luni, 26 septembrie 2011

When in Rome, part four

Hello hello! Azi sunt un strop mai fresh ca ieri asa ca o sa va povestesc putin zilele de ieri si de azi. Mai mult de ieri si mai putin de azi.

Ieri a fost o zi foaaaaaaarte lunga si foarte obositoare. Dupa cum ati vazut din pozele de ieri, am ajuns pe la Vatican si la Basilica di San Pietro. Am plecat frumos cu autobuzul spre statia de metrou Termini de unde trebuia sa luam metroul spre Vatican. Normal, ne-am urcat in vestitul autobuz 135. Panica. Eran plin. De tigani. Absolut plin. Carucioare peste carucioare, saci de rafie, pungi, copii, manele, putoare, tot ce vrei si ce nu vrei, si asta pe gratis. Am rabdat, am primit coate in coaste si roti de la carucioare in fund, dar am strans din dinti si am mers mai departe. Booon. Ajungem intr-un final si la Ottaviano (statia de metrou pentru Vatican) si pornim spre muzeu. Deja ma pregatisem sufleteste pentru o coada interminabila si pentru cel putin 2 ore de stat in picioare doar la coada, dar surprinzator a mers destul de repede tinand cont ca fiind ultima duminica din luna, intrarea era libera la Vatican. Am stat la coada cam jumatate de ora, maxim dupa care am intrat in muzeu. A fost frumos, nu cum ma asteptam, dar frumos. Am vazut si Capela Sixtina si am reusit chiar sa fac o poza pe sub mana in timp ce toti baietii din costume de acolo tipau "NO PICTURES!!!". Chiar mi-a placut, a fost un sentiment priceless sa vad picturile de acolo si tot respectul pentru Michelangelo care are niste lucrari superbe.



 Altceva, mi-a placut foarte mult Bernini ca si sculptor. Foarte multe monumente din Roma sunt facute de el. Si chiar a fost un artist desavarsit, atat sculptor cat si pictor. Sculpturile lui au o expresivitate extraordinara si sunt atat de realist savarsite incat chiar ai senzatia ca omul din piatra din fata ta este adevarat si iti transmite fiecare emotie pe care o traieste. Am sa pun mai jos o poza cu o lucrare facuta de el (o sa iau poza de pe net).

Dupa Vatican ne-am dus sa vizitam Basilica di San Pietro. Cred ca a fost cel mai frumos punct din toata excursia de pana acum. Am vrut sa ajung sus sus de tot, la dom, deasupra cupolei basilicii, si asta am facut. Nu au contat cele 570 de scari urcate, si nici faptul ca nu aveam aer, sau ca scarile au fost prea inguste, a contat doar privelistea pe care am vazut-o sus acolo. Cand am ajuns in sfarsit sus, aerul rece m-a plesnit pur si simplu peste fata si atunci am vazut Roma asa cum este ea. Atunci am vazut ce oras frumos am in fata si cat de mare este. Am tras aer in piept, am zambit si am facut multe multe poze pentru mine. Apoi doar am stat acolo sprijinindu-ma de balustrada si m-am gandit la tot...la absolut tot. Parca totul avea sens, toate intrebarile aveau cate un raspuns si eu nu mai aveam nici o dilema. Totul functiona asa cum trebuia. Asta clar a fost punctul culminant din excursia mea la Roma, nu stiu daca o sa mai vad ceva care o sa ma faca sa simt ceva mai mult decat am simtit acolo sus. But it's worth a try, anyway. 
Poze cu scarile si cu privelistea am pus ieri. Sper ca v-au placut.

Dupa San Pietro si Vatican, ne-am mai plimbat putin prin zona pe la un bazar, am mancat ceva si am gasit cea mai buna inghetata de pana acum. Mai buna decat celelalte doua de alaltaieri daca se putea. Am gasit 2 arome: Cubano (cu rom, prajituri si vanilie) si o alta aroma Zabaione (facuta cu un vin dulce de Marsala). Si da, sunt constienta ca ambele contin aroma de alcool, dar inghetata asta a fost mica mea placere vinovata. Again imi pare rau ca nu le-am facut poza, dar promit, la urmatoarea fac poza.

Seara, am ajuns in statie iar la 135 (stiu ca deja incepeti sa va plictisi de subiectul asta, dar faza asta e de povestit clar), ma urc in autobuz, ma asez pe scaun, dupa care aud o voce de femeie urland "HAIDI BAAAA" si vad un copil de maxim 4 ani zburand in autobuz si cazand pe jos. Literalmente zbura. Il aruncase maica-sa. Dupa care a sarit si ea repede in autobuz probabil sa nu plece fara ea. Dar nu am inteles logica...era ok daca pleca autobuzul cu copilul si fara ea dar Doamne fereste sa nu fie copilul in autobuz. What the fuck?! Saracul copil incepuse sa planga si aia radea ca proasta. I was in shock. Nu stiu ce incerca sa faca femeia aia.  

Cam asta s-a intamplat ieri. De azi nu prea am ce sa va povestesc pentru ca am fost putin la shopping in Porta di Roma, ca deh, se impune. Inainte de asta am fost la Biserica Santa Maria di Angelo si la termele lui Diocleziano unde ma asteptam sa vad ceva amenajat, niste ruine bine pastrate, cand colo cand am ajuns mare mi-a fost mirarea cand am vazut sticle de bere, conserve, pungi si prezervative, cu toate ca ruinele erau imprejmuite de un card inalt. Se pare ca nu numai la noi se intampla lucruri de genul asta. 

Aaaaaa, si nu v-am zis nimic de restaurantul Dino & Toni pentru ca era inchis cand am ajuns noi acolo, din pacate. Sper sa mai mergem o data pana sa plecam oricum.



Si acum pe maine pentru ca ma asteapta o zi cu "iz" antic pe via Appia Antica si pe la catacombe (multumesc Teo pentru sfat).
P.S. Mi-e dor de: Madalache (), Cora, Bogdan, Teo, Mada, Drag, Cerasela, Iulia, Andreea, Mihaela, Ancuta, Teo Radulescu si multi altii. 

Niciun comentariu: