miercuri, 6 martie 2013

ON AIR Music Awards

Hello hello, again! :)

         Azi o sa va vorbesc despre alt proiect frumos gandit de Star Management. Este vorba despre ON AIR Music awards. Site-ul inca nu este functional, dar in curand veti avea ocazia sa aflati mai multe despre acest eveniment chiar de la sursa. Pana atunci, va invit sa intrati pe pagina de Facebook a evenimentului ----> https://www.facebook.com/OnAirMusicAwards





Acum, sa va spun cate ceva despre eveniment.

         Star Management premiaza cei mai importanti oameni ai Industriei muzicale romanesti in cadrul Galei ON AIR MUSIC AWARDS, un eveniment grandios ce va avea loc pe 15 aprilie 2013, in Sala Mare a Teatrului National din Bucuresti. "On Air Music Awards" reuneste artisti si oameni care fac posibila aparitia acestora in fata publicului, fiind primul eveniment de acest tip din Romania.

         Initiativa Star Management porneste din dorinta recunoasterii si aprecierii celor mai insemnate personalitati ale scenei muzicale romanesti, ce au o reala si substantiala contributie pentru promovarea acesteia, in tara si in strainatate. Gala ON AIR MUSIC AWARDS aduce impreuna pe covorul rosu artisti, producatori, regizori, tehnicieni si alti reprezentanti de seama pentru Industria muzicala romaneasca. Evenimentul va incepe   la orele 19:00 odata cu aparitia primilor invitati pe covorul rosu, iar Gala propriu-zisa va demara la 20:30 si ii va premia pe cei mai buni si reprezentativi oameni din showbiz, alesi dintre cei aproximativ 70 de nominalizati. Peste 1000 de invitati vor asista la un show impresionant incluzand, pe langa premierea propriu-zisa, momente live ce se vor desfasura intr-un decor de lumini spectaculos, completand un show care se doreste a fi o celebrare a muzicii romanesti. Dress-code-ul acestei Gale va fi black tie, in spiritul premium al acestui eveniment.

        Gala ON AIR MUSIC AWARDS este cu adevarat semnificativa pentru Industria muzicala romaneasca, intrucat pune in lumina cei mai importanti ambasadori ai acesteia si recunoaste meritul tuturor reprezentantilor antrenati in promovarea valorilor si calitatii muzicii romanesti. Sustinerea, reliefata de premierea profesionistilor din acest domeniu, are ca scop atragerea si incurajarea noilor talente, in vederea consolidarii imaginii muzicii romanesti. Premiile acordate vor reflecta in totalitate opinia profesionistilor de cel mai inalt rang din industria muzicala care vor alcatui juriul acestei Gale.

       Voi incheia aceasta postare intr-o nota personala spunandu-va cat de mult avem nevoie de o astfel de initiativa. Intr-un timp in care nimeni nu apreciaza valorile cu adevarat importante, consider ca un astfel de eveniment este absolut necesar. Avem nevoie de un punct de referinta in Industria muzicala din Romania si Star Management isi propune sa faca acest lucru prin premierea oamenilor cu adevarat importanti atat de pe scena muzicala cat si din spatele acesteia.

Mai multe despre acest proiect si despre compania Star Management puteti citi pe:

----> http://www.onairmusicawards.ro/
----> http://www.zolitoth.ro
----> https://www.facebook.com/OnAirMusicAwards
----> http://www.starmanagement.ro/

      Sa aveti o suuuuper zi va doresc!

                          Clau.

P.S. Cei care vor sa sustina acest eveniment sunt invitati sa extraga orice informatie au nevoie din aceasta postare si sa dea vestea mai departe! Let's make this count! :)

miercuri, 27 februarie 2013

Pro Istoria Fest

Hello hello. O sa imi incep postarea de azi asa cum o fac de fiecare data dupa ce a trecut foarte mult timp de la ultima. "Stiu ca am promis ca o sa scriu mai des, dar au fost mai multi factori care au contribuit si m-au facut sa uit de acest colt in care obisnuiam sa imi scriu gandurile. Promit ca o sa INCERC sa scriu mai des."

Azi mi-am propus sa va vorbeesc despre un proiect minunat, proiect despre care am aflat mai multe in vara care tocmai a trecut de la prietena mea, Madalina. Acest proiect despre care o sa va povestesc in continuare se numeste Pro Istoria Fest si a fost gandit de Asociatia Star Education.



Pro Istoria Fest promoveaza obiective cultural-istorice si turistice aflate pe teritoriul Romaniei printr-o serie de evenimente de inalta tinuta culturala si artistica sub sloganul “muzica prezentului in slujba trecutului”.

Pro Istoria Fest a debutat in septembrie 2011 la Curtea Domneasca de la Targoviste, apoi au urmat  in octombrie 2011 Cetatea lui Vlad Tepes de la Poenari si  Cetatea Rasnov. Cele trei evenimente au adunat peste 40.000 de spectatori. Pro Istoria Fest  continua in 2012 cu promovarea altor cetati de mare rezonanta istorica, mai mult sau mai putin cunoscute de public: Cetatea de Scaun a Sucevei, Muzeul Golesti, Cetatea Enisala, Sighisoara, Sarmisegetusa, la care se adauga si cele 3 cetati aflate deja in circuit.
Pro Istoria Fest este organizat de Asociatia Star Education – o organizatie neguvernamentala creata la initiativa lui  Zoli Toth in anul 2007, care isi propune sa promoveze valorile culturale si artistice autohtone prin activitati care sprijina creatia in domeniul muzical, prin activitati educative in domeniul ecologiei, precum si prin activitati care sa promoveze obiective istorice, culturale si turistice din Romania.

(Sursa: Pro Istoria Fest - http://www.proistoriafest.ro)

Anul acesta pot sa spun ca o sa am privilegiul sa ma implic in organizarea acestui eveniment. Ma bucura enorm de mult ca in Romania inca exista oameni care se implica in mod activ in dezvoltarea turistica a tarii noastre. De data asta promit - si o sa ma tin de cuvant de data asta - ca in vara o sa va tin la curent cu modul in care decurge fiecare eveniment. Va incurajez sa veniti la macar unul dintre acestea!


Sa aveti o super zi, va doresc! :)

Clau.

P.S. Pentru mai multe detalii, accesati pagina oficiala a evenimentului - http://www.proistoriafest.ro si pagina de Facebook - https://www.facebook.com/proistoriafest 
Asociatia Star Education - https://www.facebook.com/AsociatiaStarEducation 

miercuri, 9 mai 2012

Self esteem

Zilele trecute am avut de facut un assignment la workshop-ul Orange si s-a nimerit sa fiu in echipa care trebuia sa scrie pasii pe care trebuie sa ii faca o persoana pentru a capata incredere in sine. Dupa parerea mea asta este o mare problema in ziua de azi pentru mult prea multe persoane. Am observat ca foarte multe persoane destepte, dragute si cu o personalitate frumoasa nu au incredere in ele si pe de cealalta parte persoanele cu un caracter urat au mult prea multa incredere pe care...fie vorba intre noi nu o folosesc asa cum ar trebui. Stiu destui oameni cu un caracter groaznic care au o parere prea buna despre ei si chiar se simt bine cand calca pe cineva in picioare sau cand critica tot ce misca. Uneori ma gandesc ca poate incearca sa compenseze ceva prin atitudinea asta. Oare exista pe undeva pe acolo constient sau inconstient vreun complex? Maybe. Imi pare rau pentru ei.

De asemenea cunosc si oameni cu adevarat frumosi din toate punctele de vedere dar care sunt la pamant in ceea ce priveste increderea in ei. Nu mi se pare ok. Mereu am fost de parere ca atata timp cat tu esti ok cu tine insuti, atunci si ceilalti o sa fie. Asa cum te vezi tu, asa te vad si ceilalti. Daca tu te iubesti si ceilalti te iubesc si daca tu ai o parere buna despre tine si nu te inchizi in tine, atunci si oamenii din jurul tau o sa fie mult mai receptivi la ce vrei tu sa transmiti si nu o sa te mai simti cantitate neglijabila...Totul vine din interior. Degeaba esti frumos si ai bani cu carul, daca tu esti o persoana de cacat(pardon my french) si eventual cireasa de pe tort e ca esti si prost de dai in gropi. Stiu ca suna a hating, dar nu e. E doar realitatea si e frustrant sa vezi cum persoane lipsite de vreo "sclipire" ajung sa fie remarcate si persoanele care merita cu adevarat sunt lasate undeva in umbra. Mi-ar placea ca si altii sa ia atitudine. Eu am facut-o de ceva timp si ma face sa ma simt foarte bine. Just try it sometime.

Cand apare o mica voce in capul tau care iti spune ca "nu poti", zambeste si spune "ba pot!". Stiu ca suna foarte corny si poate ai mai citit asta prin carti penale de automotivare, dar chiar e adevarat. Autosugestia este cea mai importanta si mereu te ajuta. It's not bullshit, it's really not. Anul asta am gandit mai pozitiv decat oricand si s-a vazut. Tot ce a depins de mine, am reusit sa influentez in mod pozitiv. Asta ar trebui sa faca fiecare dintre voi. Fuck it cu ce parere au ceilalti, fuck it cu criticile lor si fuck it cu oameni care iti spun ca nu poti sa reusesti! Never give up si niciodata sa nu lasi pe nimeni sa te calce in picioare.

Sper ca dupa ce veti citi postarea asta o sa va ganditi macar sa va imbunatatiti felul de a gandi si o sa va intereseze din ce in ce mai putin parerea neimportanta a persoanelor si mai neimportante din jurul vostru. Tot ce conteaza sunt prietenii adevarati, parintii si persoana care va iubeste.

luni, 7 mai 2012

Good things and bad things

Se pare ca au trecut 6 luni de cand nu am mai postat ceva aici. Nu am de gand sa vin cu scuze, poate daca eram o idee mai motivata, reuseam macar sa scriu un post pe luna! But the good part is I got a lot of things to share.
 Nici nu stiu cu ce sa incep... S-au intamplat atat de multe incat cred ca daca m-as chinui putin as putea sa scriu o carte. Ce pot sa zic, viata mea este ca o telenovela. Oh, the joy! 

Things I'm grateful for:
  • Am obtinut un internship la Orange prin programul orange First Step si oportunitatea de a ma afirma si a invata lucruri noi in aceasta  companie. Perioada de practica a durat toata luna aprilie, iar acum imi pare asa de rau ca s-a terminat...nici nu pot sa exprim in cuvinte! Am avut privilegiul sa cunosc niste oameni extraordinari  acolo si sunt recunoscatoare pentru asta. Am reusit sa imi dezvolt abilitatile de comunicare si deja stiu cum sa port o discutie cu un client. Pot sa spun cu mana pe inima ca Orange este mult mai mult decat ma asteptam. O companie cu valori de admirat unde ambitia, sinceritatea si unicitatea unei persoane sunt pe primul loc si s-a vazut asta. Mi s-a oferit ocazia de a interactiona cu oameni ce m-au ajutat in vederea dezvoltarii mele profesionale si am avut grija sa profit de fiecare ocazie pentru a invata ceva nou si folositor pe viitor. Asa ca multumesc Orange!
  • Mi s-a oferit ocazia de a lucra intr-o agentie de publicitate pe timpul verii. Pentru mine este unul dintre cele mai extraordinare lucruri care mi s-a intamplat si sunt recunoscatoare pentru asta. De cand a venit pentru prima oara la ASE la Marketer Club Laurentiu Semeniuc, de atunci imi doresc enorm sa vad concret ce se intampla intr-o agentie de publicitate. Incet incet, simt ca fac primii pasi importanti pentru construirea unei cariere si asta ma face cea mai fericita. 
  • In final, am luat in sfarsit permisul auto! Yeeeeeeeeey! Dupa cateva incercari esuate in sfarsit a iesit soarele si pe strada mea. 
Despre lucrurile care m-au "doborat" in ultimul timp, nu stiu daca mai are rost sa vorbesc foarte mult. Nu de alta, dar unele persoane nici macar nu merita pomenite...atat de putin importante sunt. Si faptul ca mi-am primit partea de suturi in fund pe anul trecut si pe anul asta si care sa acopere inca 5 ani de acum inainte, nu m-a facut sa ma dau batuta. Ba din contra, m-a facut sa ma incapatanez in bine si sa trec cu capul sus peste orice fel de problema. M-am concentrat pe munca si pe prietenii care chiar conteaza si care imi sunt alaturi cand am nevoie si viceversa. Nu regret nimic din viata mea. Fiecare eveniment prin care am trecut si pe care l-am depasit m-a facut mai puternica si m-a facut sa invat din propriile mele greseli. 

Una peste alta, anul 2012 a inceput extraordinar pentru mine si am un sentiment bun pentru restul anului. Va doresc sincer si voua sa aveti un an superb si sa vi se intample cele mai frumoase lucruri. Si cel mai important, va doresc sa aveti persoana care trebuie langa voi cu care puteti impartasi acest sentiment extraordinar de fericire. Exact asa cum am eu. 

vineri, 2 decembrie 2011

Pui Gong Bao

Hello hello again, dragii mei :)
Zilele trecute cand eram la prietenul meu am primit un mail de la cei de la Wu Xing in care ma invitau sa il vizionez pe maestrul lor bucatar Tushin cum gateste renumitul lor pui Gong Bao (pui cu alune). Mai mult impinsa de curiozitate si de faptul ca fiind fana restaurantului Wu Xing puiul cu alune este favoritul meu absolut am decis sa aflu reteta. Si acum sunt cea mai fericita ca am luat decizia asta. Am luat una bucata foaie de hartie si am scris toate ingredientele si modul de preparare. Ieri am pus in practica in sfarsit reteta cu putina teama ca nu o sa imi iasa si o sa ajung dezamagita de talentul meu de bucatar. Dar la sfarsit cand am luat betisoarele magice sa gust puiul, am constat cu stupoare ca a iesit chiar bine. Evident, nu se compara cu originalul, dar ma gandesc ca dupa ceva antrenament o sa ma perfectionez. Asa ca cine ma solicita pentru o sesiune de gatit ma gaseste pe cele doua numere de telefon, pe facebook sau mail. Astept mesajele voastre :D Pana una alta am pus si cateva poze cu produsul final si cu haosul creat de mine la bucatarie.







V-am pupaaat!

marți, 22 noiembrie 2011

Shorts Up Street Fashion

Iata ca a venit si editia din luna noiembrie a super event-ului de scurtmetraje, ShortsUp. 




E dificil sa gasesti echilibrul intre haute-couture si ce porti pe strada. Selectat anul acesta in programul Panorama de la Berlinale, De ce, doamna / Warum Madame Warum (regia Michael Bidner, John Edward Heys, Germania, 2011) prezinta un personaj excentric care se plimba pe strazile Berlinului mancand ostentativ crenvursti. Este strada podiumul nostru?
Masura moderna / By Modern Measure (r. Matthew Lessner, SUA, 2006), realizat in stilul Noului Val Francez, ironizeaza influenta exagerata a culturii pop asupra a doi tineri americani. A obtinut, intre altele, mentiune la Sundance Film Festival.
In animatia Haina il face pe om / It’s What You Wear (r. Jayro Bustamante, Franta, 2006), selectata in mai multe festivaluri importante, un manechin dintr-o vitrina ajunge sa creada ca va fi tratat ca un om obisnuit daca ar purta ce trebuie… Doar hainele fac diferenta?
Omul perfect / Det perfekte menneske (r. Jørgen Leth, Danemarca, 1967), regizat de cunoscutul documentarist danez Jørgen Leth este “o comedie serioasa” despre ciocnirea dintre imaginatie si realitate. Pornind de la acest scurtmetraj, Lars von Trier i-a propus lui Leth sa faca impreuna un experiment ce avea sa se finalizeze cu omniubusul “The Five Obstructions” (2003).
Film Selectorul de la ShortsUP, Alexandra Safriuc, mai adauga un argument la descrierile de mai sus: “Mi-a placut foarte mult ideea echipei din Bangkok prezenta la Bienala de Arhitectura din Venetia: modul in care ne imbracam influenteaza arhitectura spatiului. Fiecare dintre noi poate sa faca strada pe care trece sau locul in care sta mai frumoase doar prin prezenta. Nu trebuie sa atragem atentia, ci doar sa fim in armonie cu spatiul din care facem parte. Iar filmele de la Street Fashion si personajele care “defileaza” in ele vor fi, sper, in armonie cu spectatorii de la Sala Dalles, pe 25 noiembrie.”
Pe langa scurtmetraje, evenimentul va include o instalatie cu fotografii de street fashion local si international, Young Romanian Designers Expo, adica mini-expozitii ce surprind spiritul urban al Bucurestiului, precum si Live Make Up Area.
Biletele pot fi cumparate de la intrare la pretul de 20 de lei. Accesul include participarea la toate formele de arta contemporana din cadrul evenimentului ShortsUP Street Fashion.
Va avea loc vineri, 25 noiembrie, de la 20.00, la Sala Dalles din capitala.
Iata aici si event-ul de pe Facebook asa ca va asteptam cu mare placere si va garantam, ca de fiecare data, o seara pe cinste! :)

luni, 14 noiembrie 2011

Toamna sau iarna?

As fi vrut sa spun ca a venit toamna. Dar nu simt perioada asta a anului ca o toamna. Acum o luna nici atat. Ma simt de parca deja a inceput iarna, nu pot sa imi explic de ce (exceptand temperaturile exagerat de mici care ma duc cu gandul fix la iarna). Nu mai exista perioada aia de tranzitie de ceva timp. Frunzele parca au cazut deodata, nu cate una asa cum o faceau acum ceva timp. Stau si ma gandesc cum de am fost atenta la detaliile astea si am ajuns la concluzia ca dimineata in drum spre facultate, in timp ce ascult cele 5 melodii din playlist care ma obsedeaza pe moment, ma mai uit la ce se intampla in jurul meu si ma chiar reflectez la lucrurile astea pe moment. Cred ca randament mai mare nu se poate la ora aia ca altfel nu imi explic...Azi spre exemplu stateam in statie la autobuz la Eroilor si ma uitam la un nene cum strange frunzele de pe jos. Si eram putin derutata pentru ca nu intelegeam cand au cazut miile...miliardele alea de frunze si eu nu le-am vazut! Peste tot  vad numai galben si ruginiu si oameni din ce in ce mai mohorati. Din cand in cand mai fixez cu privirea vreo persoana si incep sa ma gandesc care e povestea lui. I know, lame, dar voi nu o faceti niciodata? In autobuz vad atatea tipologii de oameni...oameni batrani suparati care se uita visatori pe geam, tineri grabiti si ingandurati, persoane care vorbesc la telefon si isi spun cele mai mari probleme in fata a 30 de straini fara sa ii intereseze ca cineva ar putea sa ii judece...People are strange. Tocmai de asta mi-as dori sa pot sa citesc ganduri. Sa pot sa ii descifrez mereu. Ce-i drept dupa aia ar fi putin ciudat sa stiu totul despre toti...n-ar mai exista nici un mister si toata lumea m-ar plictisi.

Imagine this:
"Buna, sunt X"
"Da, stiu."
"..."

Ar fi putin penal ce-i drept. N-ar mai exista dialogurile. Nu ar mai exista perioada aia ciudata si neplacuta de acomodare de la inceputul unei prietenii in care incepi sa cunosti o persoana. Mult spus neplacuta, pentru ca asa incomod cum e uneori sa ai cate o pauza in discutie si sa nu mai stii ce sa spui, totusi ne place la toti. E cea mai frumoasa perioada pentru ca nu stii ce deznodamant o sa aiba povestea, incerci sa aflii, esti curios, te entuziasmezi la fiecare punct comun intalnit si te deziluzionezi la fiecare defect pe care il gasesti. Dar tot e frumos pentru ca in orice situatie, "noul" e binevenit si toti stim asta oricat de mult am incerca sa o negam. E mai confortabil sa ramai cu ce ai, e mai sigur, ca sa zic asa, dar tot cel mai bine te simti atunci cand experimentezi ceva nou, cand simti ceva ce n-ai mai simtit de mult timp sau atunci cand pe moment inlocuiesti ceva "vechi" cu ceva "nou". Evident ca nu mereu este alegerea cea mai buna, dar cateodata chiar este necesara o schimbare. Macar pentru moment sa ne dam seama ca there's more out there. Si totusi, mai mereu ajungem (cel putin eu) la concluzia ca tot ce avem noi este mai bun si ca nu ne trebuie nimic nou.
Acum destul cu vorbaria asta despre nimic, pentru ca deja m-a luat somnul si ma asteapta o zi lunga maine.
Somn usor si v-am lasat!





luni, 17 octombrie 2011

Get it together

Well hello again, guys! Azi am chef sa scriu. Nu m-am decis inca despre ce, probabil ca postarea asta va fi lipsita de sens si dupa primele randuri pe care le veti citi o sa alegeti sa apasati pe "x"-ul ala rosu de sus din dreapta (respectiv stanga sus pentru fanii MacBook).

Cert e ca sunt racita cobza. Zilele trecute ii spuneam lui Mada "Na, ca n-am racit, am scapat!" si acum stau cu Tantum verde langa mine si cu picaturile de nas si ma chinui sa scot o postare decenta pe blog desi simt ca imi explodeaza capul de durere. Pe fundal am bagat un Lilly Allen "It's not fair" asa ca pentru inspiratie si mi-am facut si un ceai de macese, poate poate imi vine inspiratia si gasesc si eu un subiect proper. Bine, stiu despre ce as vrea sa scriu dar nu e frumos sa imi pun toate problemele pe tapet si mai bine nu.





 Dar cineva important pentru mine tocmai m-a inspirat sa scriu despre ceva esential in viata asta, si anume puterea. Mi-a spus asa: "Power is so characteristically calm, that calmness in itself has the aspect of strength". Cred ca e cel mai frumos lucru pe care mi l-a spus cineva in ultimul timp. Asta mi se pare o calitate, puterea de a-ti pastra calmul chiar si atunci cand esti calcat in picioare de persoanele care poate intr-o perioada au contat pentru tine, desi ei nu au constientizat asta. Mi se pare mult mai greu sa accepti, sa mergi mai departe, sa admiti pentru a nu stiu cata oara ca "un sut in fund e un pas inainte" si sa zambesti multumind pentru ce ai, nu pentru ce ai pierdut. Asta iar mi se pare o prostie, oamenii care mereu plang pentru ce au pierdut fara sa constientizeze ca inca au pentru ce sa multumeasca. In viata asta nu merita sa stai nici o secunda sa regreti ceva din trecut. Si nu spun ca nu regret unele lucruri pe care am ales sa le fac, uneori stau si ma gandesc oare ce s-ar fi intamplat daca nu alegeam calea pe care am ales-o? Dar dupa cateva minute ma dezmeticesc si imi dau seama ca regretele sunt o pierdere de timp, trecutul e trecut si nu trebuie decat sa ma concentrez pe prezent. Sunt convinsa ca fiecare pas pe care am ales sa-l fac in viata asta o sa ma duca fix unde trebuie sa ajung. Asa a fost sa fie, imi place mie sa zic. Asta a fost o paranteza cam lunga, despre regrete o sa am grija sa dezvolt eu alta data, acum vorbim despre putere.

Revenind, mi se pare mult mai greu sa ai o anumita tarie de caracter in momentele critice din viata decat sa te cobori la un anumit nivel (si fiecare interpreteaza asta dupa bunul sau plac). In ultimul timp am invatat ca mai bine rad decat sa ma enervez. Si chiar am observat (probabil pe sistem nervos) ca de fiecare data cand se intampla ceva prost, sau de fiecare data cand mai primesc "o bomba" in freza ma umfla rasul pur si simplu, si asta in mod natural. Dar chiar nu ma plang, multumesc ca am ajuns sa tin piept tuturor. E mult mai usor sa razi de ce ti se intampla decat sa plangi. Plansul te consuma, iti da dureri de cap, plansul e calea pe care o aleg oamenii slabi. Saaaau plansul este arma pe care o folosesc sociopatii in fata oamenilor din jur, o arma a manipularii. De fapt, nici macar, pentru ca sociopatii nu sunt persoane foarte inteligente. Si asta pentru ca in momentul in care isi pun in cap un anume scop, isi concentreaza putinele resurse doar pe scopul respectiv nemaiputand sa se focalizeze pe celalalte activitati din viata lor. Dar jos palaria pentru ei, sunt niste oameni fericiti, pentru ca ei nu au remuscari si sunt incapabili de a simti orice fel de sentiment care are catusi de putin legatura cu iubirea pentru cineva. Doar dau impresia asta. Dar sa admitem, cu totii suntem oameni si cred ca toti gresim in viata asta.

 Totusi ceea ce nu inteleg deloc este incapabilitatea unor oameni de a recunoaste o greseala. Cunosc foarte multe persoane care chiar cred ca ele au mereu dreptate si ca nimeni si nimic nu este deasupra lor. Cunosc oameni multi care se supara daca le dai un argument prin care le arati ca gresesc, chiar daca este intr-un mod constructiv. Mi se pare o dovada de prostie sa nu accepti parerile altor oameni si sa admiti ca poate uneori nu ai dreptate. De cand eram mica mama imi spunea mereu urmatorul proverb dupa care am ales sa ma ghidez si eu: "Spune-i prostului ca-i prost si se face si mai prost. Spune-i desteptului ca-i prost si se face mai destept". Perfect adevarat. Un om inteligent poate sa isi recunoasca propriile greseli si sa se indrepte, nu sa isi bage degetele in urechi si sa mearga mai departe. But hey, asta e doar parerea mea. Simtiti-va liberi sa ma contraziceti.

Iar acum, ma inclin in fata voastra si sper ca nu v-am plictisit prea tare cu filozofiile mele.
Acum va doresc o seara cat mai placuta si o saptamana cat mai "roditoare"! Aaaaa, si va doresc si voua mult calm in toate situatiile de criza.

duminică, 9 octombrie 2011

Just realized

Ziua de ieri a fost un fel de revelatie pentru mine. Da, stiu ca suna grav, dar nu e chiar asa. Cred ca este cel mai bun lucru care mi s-a intamplat in ultima vreme si pentru asta sunt super recunoscatoare. Ma simt fericita cu adevarat. M-am sculat binedispusa alaturi de o prietena extraordinara. Cu zambetul pe buze mi-am inceput ziua si parca lucruri din ce in ce mai bune au inceput sa mi se intample. Karma, baby! Am vorbit la telefon cu cel mai bun prieten pe care l-ar putea avea o fata vreodata, Mada al meu si mi-a facut ziua mai frumoasa. Pe masura ce trecea timpul am vorbit cu persoane care progresiv, ajungeau sa ma binedispuna din ce in ce mai mult si sa ma faca sa imi dau seama cat de norocoasa sunt pentru ca ii am. Si se stiu ei, nu trebuie sa ii scriu aici. Zambete peste zambete. Am ajuns la concluzia ca sunt cativa oameni pentru care merita sa faci absolut orice sacrificiu, niste oameni extraordinari care mereu o sa ma ajute cand mi-e greu si mereu o sa ma intelegea orice s-ar intampla. Niste oameni care o sa se gandeasca mereu la mine orice s-ar intampla. Si eu am avut norocul sa ii am alaturi de mine si sa am privilegiul de a le intoarce "serviciul", because that's what friends are for. Am realizat ca se mai intampla sa existe neintelegeri, sa mai existe certuri, dar tocmai in perioadele de criza se vede care iti sunt prietenii si care sunt oamenii care merita sa ii tii aproape de tine.




Pe calea asta o sa iti spun cat de mult te iubesc, Andreea si cat de mult te apreciez pentru ca dupa tot ce s-a intamplat tu ai ramas la fel si mi-ai demonstrat ca prietenii raman chiar si in momentele grele. Pentru asta, mereu o sa ramai prietena mea si o sa te apreciez mereu. Pentru ca mi-ai demonstrat asta, nu doar ai spus-o si in momentele grele mereu m-ai ajutat sau cel putin ai incercat. 

Asa ca ieri a fost o zi frumoasa. Va multumesc din suflet!

P.S. Multumesc prietenilor mei pentru ca au incredere in mine si ma ajuta sa trec peste perioadele grele. Va multumesc pentru ca ma sustineti si ma ajutati sa nu clachez atunci cand sunt cu un "picior in groapa".


luni, 3 octombrie 2011

When in Rome, part eight

Imi pare rau ca am intarziat cu ultima parte. Eh, comoditatea asta si fericire prea mare ca am ajuns in Bucuresti asa ca nu am avut prea mult timp de scris, cam asta s-a intamplat cu mine.

Acum sa trecem la treburi mai serioase si sa va relatez ziua de vineri si cu ce peripetii am avut inainte de plecarea din Italia. Inainte sa ajungem la gara sa lasam bagajele ne-am mai ratacit putin cu bagajele, dar asta este mai putin important. Am fost la Basilica di Santa Maria Maggiore in prima faza. Nu am ramas prea impresionata, again (chiar nu ma declar o mare fana a bisericilor catolice dupa cum spuneam si in posturile precedente). Cam toate arata la fel si sunt doar cateva dintre ele care au ceva cu adevarat special si marcant. O sa pun cateva poze cu biserica sa vedeti cam despre ce vorbesc.



Urmatoarea oprire a fost la Basilica Santa Maria in Trastevere. Cred ca aici e locul meu preferat din Roma. In tot orasul asta agitat am gasit in sfarsit o oaza de liniste, un loc in care poti sa te reculegi in mijlocul unei piatete cochete, la "poalele" unei fantani cu razele soarelui mangaindu-ti usor fata. I felt like home, I felt peaceful for the first time this year. Chiar am putut sa imi golesc mintea pentru cateva secunde complet si sa reusesc sa nu ma mai gandesc la absolut nimic. Am putut sa zambesc cu adevarat fara sa ma gandesc la probleme, la griji sau la solutii. A fost genul ala se moment pe care il asteptam de ceva vreme, relaxarea la care speram de atat de mult timp. Si uite ca intr-un final, in ultimul ceas am capatat-o.

Biserica este cea mai veche din Roma, si ceea ce o face speciala este ca nu a fost renovata absolut deloc de la construirea ei, decat consolidata.








Se spune ca pe locul pe care a fost construita biserica a inceput sa curga ulei de masline in ziua in care Iisus Hristos s-a nascut, un semn pentru credinciosi. In biserica in stanga altarului se afla o columna care marcheaza punctul in care a inceput sa curga uleiul.
Din pacate, ceva a trebuit sa strice momentul asta. Fix cand am ajuns la poarta bisericii am observat doua tiganci care cerseau, bineinteles fiecare in colturi diferite, pe teritorii diferite. Deodata in linistea de acolo cele doua femei au inceput sa se certe si sa urle pana cand au inceput o bataie in cel mai serios mod. Baston in cap, par smuls, una din ele scuipand-o pe cealalta, injuraturi in romana/tiganeasca/italiana...tot tacamul. Asta pana cand cineva a chemat Carabinieri si cele doua femei s-au cărăbănit cu stil din fata bisericii. Din fericire pentru mine, am reusit sa imortalizez momentul K1 la care am fost martora. 




















 In rest, tot ce pot sa va spun despre locul asta, este ca e magnific. Te simti de parca intri in alta lume. Un loc la fel ca in filmele vechi in care imi doream cu ardoare sa ajung. Cladiri cu zidurile acoperite de iedera, strazi pavate cu piatra cubica, o fantana ce vegheaza permanent in piata, mici bistro-uri pe margine si oameni care se relaxeaza pe marginea fantanii. 






Cat am stat pe marginea fantanii si am savurat o felie de pizza, m-am lungit frumos pe trepte. La bataia vantului mai simteam cativa stropi fini de apa pe fata de la fantana. Stiti senzatia aia in care stati langa o fantana fix in partea dinspre care bate vantul si inchideti ochii si simtiti cum picaturi fine va acopera toata suprafata pielii? Mai bine zis ati fost vreodata cu barca in Cismigiu si v-ati asezat langa fantana doar sa simtiti senzatia respectiva? Eu da. Si e extraordinar. Trebuie sa incercati asta neaparat. Mie una mi-era dor. 

  Acum sa iesim putin din starea de melancolie si sa va povestesc ceva putin mai amuzant. Amuzant acum, pentru ca in momentul respectiv panica mai mare nu am mai simtit niciodata. Dar pentru ca faptul e consumat, acum pot sa fac haz de necaz. Asa ca here we go. Am ajuns si la aeroport intr-un final, cam cu doua ore inainte. Am facut check-in-ul, neinteresant, avionul pleca la 18.50, asa ca trebuia sa fim la poarta de imbarcare la 18.20. Boooon. Stupid stupid m, and my smart smart mum nu ne-am gandit ca aeroportul de la Fiumicino este foarte mare. Prea mare. Asa ca am stabilit ca avem timp de o cafea. Wroooong. Nu aveam timp. Pe la 18.05 ne-am pus si noi la imensa coada de la security check. Cam pe la 18.20 eram tot acolo. Panica. Cand in sfarsit am scapat de paza am inceput efectiv sa alergam prin aeroport. Fix cum vezi in filme. In filmele alea cheesy cand alearga aia prin aeroport sa prinda avionul. Nu exagerez cand spun ca am alergat cu bagajele dupa noi cel putin vreo 2 km. Ceeeeel putin. Si am coborat etaje, am urcat etaje, am ajuns chiar la un tren care ne ducea dintr-un corp al terminalului in alt corp la o mare departare. Se facuse deja 18.40. Deja ma vedeam pe culoar si la capat...no airplaine. Panica si mai mare. Maica-mea era de-a dreptul disperata, deja vedea cum urma sa dormim in aeroport. Si sincer, si eu. Dar in momente de genul asta prefer sa imi pastrez calmul pe parcurs si daca la sfarsit se termina prost, atunci devine nasol. Chestii sparte, plansete, tigari multe...you don't wanna see me there. Dar macar in timpul unei crize am calitatea de a ma autocalma. Si cand ii vad pe altii in jurul meu ca se agita mi-e cam greu sa fac asta. Asa ca a fost un chin.   Abia la 18.45 am ajuns la poarta de imbarcare, niste oameni ne-au verificat biletele si da-i si alearga pe culoarul spre avion. Aaaaaaaleluia! La capat, am vazut o stewardesa care se uita cu un zambet pe buze spre noi...jur ca m-am simtit de parca am vazut luminita de la capatul tunelului. Imi si venea sa o intreb: "Tanti, te cheama Luminita? Tocmai mi-ai facut ziua mai frumoasa!". Din fericire nu am facut-o. Dar din panica totala in care intrasem mi s-a latit brusc un zambet imens pe fata si am rasuflat usurata. Atunci mi-am promis ca data viitoare o sa fiu inainte cu 4 ore la aeroport sa ma asigur ca nu o sa mai trec prin asa ceva. Never never again! Oricum, cred ca daca in momentul ala ne filma cineva si ne punea pe youtube cred ca ajungeam celebre pentru fetele pe care le aveam si pentru felul in care alergam. Priceless

Cu multumire va zic ca povestea de azi a avut un happy end. Finalul fericit propriu zis a fost aterizarea pe aeroportul din Bucuresti si senzatia aia de "acasa".

 O mica concluzie cu privire la escapada mea in Roma...A fost frumos, as mai merge, dar categoric as gasi un hotel in centru, undeva cu vedere la Fontana di Trevi si as avea grija sa stau mai mult timp cu un pahar de vin pur si simplu sa ma uit la lume si sa profit de frumusetea arhitecturii. A doua oara nu este de vizitat, a doua oara este de savurat. Si intr-o zi asta am de gand sa fac. Am de gand sa o iau pe domnisoara Cora asa cum i-am promis si sa mergem doar noi doua ca fetele intr-o excursie. It's a promise!

 Asa ca va recomand sa vizitati Roma, sa va inarmati cu rabdare si cu incaltarile potrivite si sa porniti intr-o excursie printr-un oras superb. Il recomand sa il puneti pe lista cu locuri de must-visit. Acum v-am pupat, copii. Ma intorc la chestionarele mele pentru permisul auto. So wish me luck! :)