Inainte de drumetie

Nu pot sa cred ca mi se intampla iar. Se pare ca am format un obicei din a face noapte alba inainte de a pleca pe undeva. Emotie, fericire, neliniste, nerabdare...cred ca sunt toate adunate. Momentan ascult Sundayman - Now That I found You si lenevesc, butonez pe la TV, ma gandesc la ziua de maine, reflectez la ziua de azi... nu am ce sa va spun nimic concret pentru ca nu fac nimic. Ma simt atat de bine si implinita incat as putea face orice in momentul asta. De mult nu am mai avut sentimentul asta incredibil de euforie amestecat cu fericire. Imi pare rau daca nu sunt foarte coerenta, insa la ora asta tarzie nu prea pot sa-mi expun ideile asa cum poate ar trebui.
O sa incerc sa ma apuc si eu de bagaje cat de curand sa imi iau o piatra de pe inima, sa fac niste muzichie pentru drum si sa imi creez starea potrivita pentru drumul pana acolo. Means I gotta drink lots of coffee, so wish me luck.

Azi m-am gandit la atat de multe lucruri incat nici nu am putut sa tin pasul. M-am gandit ca sunt norocoasa pentru viata pe care o am si pentru prietenii care imi sunt alaturi atunci cand am nevoie de ei. Am realizat cat de mult conteaza prietenii mei in viata mea si cu cat m-au ajutat ei atunci cand am avut nevoie ca cineva sa ma ridice de la pamant sau sa ma trezeasca din visare. Unii ma pot cobora cu picioarele pe pamant atunci cand am nevoie, altii stiu cum sa ma scoata din rutina, altii stiu cum sa ma faca sa ma simt mai bine atunci cand sunt trista si absolut toti stiu cum sa imi puna un zambet pe fata atunci cand am cel mai mult nevoie si pentru asta le multumesc. Sunt recunoscatoare pentru ca ei chiar ma inteleg si nu ma judeca pentru defectele mele.

M-am mai gandit ca sunt atatea lucruri pe care mi-as dori sa le fac si nu pot...si este atat de frustrant sa iti doresti ceva atat de mult dar mereu sa fie ceva care sa intervina intre tine si lucrul respectiv... you can't even imagine :) Da, cred ca frustrare e cel mai bun cuvant. Lucky I'm not giving up.