ne-am plimbat prin zona prin Piazza Cavour si pe podurile de pe Tibru. Foarte frumoase podurile si arhitectura cladirilor din zona, dar mai frumoasa Dunarea noastra. Castelul mi se pare foarte special cu forma lui eliptica si statuile cu care este ornat. Pana si podul este imprejmuit cu statui de ingeri.
Mi-a placut foarte mult parcul amenajat langa castel. Multi copaci si bancute micute amplasate la umbra si un loc de joaca pentru copii. In rest, aceiasi indieni ca peste tot, cei care vand suveniruri si carti cu Roma. Tot de aici am avut vedere spre San Pietro, dupa cum puteti vedea in poza.

Urmatoarea oprire a fost la Piazza Campo de' Fiori, unde la momentul actual este un loc pentru micii comercianti din Roma, un punct de desfacere a marfurilor. Mi-a placut enorm piata pentru ca vizual este dementiala. Daca stai intr-un colt si ai o vedere de ansamblu poti vedea toate culorile din lume aici. Vanzatori de fructe, de legume, jeleuri, ulei de masline made in Italy si tot felul de sortimente, ceaiuri, flori, genti, macelarii, baruri, terase in stil italian si tot felul de obiecte se pot gasi aici.

Principalul motiv pentru care am venit aici a fost istoria si incarcatura spirituala a locului. In aceasta piateta, pe vremea Inchizitiei se petreceau executiile ordonate de Biserica Catolica. Tocmai de aceea in mijloc se afla statuia filozofului Giordani Bruno care a fost omorat in acea perioada pentru teoriile sale privind heliocentrismul, teorii care in acea perioada erau contestate de Biserica si erau privite ca pe un afront la adresa crestinismului. Cam cat de egocentrist sa fii sa crezi ca Pamantul(adica omul) este situat in mijlocul Universului? Biserica Catolica ar putea sa raspunda la intrebarea asta. Silueta acestuia este indreptata sfidator cu fata spre Vatican, chiar din locul in care a fost omorat. Dupa reunificarea Italiei a fost facut acest monument si Giordani Bruno a fost considerat ca un martir si ca un simbol al libertatii de exprimare.

Boooon, de aici am plecat frumos spre Piazza Navona. Una dintre cele mai cunoscute si mai frumoase piete din Roma si pe buna dreptate. Se intinde pe o mare suprafata si este imprejmuita de ziduri vechi si impunatoare. In piata se afla trei fantani si un obelisc: Cea mai mare dintre ele, Fontana dei Quattro Fiumi (Fantana celor patru rauri) creata de Bernini, si celelalte doua, Fontana del Moro si Fontana del Neptun iar obeliscul este Obeliscul lui Domitian. Inainte, piata era folosita pe post comercial in locul pietei Campo de' Fiori, insa ulterior piata comerciala a fost mutata. Momentan se gasesc o mare varietate de cafenele, trattoria si gelaterii aici si multi artisti vin aici pentru a-si vinde lucrarile.

De asemenea tot aici am avut surpriza sa intalnesc mai multi artisti de strada, stiti voi, oamenii care fac pe statuile si atunci cand le arunci cate un banut in cutia de metal incep sa faca ceva special sau iti multumesc. Tot aici ne-am hotarat sa ne asezam la o cafenea sa degustam un espresso specific italienesc. Si pentru ca sunt absolut obsedata de tiramisu, a trebuit sa imi comand si asa ceva si ma bucur nespus ca am facut-o. A fost cel mai bun tiramisu din viata mea, categoric al doilea fiind cel de la Gradina Verona de cand am fost cu don'soara Mihaela si pe care vi-l recomand tuturor.


Ultima oprire a fost la Piazza del Popolo si cu strada adiacenta via Corso. Locul asta are o istorie speciala si destul de interesanta. Se spune ca in aceasta piata, pe locul in care biserica a fost construita, a fost inmormantat imparatul Nero la poalele unui nuc impunator. Oamenii din vecinatatea acestui loc se plangeau cum ca fantoma imparatului ar fi posedat un corb care ii bantuia pe oameni, asa ca oamenii ar fi cerut taiarea acestui copac, arderea lui si construirea unei biserici pe locul acestuia pe exorcizare. Biserica a fost construita din banii poporului fapt care a dat numele acesteia, Santa Maria del Popolo si numele pietei del Popolo.

 Initial trebuia sa vizitam biserica de aici, adica pentru asta venisem in mod special, cu toate ca m-am saturat de bisericile de aici dupa cum v-am spus, dar meh. Ordinele au venit de la sefa. Am avut o mica surpriza si am aflat ca in intervalul 12-16 biserica era inchisa. What to do, what to do? Am luat-o la pas frumos pe Via Corso sa trecem in revista rapid si Mausoleul di Augusto care era prin zona. Dar ghici ce, am avut o groaza de distractii pe aici tinand cont ca strada este plina de magazine. Am ajuns si la mausoleu, l-am vazut rapid, apoi ne-am intors pe strada si ne-am plimbat prin magazine. Marele nostru noroc a fost ca am prins la cateva reduceri si ne-am rasfatat si noi putin ca dupa asa drumetii meritam si noi niste cadouri. Am gasit intre timp si un magazin de jeleuri. Heaveeeeeeeen direct! Am luat cateva din fiecare, cele mai interesante si abia astept sa le degust. O sa pun si poze sa vedeti cat de dragute sunt. M-am indragostit de ele pur si simplu. Aaaa si o sa mai pun si poza cu inghetata de azi ca tot v-am promis ca o sa fac poza la inghetata, asa ca m-am tinut de cuvant intr-un final.

 Altceva nu stiu ce sa va mai zis despre astazi. Iar m-am intalnit cu prietenii mei in autobuzul 135, manele la greu, si astazi s-a mai uitat si una urat la mine. Asta pana i-am intors si eu privirea si s-a facut ca ploua. Insignificant, anyway.

Well, azi a fost ultima zi in care v-am scris de aici, din Roma, dar o sa mai urmeze si maine ultima parte pe care o sa o scriu din Bucuresti. Sper ca v-a placut micul meu jurnal de calatorie de aici si nu v-am plictisit prea tare cu detaliile mele inutile, dar eu una m-am distrat scriind in fiecare zi despre locurile pe care le-am vazut si sper sa mai repet figura. V-am pupat!



P.S. Ca sa vedeti pozele la dimensiunea lor initiala, dati click pe ele. Asa mici nu prea se vad, dar arata postarea mai normal.

When in Rome, part 6

Iata-ma ajunsa si la ziua a6a. Nu imi vine sa cred ca eu chiar m-am tinut de planul asta de a scrie in fiecare seara. In mod normal mi s-ar fi facut lene instant si as fi ales sa dorm, dar se pare ca scrisul asta ma energizeaza mai nou. Me gusta. 

Sooo, azi am fost prima oara la Basilica San Giovanni in Laterano. Biserica a fost construita de imparatul Constantin cel Mare in secolul IV si este cea mai mare biserica din Roma. Portile pe care le vedeti in poza din stanga sunt din bronz si sunt aduse din Forumul Roman, au fost candva portile Senatului si au o vechime de aproximativ 2000 de ani. Incredibil. Ceea ce o face speciala este ca aceasta adaposteste niste scari pe care credinciosi din toate colturile lumii le considera sfinte. Se spune ca aceste trepte au fost aduse de la Ierusalim din ordinele sfintei Elena, mama lui Constantin. Se presupune ca sunt treptele pe care le-a urcat Iisus Hristor cand a mers la Pilat din Pont pentru judecata sa. Sunt 28 de trepte din marmura, acoperite cu lemn si credinciosii au voie sa urce pe scarile respective doar in genunchi, asta pentru a retrai suferintele prin care Iisus Hristos a trecut inainte de judecata sa. A fost impresionant sa vad cum oamenii faceau asta in timp ce se rugau. Am sa pun o poza sa va faceti o idee. Si sa nu va imaginati ca e asa de simplu cum pare, credeti-ma pe cuvant ca nu e simplu deloc. 

 Urmatoarea pe lista a fost biserica San Paolo unde se afla moastele Sf. Pavel dupa cum probabil v-ati dat si singuri seama. Mormantul este delimitat de un geam si tot acolo este si presupusul lant cu care se spune ca ar fi fost legat Sf. Pavel atunci cand a fost omorat de romani. Mi-a placut enorm lumina pe care am reusit sa o imortalizez prin vitraliile bisericii si grandoarea acesteia, caracteristica general valabila pentru bisericile catolice dupa cum am observat. Dar sincera sa fiu, nu pot sa spun ca m-a impresionat in mod deosebit. Putine din bisericile de aici mi s-au parut speciale in vreun fel. Arhitectural da, sunt frumoase, sunt speciale, dar atat.

Dupa o serie de alergat pe strazi si un moment (de fapt vreo ora) de ratacire pe sublimele strazi ale Romei, am ajuns intr-un final pe vestita Appia Antica. Cred ca toti stiti celebra zicala "Toate drumurile duc la Roma".  In anul 312 i.H., Appius Claudius Caecus, cenzor al Romei, s-a hotarat sa faca un drum care sa lege Roma de portul Brindisi. Aceasta strada avea un pavaj din pietre mari imbinate spre a crea o suprafata plata pentru cei care calatoreau pe acest drum. Istoricii spun ca pietrele erau atat de bine imbinate incat era aproape imposibil sa infigi un cutit intre acestea. Daca ajungeti in Roma, NEAPARAT sa mergeti pe aici, merita sa va plimbati pe jos macar pe o parte din strada chiar daca o sa va nenorociti picioarele asa cum am patit eu. Merita efortul categoric. 



Tot aici pe via Appia Antica sunt multe obiective de vizitat, in special catacombele crestinilor in care acestia se ascundeau pe vremea cand erau prigoniti si ale caror morminte se gasesc chiar in catacombe (eu am vizitat catacombele San Sebastiano) si multe alte ruine si morminte din jur. Poate va intrebati ce-i cu atatea morminte pe aici. Well, la vremea aceea, oamenilor le era interzis sa isi inmormanteze familia in oras, asa ca majoritatea alegeau sa o faca in afara orasului de-a lungul via Appia. Majoritatea mormintelor apartin unor romani instariti de pe acea vreme. Unul dintre cele mai celebre este cel mausoleul Caeciliei Metella. Aceasta a fost casatorita cu un militar din garzile lui Iulius Cezar. La moartea sa, sotul si tatal femeii i-au facut un mausoleu impresionant atat prin dimensiuni, prin forma cat si prin asezarea sa pe unul dintre cele mai inalte puncte de pe via Appia. 

Din pacate, la catacombe nu am putut sa fac decat poza de mai sus. Era interzis sa faci poze cu orice fel de aparat si asta in semn de respect pentru mormintele de acolo. Am incercat totusi sa fac o poza orientativa prin camerele inguste si slab luminate (unde maica-mea se panicase - sufera de claustrofobie, asta asa sa va faceti o idee cam cat de inguste si de mici ca inaltime erau tunelurile) care nu mi-a iesit asa ca mai bine nu o pun. Cand am reusit in sfarsit sa fac poza de mai sus, un american din spatele meu a dat din cap dezaprobator si a inceput sa rada dupa care mi-a zis "Sneaky, sneaky...taking pictures, ah?". Asa ca am renuntat si am mers mai departe. Am gasit totusi o poza pe google si o s-o pun mai jos.

Pentru cei care au citit cartea sau au vazut filmul "Quo vadis", se spune ca atunci cand Sf. Petru ar fi plecat din Roma cu gandul sa fuga de persecutiile romanilor, s-ar fi intalnit cu Iisus Hristos pe care l-a intrebat "Quo vadis, Domine?" (se traduce prin "Unde mergi, doamne?"). Eh, acest loc unde se presupune ca s-ar fi intamplat actiunea asta se afla pe via Appia undeva pe la mijloc daca aveti rabdare sa mai mergeti pana acolo. Din pacate eu nu am reusit sa ajung, picioarele mele erau prea tandari pentru pavajul de pe via Appia.
Pentru sufletul meu, o sa inserez si un mic citat din "Quo vadis" (btw, merita citita cartea, este extraordinara): 

"Să iubești nu e suficient, trebuie să știi să înveți pe altul arta dragostei. Plăcerea o simte și plebea, chiar și animalele. Omul adevărat, însă, tocmai prin asta se deosebește de animale. El transformă dragostea într-o artă nobilă și, bucurându-se de ea, e conștient de valoarea ei divină. Astfel, nu-și satisface trupul, ci și sufletul."

Dupa magnifica via Appia Antica am plecat spre hotel, spre un dus "revergorant". Dupa o asa zi, cu toate ca sunt extenuata si ma dor picioarele mai rau decat atunci cand merg pe tocuri (!!!!!), asta sa intelegeti intensitatea durerii mele, pot sa ma declar satisfacuta si fericita ca am ajuns sa vad partea asta a Romei :)
Si acum va pup si pe maine, again daca nu v-am plictisit deja cu povestile mele.

When in Rome, part five

Si iata ca iar a venit momentul sa scriu despre ce am facut azi. Azi a fost vremea pentru vizitat Roma antica. Nu am putut sa ajung pe Via Appia Antica azi sau pe la catacombe, dar am vazut Forumul roman indeaproape, Palatinele, Piazza Venezia, Colosseum-ul pe dinauntru, Pantheonul si Columna lui Traian impreuna cu baile lui Traian si ale lui Aurelian. A fost foarte interesant sa vad ruine si asezaminte de acum 2000 de ani, give or take. Am observat ca peste tot erau informatii despre Nero. Temple dedicate lui, filmulete despre el, pe Colosseum scrie Nerone, chiar si in templul lui Romulus toate exponatele erau despre Nero. Si ma mira pentru ca italienii l-au considerat un tiran si un om nebun (vezi incendiul din Roma si faptul ca si-a omorat doua dintre sotii, desi a doua se presupune ca ar fi fost iubirea vietii lui, totusi a omorat-o din bataie). Putin ciudat.

Forumul roman a fost foarte interesant, mi-a placut ca este bine pastrat si ei chiar au grija de ruinele lor si nu le lasa in paragina asa cum s-a facut la noi cu multe vestigii (au gasit ruine pe Selari in centrul vechi absolut intamplator cand reparau niste tevi, dar le-au ingropat la loc, nu cumva sa deranjeze barurile din zona, ca mai mult pentru asta este vestit Lipscaniul, nu pentru istoria sa). Forumul este imens, se intinde cam pe 3 coline dintre cele 7 pe care Roma este construita, si singurul lucru care nu mi-a placut aici a fost faptul ca mi-am nenorocit picioarele pe pietrele cu care ei se mandresc atat. Frumos loc oricum, dar nu va sfatuiesc sa mergeti vara sa il vizitati sub nici o forma pentru ca sigur o sa faceti insolatie. Sau cel putin sa aveti mereu o palarie la voi si o sticla cu apa ca altfel nu o sa rezistati. Aaaaa, si echipati-va cu bocanci pentru ca drumul e foarte greu de strabatut in adidasi/tenisi/conversi/sandale sau orice alta forma de incaltaminte cu talpa subtire. Aaaaaa, si inca un sfat, sa nu mergeti ca mine in fusta acolo pentru ca riscati accidente jenante asa cum am patit eu. Mai mult nu detaliez.

Mai mult de atat nu prea am ce sa va povestesc despre astazi. O sa pun mai multe poze care cred ca o sa fie mai relevante decat vorbaria asta multa. V-am pupat si pe maine!

 O incercare de panorama la Colosseum. Nu prea a iesit din cauza luminii si nici eu nu am avut timp sa o editez, dar promit sa revin cu editari.

Panorama din Forumul Roman.

 Panorama la Pantheon.

Arcul lui Constantin.

                                                                      Palatine

                                                               

                                                                    Muzeul Palatine.

Pisica romana in Forumul Roman uitandu-se plictisita la obiectiv. 

                                                                    Piazza di Venezia

                                                                         Pantheon