In continua schimbare

As vrea sa scriu mai mult. As vrea sa stiu despre ce sa mai scriu. Simt atat de mult ca m-am schimbat incat nici nu mai am acelasi stil pe care il aveam acum 2 ani poate, sau chiar acum un an. Nu stiu de ce dar ma simt de parca toata inspiratia pe care o aveam s-ar fi dus. Unii oameni ar spune ca se compenseaza si ca de obicei "muza" vine la tine atunci cand ai cel mai mult nevoie de ea si sincer daca stau sa ma gandesc mai bine chiar asa e. Ati observat vreodata ca sunteti "impinsi" sa creati ceva, sau ca va simtiti ca aveti ceva de spus sau ca sunteti extrem de creativi exact atunci cand in viata voastra se intampla ceva rau? Parca simtiti nevoia sa evadati, sa va axati pe altceva incat toate problemele sa plece departe...departe...sa nu mai fiti nevoiti sa dati vreodata piept cu ele. Eu am observat asta. Si am mai observat ceva. Ca am devenit genul de persoana careia ii e greu sa se exteriorizeze. M-am gandit de ce...de ce am devenit asa? Inainte ma incadram exact in cealalta extrema. Eram mult prea sensibila, ma afecta orice se intampla in jurul meu, puneam la suflet orice si cu proxima ocazia ma descarcam la cineva. Acum nu mai este cazul.

In primul rand de multe ori s-a interpretat comportamentul meu intr-un mod gresit de atatea ori si nu mai vreau asta. Nu, niciodata nu am intentionat sa ma plang si imi pare rau daca asta s-a inteles dar asta este firea mea, mai bine zis asta era firea mea pentru ca te lovesti o data, te lovesti de doua ori dar pana la urma iti dai seama ca mai bine taci si gata. Eu asa am facut de ceva timp. Am mai observat ca in acesti doi ani de zile am devenit cu totul alt om. Ma simt mai puternica, ma simt mai increzatoare in propriile mele forte, stiu ce vreau sa fac si stiu ca o sa le pot duce la capat pe toate. Mi-am dat seama ca acum nimic nu ma mai poate rani. De fapt nu, o sa corectez sa nu se inteleaga altfel decat intentionam. NIMENI nu ma mai poate rani si lucruri, cuvinte sau comportamente care acum un an, poate doi m-ar fi bagat complet in depresie acum ma lase total rece. Ar trebui sa imi pese? Nu cred. Am invatat ca din sutele de oameni pe care ii cunosc, doar o mana de oameni imi vor cu adevarat binele si tocmai de aia doar ei conteaza pentru mine si doar actiunile lor ma mai pot afecta in vreun fel sau altul. Si pentru asta le multumesc figurilor mai mult sau mai putin "episodice" din viata mea care m-au dezamagit, pentru ca datorita voua am ajuns eu aici. Si nu regret nimic. Orice sut in fut e un pas inainte. Si sunt mandra sa spun ca am ajuns unde am ajuns si am ajuns omul care sunt acum doar prin experienta proprie. Am fost lovita de n+1 ori si de n+1 ori m-am ridicat, m-am scuturat si am mers mai departe fara sa ma victimizez in vreun fel, spun eu. Acum tin sa va multumesc voua, persoanelor care conteaza cu adevarat si nu este nevoie sa va enumar pentru ca va stiti si singuri. Atat vroiam sa spun. Un simplu multumesc din toata inima pentru ca ati fost mereu alaturi de mine si m-ati lasat sa fiu alaturi de voi in tot timpul asta.

Scoala Teach me

Ieri la Shorts Up au venit niste baieti de la Advice cu niste flyere in legatura cu Scoala Teach me . Programul consta intr-un curs gratuit de publicitate care tine 10 zile cu cate 2 workshop-uri pe zi. Imi doresc extreeeeeeem de mult sa pot sa particip si eu la acest curs asa ca va rog sa ma ajutati daca cititi acest post cu un like aici: HIT THIS AND LIKE :). Ar insemna enorm pentru mine sa ma ajutati sa castig aceste cursuri, doar cu un like. Multumesc anticipat!

Weekend again

Ah, so it's weekend again. Iubesc weekend-urile. Si asta pentru ca sunt un motiv destul de bun sa zac, sa dorm, sa citesc, sa ma uit la seriale sau sa ies prin oras fara sa ma simt prea vinovata. Si ieri am profitat din plin ca a fost sambata asa ca am fost la King's Speech si seara am fost ca de obicei la BASICS 014 - Montgomery Clunk in Base Coffeeshop .
Filmul a fost excelent. Colin Firth a fost sublim si modul in care si-a interpretat rolul. De Helena Bonham Carter nu mai vorbesc. O consideram oricum o actrita extraordinara, dar a fost o premiera sa o vad pentru prima oara intr-un rol atat de cald ca cel de acum. Geoffrey Rush care l-a jucat pe Logue in film mi s-a parut ca a facut tot filmul. Prima oara cand l-am vazut intr-un film a fost in Piratii din Caraibe, dar nu m-a marcat cu nimic rolul lui acolo. Acum in schimb e cu totul alta poveste. Si scenariul a contribuit, evident pentru ca personajul lui a fost si amuzant, si genul de personaj de care te atasezi usor si un personaj pe care la sfarsit il admiri cel mai mult. Dar felul in care el a jucat a fost superb. Mi-a placut mult.

Dupa ce am ajuns acasa eram in dubiu daca sa mai ies sau nu. Vreme urata, vant, nici nu au venit oameni multi...meh. Dar am fost pana la urma ca mi-era dor de o seara de Basics avand in vedere ca in decembrie am fost la ultima. Oricum am facut o alegere buna. Am ascultat muzica buna, am baut un cocktail, m-am distrat. Mai vreau. Si de data asta a fost si mai linistit, nu a fost aglomeratie deci tocmai bine pentru noi pentru ca ne-am lafait pe niste perne maaaaari. Sa tot fie.

Acum, nu-mi vine sa cred ca deja a trecut weekendul si ca iar trebuie sa o iau de la capat. sa ma scol iar de la 7 respectiv 6, zilnic. Fucking awesome. Not.
All in all va doresc tuturor o saptamana cat mai buna. Cheers

Too much caffeine

Da, pentru prima oara in viata mea pot sa spun ca am baut atat de multa cafea si atat de mult ceai verde incat nivelul meu de cofeina a crescut la maxim. Pai normal ca dupa ce vin de la facultate, dupa un program in care ma trezesc la 6 dimineata si rezist(sau cel putin incerc) pana la pranz, ajung acasa si bag rapid o cafea care sa ma tina treaza. Din pacate, ieri am cam intrecut limita si am baut mai mult decat trebuia. Rezultatul: insomnie pana la 3.30 dimineata. Deloc placut, va rog sa ma credeti pe cuvant. Eu la ora 3 dimineata ma uitam la seriale si nu puteam sa inchid un ochi. Nici nu mai tin minte cand am avut atat de multa energie. Imi venea sa alerg pe afara, sa fac ceva, sa ma apuc de curatenie, sa citesc, practic sa fac cam orice numai sa dorm nu puteam. Intr-un final pe la 3.15 m-am pus in pat. Am capitulat. But wait, credeti ca am putut sa adorm atunci? Noooo way. Foiala de pe o parte pe cealalta, ba mi-era prea cald, ba prea rece. Ba mi-era sete, ba foame. Incepusem sa-mi planific in gand ziua de azi amanuntit chiar. Ma gandeam ce o sa fac in weekend. Ma gandeam ce o sa se intample peste o saptamana. Nu stiu si nici nu-mi doresc sa aflu la cat am reusit sa adorm.

Asa ca un sfat prietenesc imi permit sa va ofer. Nu exagerati asa ca mine, nu e placut. Cel putin ziua de azi a fost groaznica din punctul asta de vedere, pentru ca simteam ca pic de somn si dupa noaptea trecuta mi-a fost si frica sa mai beau vreo gura de cafea. Tocmai pentru asta o sa recuperez orele de somn pierdute printr-o bine meritata sesiune intensa de somn. Good night, people.

Sa vorbim despre seriale

Cine a inventat frate serialele?! Nu ma intelegeti gresit, iubesc serialele. Dar ma deranjeaza faptul ca am devenit dependenta de ele. Am ajuns la stadiul in care vad cel putin cate 10 episoade noi pe saptamana, asta intr-un caz fericit in care ma uit doar la ele si nu ma apuc de alt serial. Si totusi...cine le-a inventaaaaaaaaat?

Renaissance encore une fois

Stau si ma gandesc ce titlu sa pun la post-ul asta. A trecut atat de mult timp de cand nu am mai scris pe blogul asta incat nici nu mai stiu cum sa incep, sau mai bine sa reiau "firul" povestirilor. Azi citeam o carte despre publicitate ("Viata mea in publicitate si publicitate stiintifica" de Claude C. Hopkins) in care, printre altele, era vorba despre titlul unui anunt publicitar. Compunerea titlului e cea mai dificila. Scopul titlului este de a atrage interesul oamenilor de a-ti citi articolul. Nimeni nu citeste un articol intreg, dar daca la prima vedere ceva le starneste interesul atunci situatia este cu totul si cu totul alta. Ideea este ca cel mai greu la un articol este gasirea unui titlu potrivit care sa-l caracterizeze.

Mi-era dor sa aberez aici. Este ca un fel de safe place, ceva ce stiu ca mereu e acolo cand am nevoie sa-mi vars amarul :) Noroc cu don'soara Mihaela care mi-a facut din nou pofta de blogareala :))

Buuuuuun, a inceput facultatea iar si in sfarsit simt ca fac ceva. E frustrant ca in perioada sesiunii ma gandeam numai la vacanta cand o sa zac si o sa dorm non stop si o sa fac si o sa dreg si o sa fie tot ce mi-am dorit. Dar mi-am dat seama ca m-am obisnuit sa fac mereu cate ceva, m-am obisnuit cu programul haotic si acum mi-e cam greu sa stau degeaba. Foolish. Dar presimt ca o sa regret cuvintele astea peste o luna, asa ca nu-i problema.
Pana una alta, o sa incerc sa scriu mai des decat am scris pana acum, asa ca daca e sa clachez promit sa va anunt.

Adoptii caini

Figo, un catel jucaus... www.adoptiicaini.ro

Alaturati-va acestei organizatii si incercati sa dati o mana de ajutor pentru aceste fiinte nevinovate. Multumesc anticipat!

Pentru a va pune un banner pe blog va rog sa accesati http://www.adoptiicaini.ro/promovare/ !

Nopti albe

E 7.21 dimineata, luni 16 noiembrie si iar am pierdut o noapte. Nu imi place saptamana care urmeaza, ma asteapta nebunie la facultate. Dupa ce ca am fost racita saptamana trecuta acum m-a luat deja tare cu trei teste in doua zile si un proiect de prezentat. Yessssss happy happy joy joy. Abia astept sa vina vacanta ca nu-mi place. Noroc ca ma mai calmeaza nea' Damien Rice la ora asta dupa ce mi-am terminat si eu in sfarsit proiectul. Mai trebuie in power point si pot sa spun ca m-am spalat pe maini de Fundamente. Dupa aia urmeaza micro...acolo e omorul, Dumnezeu cu mila ca nu e de bine. De matematica nici nu mai vorbesc ca nici nu-mi vine sa ma duc :)) Numai cand pronunt cuvantul asta urat mi se face pielea de gaina si imi vine sa fug in Asia sa scap de ea. M-am hotarat ca vreau sa fiu mai organizata. Vreau sa imi scriu si eu in agenda, sa imi fac un program si sa si tin cont de el.

In alta ordine de idei, azi au venit prietenele mele cu masina in fata casei sa fumam si noi o tigara asa ca la 10 noaptea si sa vorbim. Nu am mai ras de mult timp asa cum am facut-o azi cu ele in masina. Nu am de gand sa spun despre ce am vorbit pentru ca nu se cuvine si credeti-ma ca nu v-ar placea sa aflati :)) Dar pentru mine a fost raiul pe pamant. Am ras, am fumat, am baut ice tea de fructe de padure si am vorbit cu fetele mele. Aaaa si am stat si la caldurica la Andreea in masina :> Viata dom'le, viata!

Random thoughts

      Mi-e tare somn . Foarte somn , dar cum numai mie mi se intampla , atunci cand pun capul pe perna nu mai pot sa adorm . Dubios . Ma tot gandesc la ziua de azi , la lucruri care s-au intamplat zilele astea . Stiu ca nu e nimic nou dar simt nevoia sa accentuez ideea ca sunt foarte multi ciudati in lume . Cat de dobitoc sa fii sa te dai in spectacol sa primesti atentie ?! Unii dintre voi stiti , asa ca va puteti raspunde singuri la intrebarea asta . Asta e una bucata lucru care mi-a venit in cap .
      Al doilea lucru la care ma gandesc este ca vreau un labrador. O sa ziceti ca il am pe Dodo , da , il am dar e mai mult monstru decat caine si imi ofera mai multa maralaia decat afectiune :)) Mie imi place de Lolek si Bolek . Sunt doi caini frumosi (maxim 6) din cartierul Crangasi , doi caini pe care i-as lua acasa daca as avea cum . Cei mai afectuosi caini din lume , yes sir!

      Ma mai gandesc la faptul ca pentru saptamana viitoare trebuie sa-mi fac proiectul la fundamentele stiintei marfurilor si chiar n-am chef sa-l prezint. Presimt ca o sa incep sa ma balbai pe acolo si intr-un final o sa ma umfle si rasul. Ideea e ca nu am chef deloc de examene , proiecte , teste sau alte nebunii din astea .
      Alta chestie care m-a pus pe ganduri e ca nu stiu cand sa dorm. Eu chiar vorbesc serios. As vrea sa dorm , dar v-am zis ca acum nu pot si atunci cand chiar nu am cum sa dorm pentru ca trebuie sa plec , abia atunci ma apuca somnul ala cel mai dulce si cel mai profund , ca si la mine se aplica legiile lui Murphy , ce credeati ca numai voua ?!
      Vreau sa plec la munte sau undeva unde sa zac in casa , la caldura in timp ce afara ninge. Da ma, nu vreau sa ies sa ma joc cu zapada sau alte nebunii , vreau sa ma uit la televizor , sa stau in pat , sa fumez si sa beau o cafea in timp ce afara ninge ca naiba si e frig de crapa pietrele. I'm a sick human , I know.
      In alta ordine de idei , ma simt foarte mandra de mine ca sunt power user pe SceneFz si am ratie 4 B-) Sunt tare , ce naiba. (De fapt cablul de net al prietenului meu e cel mai tare , si el , pentru ca m-a lasat sa-l strecor pe laptop , dar ramane secretul nostru :D ) .
      Ma gandesc numai la episoadele de maine din How I met your mother si Two and a half men. Woaaaaaa cum ma scol iau torrentele si maine seara cand vin obosita de la facultate am la ce ma uita.
      V-am spus cat de mult imi doresc sa ies sa fac poze din nou? Dar iar nu mai am timp , iar nu mai am ocazia si evident , iar mi-e lene . :| Daca exista cineva care vrea sa ma scoata la un photo session , va rog anuntati-ma ca o sa ajunga aparatul ala sa faca radacini in biblioteca la cat timp a stat singurel acolo .


Hai ca am iesit ca intre timp mi s-a facut somn . Stiam eu ca o sa se intample asta :D Pupix si toate cele bune.


P.s.Gradul de retardenie pe acest blog este la un nivel ridicat , asa ca daca stati prost cu inima va rog sa parasiti site-ul . Multumesc.
   

A fost odata ca niciodata o fetita mica , mica

            A fost odata ca niciodata o fetita mica , da' mica rau de tot . Era blonda , cu tenul alb ca neaua si ochii verzi . O chema Ada . Am cunoscut-o cand eram clasa a10a la liceu , ea era boboaca , abia venise in Sava . Mi-a placut inocenta ei si felul in care le zambea oamenilor . Printre multi alti boboci , am avut privilegiul sa o cunosc si pe ea , sa vorbesc cu ea , sa ies cu ea si impreuna cu alti colegi din liceu . Am trecut impreuna si prin momente de panica legate de capitolul din Parcul Ana Davila ( si cunoscatorii stiu despre ce vorbesc ) , si prin momente pline de rasete . . . am avut momente chiar frumoase in special in anul ala .

           N-o sa uit niciodata ca imi spuneai "mamaie" pentru ca imi apar fire de par alb , si nu aveam cum sa ma supar pe tine , pentru ca o ziceai asa de frumos ca mereu dupa aia ma strambam la tine si te luam in brate ca mi-era tare drag de tine , asa micuta cum erai tu . Imi pare rau ca nu am mai iesit in clasa a11a si a12a la fel de mult . . . dar mereu mi-ai fost tare draga . Nu exista persoana pe care sa nu o poti face sa rada , aveai cel mai molipsitor ras .

          Si acum nu imi vine sa cred , mi-e rusine fata de mine si fata de tine ca nu am putut sa fiu astazi sa te vad pentru ultima data , sa iti pun o floare , sa imi iau un "Adio" . . . dar nu am putut . Stau acum si plang la gandul ca poate am fost prea slaba , poate ar fi trebuit sa fac un sacrificiu , am fost prea egoista . Am crezut ca ceea ce nu te atinge nu te poate rani , dar acum ma simt si mai rau . Iti vad imaginea intr-una in fata ochilor mei si nu imi vine sa cred ce s-a intamplat . Nu-mi vine sa cred ca tu nu mai esti , ca nu o sa iti mai vad zambetul niciodata , ca nu o sa te mai invart la mine in brate sau ca nu o sa te mai iau in carca . Singurul lucru pentru care ma bucur este ca am in minte si in inima chipul tau asa cum era el ... nu asa cum a fost azi . Vreau sa mi te amintesc mereu asa plina de viata cum te stiam eu . As fi vrut sa stii cat de mult te-am apreciat si cat de mult ma bucur ca am avut privilegiul sa te cunosc . Dar sigur ma auzi , acum deja esti inger . Daca acum ma auzi , te rog , iarta-ma ca nu am avut taria sa vin azi . Iarta-ma .

           Maine as vrea  sa trec pe la biserica sa aprind o lumanare pentru ea . Fac un apel pentru toti care au cunoscut-o si celor care nu au cunoscut-o... cand aveti ocazia , cand vedeti o biserica , intrati 2 minute si aprindeti o lumanare pentru sufletul ei , pentru odihna ei .

           Adresandu-ma acum oamenilor care au cunoscut-o pe Ada , as vrea sa o pastram mereu in sufletul nostru , sa ne gandim la ea , sa ne amintim de momente petrecute cu ea , orice numai sa-i pastram amintirea vie pentru ca merita asta . Condoleante parintilor ei si rudelor . Dumnezeu s-o ierte si s-o odihneasca ! Nu o sa te uit niciodata .




         Stau si ma gandesc acum , de ce se intampla astfel de tragedii?! De ce oamenii cei mai buni parasesc planeta si persoanele care fac mereu rau nu primesc nici o pedeapsa ?  Pot sa ma declar o fire credincioasa , si de multe ori am spus ca poate Dumnezeu are un plan , poate ca toate se intampla cu un rost . Dar nu pot sa nu ma intreb de ce... este a doua persoana draga pe care o pierd anul asta , si nu inteleg de ce . Tocmai oamenii care sunt plini de viata , care stiu cum sa aprecieze fiecare moment si fiecare zi , tocmai pe ei ii ia Dumnezeu . Ei ar fi meritat sa traiasca viata asta pana la ultima picatura , pana ajungeau oameni in varsta , impliniti , cu nepoti , copii si cu un om alaturi pe care sa-l fi iubit toata viata . Sa isi dea duhul cu zambetul pe buze pentru ca intr-adevar a trecut prin toate momentele vietii , si fericite , si mai putin fericite , dar sa fie impliniti . Nu asa . . . De ce fiintele care nu stiu sa aprecieze viata si isi bat mereu joc de ea , ajung sa profite mai mult de timp  si de viata? De ce nu exista dreptate ? Nu pot sa nu ma gandesc ca sunt oameni care se drogheaza cu heroina sau oameni care isi taie venele dorindu-si sa moara si tot traiesc . Asta nu inseamna sa iti bati joc de viata ? Asta nu inseamna sa dai cu piciorul la tot ce e frumos ? Nu mai stiu ce sa mai cred... nu mai vreau sa se intample atatea nedreptati . Nu mai vreau sa se intample atatea tragedii . Nu mai pot .