vineri, 20 martie 2009

O sa-mi fie dor

Totul s-a intamplat atat de brusc.Incerc sa constientizez ce se intampla si totusi nu pot.De ce tocmai el?Nu inteleg,cu ce a gresit incat a trebuit sa se intample asta?Era un om bun,l-am iubit enorm,unul dintre oamenii mei preferati dupa mami,tati si bunica mea.Era unchiul meu preferat.Singurul unchi care chiar se implica in viata mea.Imi vin tot felul de amintiri in cap despre el.

Cand eram mica,nu am fost ca alti copii,primul meu cuvant nu a fost "mama" sau "tata".Primul meu cuvant a fost "Papu".Papu isi zicea el.Mama mi-a povestit ca nimeni nu ii mai spusese asa de mult.Ca doar el se autointitula Papu si ca niciodata nu si-a dat seama de unde am stiut eu de Papu.Primul cuvant pe care l-am scris a fost tot Papu.Si acum tin minte,aveam niste cutii vechi cu creioane colorate in ele.Am scris acolo cu un creion de ceara,nu mai tin minte exact cati ani am.

Nu o sa uit niciodata cand ai mei s-au despartit si ma simteam singura,cum a venit si m-a luat si am mers impreuna la film,eu el si varul meu,Stefan.Ne-am uitat la Hercule si am petrecut o dupa-amiaza frumoasa.

De fiecare data cand am avut greutati,niciodata nu a ezitat sa ne ajute.Mereu a avut un suflet bun.Era cel mai zambitor si cel mai glumet om pe care l-am cunoscut.Nu exista data in care sa vina pe aici si sa nu radem.Rasul lui era molipsitor.Parca inca il aud.

Si totusi stau si ma gandesc,eu pe el seman.Cand se necajea,avea tendinta sa se inchida in el.Nu vroia sa vorbeasca cu nimeni,vroia sa isi gaseasca linistea singur.Nu vroia sa lase pe nimeni sa il ajute si probabil si asta i-a macinat nervii la maxim.Vroia sa ii protejeze pe cei din jur,sa nu il vada niciodata trist.Nu vroia sa ii faca pe ceilalti din jur sa sufere din cauza lui.Trasatura asta de la tine am mostenit-o,Vlad.

Si totusi...de ce el?Toata familia l-a iubit enorm si mereu o sa-l iubim.A lasat in urma o mama...un copil...o sora...o nepoata...Dar mereu o sa fie in sufletul nostru.O sa port mereu lantul de la tine,si o sa mi te amintesc mereu ca si unchiul meu preferat pe care l-am iubit enorm.Sper ca acolo unde ai ajuns sa fie mai bine.Sa fii fericit macar acolo.Te-am iubit enorm,te iubesc,si mereu o sa te iubesc.Dumnezeu sa-l odihneasca in pace.

In memoria unchiului meu preferat,Vlad Siclovan.


asta pentru ca stiu ca iti placea Queen...amandurora ne placea...

7 comentarii:

Casoni spunea...

Foarte emotionant.Condoleante.

Anonim spunea...

Unchiul tau a fost un om adevarat de care poti fi mandra. Dulce, deschis, onest, generos. Imi tremura mainile pe tastatura. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace! o ruda.

B85CSP spunea...

L-am cunoscut. Mi-a fost coleg de serviciu. Am scris azi despre el ("... Si, de parca n-ar fi destul, a mai trecut si moartea si mi-a luat un fost coleg de serviciu,un barbat in putere - minte sclipitoare, mereu vesel si saritor, un suflet mare, om de caracter".)
L-am plans, m-am gandit ca mi se poate intampla si mie... L-am admirat, m-am bucurat de fata lui zambitoare, de vorbele lui bune si blande, de marele lui caracter.
Dumnezeu ii ia pe cei mai buni. Si el are nevoie de ajutoare.
Il plang, il regret, Dumnezeu sa-l aiba in paza, sa-l aseze in rand cu ingerii! Stie "meseria" de inger...

dedeya spunea...

condoleante... m-a impresionat foarte tare.. si m-a facut sa imi aduc aminte de persoane dragi care nu mai sunt langa mine...
totusi... unchiul tau mereu va trai in sufletul tau

Anonim spunea...

Vlad a fost ani de zile cel mai bun prieten al meu.Am copilarit impreuna, am pierdut nopti ascultand muzica si jucand table. Am fost vecini. Nu mai stiam nimic de el de multi ani dar vestea asta ingrozitoarea m-a intristat enorm! Vreau sa imi exprim compasiunea pentru familia lui.
Sorin

Anonim spunea...

Am aflat foarte traziu de aceasta targedie....Inca nu mi-am putut reveni din soc. L-am cunoscut pe Vlad de pe vremea cand eram copii. Mai intai ne-am jucat de-a fata ascunselea ca mai tarziu sa ne regasim ca doi tineri plini de idealuri si de vise. Destinul a vrut insa altfel decat am vrut noi...
M-am miscat enorm poza postata de nepotica lui, care acum trebuie sa fie o domnisoara in toata legea. Eu imi amintesc de amandoi exact asa cum sunt in aceea poza. Am multe amintiri cu ei din aceea vreme....
O imbratisez pe doamna Siclovan si pe Cristina si le impartasesc durerea.
Sincere condoleante,
Simona

Anonim spunea...

Multumesc tuturor celor care au avut un gand frumos in memoria fratelui meu.
Prezent in amintirile noastre, el continua sa faca parte din viata noastra, a celor care l-am iubit.
Pentru mine Vlad a fost mai mult decat un frate, a fost CEL MAI BUN PRIETEN si asa va ramane mereu!
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!

Cristina