Iata ca a trecut inca o vara pe langa mine si iar simt ca nu am facut nimic productiv. Ca de obicei am lasat blogul asta in paragina si nu v-am mai tinut la curent. Ce-i drept, cine ar vrea sa scrie tocmai vara?! Tocmai in perioada aia a anului cand se intampla cele mai multe lucruri. Chiar ma gandeam la un moment dat cum ar fi sa umblu cu un jurnal dupa mine mereu sa scriu ce mi se intampla sa ma asigur ca nu uit, dar e o prostie. Sa imi traiesc viata doar pentru a avea ce scrie mai tarziu. Prefer sa fac ce simt si ulterior sa imi aduc aminte, chiar daca nu integral. Si chiar mi-ar placea sa pot sa scriu o carte cu tot ce am facut de-a lungul vietii mele. Si nu doar una singura, vreo 3 volume cel putin pentru ca toti autorii care au ceva de zis, trebuie sa scoata o data in viata o trilogie. Atunci e clar ca si eu vreau o trilogie, ce naiba! Am cunoscut atatia oameni care chiar ar putea sa-si scrie memoriile si ar face o gramada de bani pe ele. Chiar acum de curand vorbeam cu cineva, ii ascultam povestile si ma gandeam "hey... eu n-am facut o viata intreaga ce a facut el in 48 de ore." And it's fucking frustrating. Nici daca mi-ar propune, tot nu as ajunge sa fac toate lucrurile alea. Dar imi ajunge sa ascult, povestiri de genul asta ma hranesc si ma fac sa spun ca there's something more out there for me too. Si stiu asta. Stiu ce vreau pentru mine, stiu ca vreau peste 10 ani sa ma gandesc ca am facut tot ce am vrut si ca nu am regrete. Mi-a zis cineva zilele trecute ca e mai bine sa risti. Nu e bine sa te retragi intr-o carapace doar sa te asiguri ca nu vei mai fi ranit pe viitor, e bine sa incerci, sa nu renunti niciodata si sa faci mereu ce simti fara sa te gandesti la consecinte. Poate iesi prost, dar totusi poate iesi ceva bine dintr-un risc pe care te-ai hotarat sa ti-l asumi. Un sut in fund e un pas inainte, nu? Mai bine decat sa stai toata viata sa te gandesti "cum ar fi fost daca...?"
Trecem de la chestiile mai profunde la o mica relatare a saptamanii mele. Intentia mea a fost sa scap de anumite ganduri si probleme. Da, nu suna deloc curajos, am vrut sa fug de probleme. Happens. Si am reusit si sunt mandra de mine. A fost o saptamana extraordinara, cu prieteni extraordinari, o saptamana in care am castigat un prieten si o saptamana in care am vorbit despre probleme, am incercat sa le constientizez, o saptamana in care am ascultat intamplari care credeam ca se intampla doar in filme sau in carti. Dupa 5 zile la Petrosani am ajuns pana la urma si in Constanta pentru 2 nopti. Intr-o singura zi am facut 700km si totusi a fost cea mai frumoasa zi din toata vacanta asta. Si asta pentru ca am fost spontana si nu m-am gandit ce o sa fac peste 2 ore. Momentul a contat. Priceless.
Si acum, am nevoie de putin noroc, va rog sa va ganditi la mine sa imi tineti pumnii de miercuri dimineata pana la pranz pentru ca am traseul pentru permis si imi doresc enoooooorm de mult sa il iau. Cheers si keep in touch :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu